Cunoaşte-te pe tine însuţi. (10).

food6

Doresc să revin cu un subiect extrem de important asupra căruia încă persistă multă confuzie, multă ignoranţă : alimentaţia. Aceasta trebuie abordată într-un context integrator al finiitei. Natura alimentelor, cantitatea şi modul de alimentaţie trebuie privite ţinând cont de întreg complexul de factori care fac din corpul nostru o unitate organic/spirituală.

Vom observa că între hrană, minte, sentimente, necesitate există legături energetice. Astfel, un copil care se simte iubit de către mama sa, care îi este disponibilă oricând, nu va mânca cu lăcomia unui copil care nu simte această iubire şi nu ştie când şi dacă va mai primi hrană…Mai târziu această reacţie se va trensfera în domeniul afectivităţii, al celui sexual. Când energia iubirii este blocată, aceasta se va revarsa în interesul  excesiv faţă de hrană. Nu întâmplător îndrăgostiţii “uită” de mâncare.

După cum spuneam în articolul anterior, trebuie plecat de la iubirea faţă de propria fiinţă, propriul trup, permiţând astfel şi altora să-l iubească. Dacă nu ne iubim pe noi înşine aşa cum suntem, nu vom permite nici altora să ne iubească.

Cu cât vom iubi mai mult, cu atât vom mânca mai puţin, sau mai bine spus cât este necesar. Cu cât vom iubi mai puţin, cu atât vom mânca mai mult, ne vom îndopa cu mâncare în locul dragostei. Dacă nu vom lasa energia să circule liberă, firesc, aceasta va defula pervers. Ceea ce diferenţiază decisiv a mânca de a iubi este că mâncarea în exces îţi va face rău, te va face nefericit, pe când iubirea NICIODATĂ nu este prea multă, nu este în exces, cu cât iubeşti mai mult vei iubi mai mult şi vei fi mai fericit. Însuşi stomacul d.p.d.v. organic va fi altfel când iubeşti, sau când eşti mânios, nemulţumit. Când iubeşti în stomac zburdă fluturii, când eşti nemulţumit acesta se strânge, este tensionat, ulcerul este la el acasă, o dovadă în plus a legăturii între mintea (zănatică) şi organismul ce va suporta dezechilibrele acesteia. Cum “gura păcătosului adevăr grăieşte”, cu toţii ştim vorba aceea…”nu pot să-l înghit”…pe unul sau pe altul care îţi “stă în gât” şi stomacul va trage ponoasele resentimentelor, stărilor noastre de nemulţumire.

Actul alimentaţiei până nu va deveni unul conştient, acesta ne va provoca în continuare neplăceri. De hrană va trebui să ne bucurăm, s-o consumăm cu placere, fără grabă, mestecând-o şi savurându-i gustul. Precum degustătorii de vinuri, hrana trebuie savurată, nu aruncată pe gât. Trebuie stimulată sensibilitatea care este trăire inteligentă. Anumite percepte bisericeşti ne îndeamnă să ne insensibilizăm faţă de plăcerile simţurilor, adică  să devenim schizofrenici. Eu am susţinut că stăpânul corpului este sufletul,  accentuând excesiv un aspect care funcţionează…invers, în care corpul este stăpânul. Realitatea este că va trebui să facem un armistiţiu între corp şi suflet,acestea fiind ceea ce sunt în timpul vieţii pe Pământ, o unitate corp/suflet, minte/inimă şi tot aşa…

Acest corp Divin trebuie tratat şi folosit la întreaga sa potenţialitate.

A te alimenta în mod conştient înseamnă a te echilibra, a fi armonic cu tine însuţi. Corpul nu este duşmanul nostru, el este cel mai bun prieten. Dar ce observăm? Unii oameni se îmbuibă fără nici o noimă, fără nici o măsură, pe când alţii se înfometează excesiv. Aceştia au rupt orice legătură cu propriul corp, sunt antagonici, bolnavi psihic. Nu există o reţetă universal valabilă de alimentaţie. În funcţie de efortul depus, de tipul organismului, în funcţie de cum funcţionează metabolismul fiecăruia, va trebui să ne alimentăm ţinând cont de acestea, doar suntem unici. Circumstanţial în unele zile vom mânca mai mult, în altele mai puţin. Care este problema? Nimic…nu este la fel.

Avem papile gustative în vederea decelarii gusturilor, simţuri de care trebuie să ne bucurăm. Biserica ne spune să ne reprimăm simţurile. Adică cum?!  Să nu ne mai bucurăm ochii cu minunile lumii, să nu ne mai bucure urechile cu sunetele lumii, cu armonia muzicii, să nu mai savurăm gustul alimentelor? Este o barbarie, o agresiune faţă de binefacerile cu care am fost hărăziţi. Că acestea nu trebuie sa devină scop în sine, este o altă discuţie care ţine de dezechilibre mintale, psihice.

