Cunoaşte-te pe tine însuţi. (11).

imagine rasarit

Încheiam ultimul articol vorbind despre post şi detoxifierea organismului. Postul reprezintă o metodă de purificare, de odihnă a organismului, de eliminare a tot ce nu este necesar. Durata postului trebuie lăsată la voia organismului care îţi va spune să nu-l  opreşti cât timp îţi simţi organismul reîntinerit, vitalizat şi să-l opreşti când te vei simţi slăbit. Postul este absolut necesar atunci când modul de hrănire este greşit, situaţie în care se află marea majoritate a oamenilor.

Din proprie experienţă pot să va spun că mâncarea naturală, nepreparata prin foc, vegetală, este săţioasă, energetizantă. Legendele despre vitalitatea pe care ţi-o dă carnea sunt legende, ca de altfel şi despre proteina animală. Proteina vegetală este calitativ superioară celei animale, este de preferat celei animale fiind “sănătoasă”.

Dacă la început mâncam cantităţi mari de alimente vegetale, acestea au scăzut în scurt timp de la sine. Mă săturăm cu cantităţi din ce în ce mai mici.

bucuria de a manca2

Rolul papilelor gustative este acela de a “gusta” mâncarea având rolul de portar al aparatului digestiv lăsând să intre mâncarea presupus comestibilă. Industria alimentară face tot posibilul să păcălească acest paznic imitând gusturi comestibile plăcute. Este o practică criminală, o practică nesancţionată de protecţia consumatorului. Faptul că producătorii sunt obligaţi să inscripţioneze “otrăvurile”, E-urile, nu este suficient. Tot ce este dăunător organismului trebuie amendat.

Pe de altă parte papilele gustative nu trebuie să-şi pervertească funcţia, să devină cele care decid cantitatea ingerată, oricât de gustos ar fi alimentul.

Dacă vom fi conştienţi în timp ce mâncăm, nu vom depăşi niciodată măsura. Fără grabă, degustând fiecare bucată mestecată, bucurându-ne de ea şi mâncând numai când ne este foame, procesul alimentaţiei va deveni un process armonic, nu un scop în sine, nu o plăcere pantagruelică, sau o corvoadă. Dacă vom fi conştienţi în timpul acestui act vom constata uneori că mâncarea parcă n-are gust, limba devine insensibilă. Acesta este un semn de boală.

bucuria de a manca

Că este vorba de gust când savurezi o mâncare, că este vorba de pipăit când simţi nevoia să atingi, de văz când priveşti minunăţiile naturii, de auz când asculţi sunete, muzică, sunt tot atâtea prilejuri de a te simţii cu adevărat VIU. Recunostinţa faţă de D-zeu, Existenţă, Natură, sau cum vreţi să-i spuneţi acestei binecuvîntate energii, numai TRĂIND aceste clipe cu intensitate, cu sensibilitate, cu inteligenţă, o puteţi recunoaşte, o puteţi arata, vă puteti bucura.

A mânca prea mult sau prea puţin sunt extreme care exclud armonia, care exclud comunicarea cu corpul. Vedem tot mai des oameni care după aspect sunt la cele două extreme, şi foarte puţini cei care sunt armonici. Persistă concepţia greşită că mâncarea este doar o necesitate.  O fi …pentru animale ?! Înseamnă în acest caz că n-ar mai trebui să ne bucurăm nici de celelalte simţuri, chiar şi sexul  n-ar mai trebui făcut decât pentru procreere (?!). Cu siguranţă ne-am apropia de animale care nu trăiesc decât după norme biologice, după instincte. Cine se înfometează, îşi reprimă bucuriile simţurilor crezând că astfel va deveni mai spiritual, are o problema psihică sau se lasă manipulat de tot felul de mituri devenind astfel mai curând autist, schizofrenic.

bucurie dans

Până la urmă, dacă tot vrem să avem un scop al existenţei, acesta este FERICIREA, BUCURIA, iar acestea nu pot fi cunoscute prin înfrânare de la ce este natural. Şi natural este să te bucuri, să râzi, să cânţi, să dansezi, să mănânci, să iubeşti…Că acestea pot fi transcense pe alte planuri spirituale, că sunt trambuline în spre ultima libertate, este o altă abordare ce TRECE inevitabil prin TOATE aceste TRĂIRI OMENEŞTI. Conştientizarea tuturor trăirilor este disciplina supremă.

Corpul nostru devine ceea ce este cu adevărat doar atunci când acesta, gazda primeşte cel mai de seama oaspete…sufletul. În această clipă corpul devine TEMPLU. Orice mâncare, veşmânt, podoabă, parfum nu-i va da corpului măreţia care o capătă acesta atunci când devine gazda sufletului. Fără suflet…nici n-ar exista. Periferia degeaba s-ar împopoţiona  în lipsa “centrului”, este un non sens, iar ce vedem că se petrece în lume certifica acest non sens. Ne ocupăm de periferie tocmai din cauză că nu am descoperit centrul ce zace în uitare. Este şi motivul pentru care mai toate încercările disperate ale omului de a se bucura pe termen mediu şi lung sunt sortite eşecului lamentabil.  Acest fapt este evident şi se petrece deoarece noi vrem să fim fericiţi “dincolo” de ce SUNTEM cu adevărat în interiorul nostru, căutând fericirea la periferie, în mahala…

