Cunoaşte-te pe tine însuţi. (8).

relaxare2

Relaxarea reprezintă un proces mai cuprinzător decât se crede, este o atitudine de viaţă de mare importanţă. Că este vorba de faptul că mâncăm, mergem, vorbim, sau muncim…va trebui să le facem în mod relaxat. N-avem de ce să ne grăbim. Încordarea înseamnă grabă, efort, îngrijorare. Nu va grăbiţi, faceţi lucrurile temeinic, nu le lăsaţi la voia întâmplării, în suspensie. O experienţă de viaţă (totul este experienţă de viaţă) dacă nu este terminată nu are valoare, nu vă dă sentimental împlinirii. Faptul că multe din trăirile noastre au fost şi sunt incomplete, nu sunt vieţuite integral cu adevărat, cu pasiune, lăsând în urmă un trecut incomplet consumat…va genera frică, teamă de viitor, nesiguranţă. Prezentul, care reprezintă SINGURA realitate, n-a fost trăit, deoarece trăirea prezentului este integrală, totală…şi cum nu suntem astfel, prezentul se pierde şi o dată cu el ne pierdem şi viaţa fără să fi murit, prin “netrăire”.

Despre relaxarea corpului am mai vorbit. Stand într-o poziţie confortabilă, cu ochii închişi, scanaţi-vă corpul cu mintea/inima. Unde veţi întâlni vreo tensiune, opriţi-vă şi detensionaţi zona respectivă.

Dialogati cu corpul dv. rugându-l ce să facă şi veţi fi surprinşi cât de ascultător este. Vorbiţi-i cu blândeţe, cu dragoste, dar ferm, fără echivoc.

După ce vă veţi fi obişnuit cu această relaxare voluntară a corpului, acesta va ajunge să se relaxeze până în situaţia în care nu-l veţi mai “simţi”, va fi ca un “buştean”. Atunci puteţi trece la relaxarea minţii, care este mai greu de relaxat, dar nu imposibil. După această relaxare a minţii urmează relaxarea inimii, a sentimentelor, a emotilor.

Ultima etapă a relaxării este aceea în care vă veţi putea relaxa profunzimile fiiniţei dv., a sinelui. Această relaxare este extatică, este supremă. Dar despre toate acestea este nevoie de o analiză punctuală, etapizată, de articole ce vor fi dedicate cu predilecţie acestui subiect.

Dacă vom observa ce se petrece în jurul nostru, în natura “sălbatică” vom observa că aceasta este foarte relaxată, fără grabă, fără încrâncenare, fără frică. Omul este singura fiinţă agitată, este propria sa victimă.

Cioran spunea că omul se află între maimuţa fără păr şi îngerul fără aripi…EL se poate ridica pe culmi celeste…sau coborî în străfunduri imunde.

Pentru a ne relaxa, pentru a trăi fără pripeală, fără grabă va trebui să începem cu relaxarea corpului, chiar dacă vina principală o poartă mintea.

Spuneam într-un alt articol că pentru a ne recunoaşte ritmul propriu va trebui să începem prin a ne reduce viteza. Să mâncăm, să mergem, să muncim într-un ritm mai lent decât acela obişnuit. Cu vremea se va impune ritmul propriu. Acum să procedăm la fel cu singura deosebire că va trebui să conştientizăm tot ceea ce facem şi asta într-o stare de relaxare.

Să analizăm ce se află în spatele relaxării. Relaxarea presupune acceptare, capitulare, eliminarea eu-lui, abandonare, serenitate, curgere odată cu existenţa, uniune, iubire…

Educaţia la toate nivelurile, religia…aşa cum arată ea, activitatea profesională sunt tot atâtea motive de tensiune, de frică, de temeri, de frustrări.

De câte ori te vei simţi confortabil vei constata că eşti relaxat, aşa încât când vrem să ne relaxăm vom cauta o poziţie cât mai confortabilă. Apoi, scanandu-ne corpul ne vom opri asupra zonelor tensionate rugând corpul să le relaxeze. Este bine să fim cu ochii închişi într-o camera semi-obscură sau în întuneric. Cere corpului să se relaxeze cu respect, iubire şi fermitate. Să nu uităm nici o clipă că ne aflăm în prezenţa unui corp de o complexitate inimaginabilă şi incomparabilă. Iubiţi-l cu smerenie, în loc să-l agresaţi, să-l blamaţi, să-l abuzaţi, să-l învinovăţiţi.

Renunţaţi la credinţele referitoare la faptul că acest corp perfect ar fi o piedică în calea eliberării spirituale, că ne-ar “trage în jos”. Acest corp atât de ascultător, docil, pe care-l găsim respunzator pentru neputinţele noastre de a-l înţelege, sau pentru beteşuguri de care suntem direct răspunzători prin modul cum l-am agresat, ne suportă cu stoicism capricile minţii noastre dezarticulate…până-l vom ucide cu mult înainte decât ar fi trebuit. El nu ripostează, nu se răzbună. Este adevărat că ne va anunţa prin simptome dureroase că ceva nu este în regulă şi în final va ceda.

Corpul reprezintă exteriorul nostru, conştiinţa este interioară, iar legătura dintre acestea este făcută de către funcţia respiratorie. Când aceasta încetează corpul se desparte de conştiinţă, conştiinţa părăseşte corpul.

Rugaţi-vă de corp, de respiraţie, de inima, de organe…să se relaxeze şi acestea vă vor asculta.

Apoi cufundaţi-vă în TĂCERE. Astfel veţi deveni calmi, senini…NATURALI.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s