Biserica ne povesteşte de tot felul de trăitori ai credinţei, care s-au înfometat, s-au torturat ca să devină “sfinţi şi “sfinte” (?!).

O aiureală. Nici o tortură nu te va face sfânt…poate nebun ?!

food7

Eu cred altceva referitor la cei ce-şi asumă solitudinea şi mănâncă extrem de puţin fiind şi vegetarieni. Acest mod de a se hrăni s-a impus de la sine. Acei oameni plini de iubire compasională n-au mai simţit nevoia să mănânce mult, iar hrana vegetală a fost acceptată ca ceva firesc, în locul celei animale care este “grea” din toate punctele de vedere. A ucide un animal este o traumă a animalului care o vom resimţi ca pe o otravă atunci când  vom ingera carnea. În plus compasional nu poţi accepta să mănânci animale ucise în acest scop, otavindu-te in plus cu energie negativă. Să nu uităm că suntem în mod natural mai curând vegetarieni decât omnivori, chiar dacă putem digera şi carne cu un efort corespunzător mai mare al aparatului digestiv asumându-ne şi cu riscul toxinelor (acid uric, decalcifiere…)

Vegetables and Fruits Arrangement

O dovadă că suntem vegetarieni este lungimea  mare a intestinului subţire. Un intestin mult mai scurt este propriu animalelor carnivore. Cancerul de intestine şi colon este cauzat de această situaţie în care carnea şi rezidurile digestiei stau prea mult în intestine. Orice consummator de carne resimte “greutatea” unui stomac îndestulat cu cărnuri.

food5

Dar asta nu este totul, vedem cum omul mănâncă ORICE. Insecte, reptile, peşti, moluşte, şerpi, păsări, rozătoare, mamifere…cu o lăcomie nebună.

Insist, natural pentru om este să mănânce seminţe, fructe, legume… vegetale.

În ceea ce priveşte “curăţenia” prin post, acesta este necesară mai ales atunci când alimentaţia noastră nu respectă nimic…începând cu orarul de masă în care ultima masă nu trebuie să depăşească ora 19 şi terminând cu posturile care trebuie din când în când să ofere corpului posibilitatea de a-şi face curăţenie, detoxificandu-se. În acest caz postul nu este opţional, este o necesitate.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Cunoaşte-te pe tine însuţi. (10).

  1. totulpentrusuflet zice:

    Reblogged this on totul pentru suflet and commented:
    Cu cât vom iubi mai mult, cu atât vom mânca mai puţin, sau mai bine spus cât este necesar. Cu cât vom iubi mai puţin, cu atât vom mânca mai mult, ne vom îndopa cu mâncare în locul dragostei. Dacă nu vom lasa energia să circule liberă, firesc, aceasta va defula pervers. Ceea ce diferenţiază decisiv a mânca de a iubi este că mâncarea în exces îţi va face rău, te va face nefericit, pe când iubirea NICIODATĂ nu este prea multă, nu este în exces, cu cât iubeşti mai mult vei iubi mai mult şi vei fi mai fericit….

  2. calinakimu zice:

    Şi mai mult decât atât…cu cât mănânci mai mult, cu atât faci sex mai putin…

  3. Între a trăi şi a supravieţui e o diferenţă esenţială.

  4. calinakimu zice:

    Este o diferenţă esenţial calitativă. Nu toţi realizează aceasta…

  5. Camelia zice:

    Zici bine ce zici, îţi spune o fiinţă care de multă vreme se hrăneşte doar cu raze de lună. Glumesc. Urăsc să fie luată viaţa animalelor, mai cu seamă când atrocitatea asta se întâmplă legat de cele purtătoare de blană, nu am înţeles niciodată cum se pot simţi unii înfometaţi ca nişte lupi, cum îşi hăpăie pofte pe cerul gurii, când hrana asta despre care scrii tu poate fi o adevărată poezie.
    Unde nu mai pui că există o memorie a celulei, asta despre animalele care îşi trăiesc apropierea morţii înainte de a deveni cărnuri, cărnuri întru desfătarea burdihanului.

    • calinakimu zice:

      Obsesia mancarii este o defulare a energiilor blocate, dintre care cea a iubirii are efecte DEVASTATOARE. Maine voi publica un articol in care voi incerca sa explic mai pe larg aceste situatii.
      Noi nu ne respectam unii pe altii ca OMENI, ce pretentie sa avem asupra modului inacceptabil cum ne purtam cu animalele?!
      Exista in lume multe persoane(prea putin mediatizate) care sunt autitrofi, adica se hranesc cu soare, cu prana din aer, cu energiile subtile care ne inconjoara.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s