ÎNTREAGA  existenţă este extatică, este mirobolantă, iar noi pur şi simplu nu VREM s-o vedem, s-o CONŞTIENTIZĂM, mintea egotică ne-a construit ziduri de apărare, fortăreţe în care nu intră şi nu iese nimic. Suntem blocaţi la toate nivelurile spiritual/energetice. Suntem izolaţi unii faţă de alţii, de noi înşine, de ÎNTREG, căutăndu-ne năuci o fericire iluzorie, gregară, furtivă, care se rezumă la posesiuni, la cerinţele unui ego ce se hrăneşte din conflicte, violenţe, lăcomie… Încercăm să “cucerim” poziţii sociale, plăceri, să stoarcem ultima picătură din iluzia psihopată ce ţi-o dă puterea de a exploata, fura, trăda, minţii. Totul s-a transformat într-o luptă INEXISTENTĂ în realitate, fără nici o justificare raţională sau umană. “Cucerim” ţări, Semeni, Pământul, Aerul, Cosmosul, pe D-zeu şi habar n-avem că TOATE acestea se află în NOI, în TOT(?!)…Reputăm şi relatăm victorii obţinute în lupte ce n-ar trebui să existe  în realitate, provocate de minţi egotice.

Cucerirea bucuriei, fericirii, extazului cu ajutorul minţii, raţiunii, aşa cum sunt ele astăzi aflându-ne într-o concurenţă fără scrupule, devastatoare, unii împotriva celorlalţi, în care ambiţia supremă este de a cuceri TOTUL, chiar şi pe D-zeu, nu ne aduce în realitate decât suferinţă, nefericire, războaie, boală…lumea în care presupunem că trăim. În acestă clipă nimic altceva nu mai contează, nu mai are sens, nu mai are valoare…cu excepţia puterii BANULUI.

bucuria banuluiOameni… buni/răi…ne RECUNOAŞTEM ?

Indigenţa se reduce la lipsa banilor, iar bogăţia la numărul lor. ATÂT ! Cum să funcţioneze o asemenea lume ?

Nu ne interesează cu adevărat decât “imaginea”, ce vor spune ceilalţi despre noi şi asta deoarece noi CREDEM că suntem “nimeni”, că suntem “nimic” fără imagine, fără bani, neştiind în fond “cine” SUNTEM cu adevărat, că suntem TOTUL.

Cei mai fericiţi am fost când eram copii şi nu ştiam că suntem fericiţi. Trăiam în prezent şi ne bucuram de TOT. Mai apoi am aflat că “aia” era fericire, atunci când am pierdut-o DEFINITIV.

Viaţa nu poate fi nici cucerită, nici ignorată. Poţi doar să te PREDAI ei, s-o accepţi, orice altă abordare va fi un eşec. Cum poţi cuceri ÎNTREGUL? Cum poate “partea” să cucerească întregul? Partea se poate ARMONIZA cu întregul, să-i cânte în strună întregului, să se bucure că este acceptată de întreg, iar OMUL are inexprimabila  calitate să o facă CONŞTIENT.

Trăind în această veşnică luptă inegală a ego-ului cu întregul, nu facem decât să trăim iluzia victorilor şi a înfrângerilor având o singură certitudine, suferinţa şi în final moartea. Pentru o asemenea gândire viaţa se sfârşeşte când corpul moare, motiv pentru care cel mai important lucru devine să găsim tot felul de soluţii care să ne poată prelungi viaţa. Cât timp vom crede că suntem numai acest corp, când de fapt corpul este vesmântul sufletului, vom fi dominaţi de frica morţii. Dar cum nu poţi să mori decât dacă trăieşti, viaţa devine aducătoare de moarte, apare astfel frica de viaţă. Din acest moment, dominată de frica morţii viaţa devine o goană după “trăire”, trăirea devenind scop în sine, luând de-a gata, de bun  tot ce ni se vâră pe gât de educaţie, de societate, de maeştrii spirituali, de biserici. Noi nu mai avem timp (care este moarte?!) să mai conştientizăm, să mai medităm, să ne relaxăm. Dacă o dată cu moartea corpului se pierde totul, tot ceea ce facem nu mai are consistenţă, profunzime.

Când DESCOPERI că nu eşti corpul, când şti că NIMIC nu moare, iar corpul trăieşte prin tine, TU îi dai viaţă, din acel moment începi să TRĂIEŞTI cu adevărat. Dacă nu descoperi acest fapt, când eşti tânăr te vei simţi bătrân  şi când eşti bătrân te vei simţi ca şi …mort. Din acea clipă totul devine lipsit de sens, suntem debusolaţi căutând disperat soluţii. Unii schimbă credinţele, bisericile, alţii aleargă după averi sperând să-şi cumpere nemurirea şi unii şi alţii aflându-se sub spectrul funest al morţii egalizatoare care-i va lua şi pe sfinţi şi pe păcătoşi, pe deştepţi şi pe proşti, pe bogaţi şi pe săraci în mod inexorabil.

Cu totul altfel se vor petrece lucrurile dacă vom deveni CONŞTIENŢI de realitate. Ne vom iubi corpul, acest adevărat templu al sufletului, ne vom bucura de el ştiind că este un veşmânt vremelnic, că “musafirul” este „cel” VEŞNIC, bucurându-ne cu serenitate de fericirea ce ni se oferă la tot pasul. A nu realiza aceasta, a nu vedea fericirea, frumuseţea, este semnul orbirii spirituale. Pentru a vedea fericirea este suficient să o accepţi, să te opreşti din alergare, din goana prin deşertul ignoranţei.

frumos

Alergând după fericirea, bucuria, extazul imaginat, le pierzi de fapt, fugind în fond de toate acestea.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s