Omul…creaţia bucuriei, fericirii, extazului. (5).

 

durere1

Faptul că oamenii aleg calea greşită, că ne complacem în sărăcie materială şi spirituală, că existenţa devine pe zi ce trece tot mai precară, că valorile sunt bulversate, că exploatarea tuturor sistemelor politico-economice determina o polarizare tot mai dramatică între tot mai bogaţi şi tot mai săraci, că oamenii muncesc tot mai mult pentru tot mai puţin, că viiolenţa, întreţinerea conflictelor pe tot mapamondul este un fapt certificat de mulţimea conflictelor aflate în curs de desfăşurare, trebuie să reprezinte un semnal de alarmă pentru fiecare OM !…ce se consideră astfel.

Avem o responsabilitate uriaşă pentru faptul că perpetuăm această situaţie inavuabilă, inadmisibilă, fără a reacţiona, fără a ACŢIONA în vederea normalizării vieţii pe Pământ.

Până anum “nefericirea” s-a dovedit mai profitabilă(?!) decât fericirea. Cum spuneam, nefericirea atrage, empatizează, pe când manifestarea fericirii generează invidie, resentimente…Ne regăsim în nefericire, iar fericirea devine o iluzie, un vis frumos, o speranţa la care nu avem acces.

Politicienii se angajează să ne rezolve nefericirea, ca şi biserica de altfel, reuşind doar s-o perpetueze, s-o adâncească.

Sănătatea, starea de bine, bucuria, extazul nu impresionează pe nimeni, generează resentimente. Astfel am învăţat să ne reprimăm exuberanţa, bucuria stenică ştiind că acestea nu sunt profitabile, fac rău celorlalţi. Râsul este reţinut, dozat, nu este din inimă, o descătuşare, el nu trebuie să lezeze susceptibilităţile oamenilor “serioşi”. Am ajuns să zâmbim, un fel de rânjet, rictus din interes, din complezenţă, formal.

Nefericirea în schimb a devenit frecventabilă, cinismul, sarcasmul fiind preferabile, întreaga societate bazându-se şi cultivând nefericirea, jelania, plângerea, în ciuda unor declaraţii optimiste nesusţinute de realitate.

auatorau

Dacă oamenii ar fi fericiţi, extatici, plini de bucurie, de voioşie, cum vor face politicinii şi bisericile să ne convingă că avem nevoie de ele, să ne învrăjbească pe unii împotriva celorlalţi, cun ne vor convinge să luptăm pentru putere LOR, pentru nevoile LOR, pentru câştigurile LOR, pentru acapararea altor teritorii, altor popoare ? Nici un sistem politic n-ar mai avea nici o putere asupra oamenilor, la fel că şi bisericile instituţionalizate. Aceştia crează, întreţin probleme, ca mai apoi tot ei să se oferă să le rezolve.

Oameni buni, de ce să ne pierdem timpul şi energia, liniştea şi bucuria alergând după banii, după averi nemăsurate, după puterea ALTORA, exploatatorilor noştrii? Este aberant…

Din păcate nu conştientizăm uriaşă PUTERE pe care o avem noi cei mulţi, covârşitor de mulţi… lăsându-ne păcăliţi, manipulaţi de obiectivele celor puţini şi hulpavi, de nevoile lor maladive, de aceşti conducători politici şi religioşi care prin minciuni ne implică în războaie sângeroase de pe urma cărora beneficiază această minoritate indezirabilă aflată la conducerea lumii.

Pentru a fi menţinuţi în această stare de dependenţă psihologică, societatea, politicul, educaţia, bisericile ne fragmentează, ne divid, ne dezbină nu numai unii împotriva altora spunându-ni-se că suntem unii români şi alţii unguri sau americani, că unii suntem creştini şi alţii mahomedani sau budişti, că unii suntem de dreapta, şi alţii de stânga sau de centru…ni se mai induce idea că este bine că este aşa, că este normal să fie aşa şi că N-AVEM CE FACE… Şi aşa este…atâta timp cât vom fi fragmentaţi în noi înşine, confuzi, cât timp ego-ul a preluat controlul fiinitei noastre împiedicând accesul la conştiinţa noastră adevărată, la sufletul nostru unificator. Suntem acum în situaţia în care am pierdut cunoştinţa faptului că de NOI depinde să ne schimbăm soarta, că avem o opţiune, SINGURĂ de altfel, favorabilă nouă.

Primul pas ce-l avem de făcut pentru a rupe acest cerc vicios este acela de a REALIZA acest fapt, cum noi alegem nefericirea. Trebuie să conştientizăm această stare de fapt chiar în momentul în care se petrece în viaţa noastră. Apoi nu vom mai avea nevoie să alegem binele, fericirea, extazul…acestea vin de la sine. A “alege” ţine de confuzie, iar a alege să fi nefericit…este déjà o problemă patologică, ţine de o perversiune a minţii, este masochism. Numai nefericirea poate fi aleasă…fericirea ESTE stare noastră de drept.

Dacă vei fi atent la ceea ce faci, cum gândeşti, ce atitudine ei în relaţia cu evenimentele vieţii tale, n-ai cum alege în mod conştient nefericirea. Nu ai nevoie de maeştrii, de sfinţi, preoţi, politicieni, filosofi sau psihiatrii…care să-ţi arate calea.

TU EŞTI CALEA…ADEVĂRUL ŞI VIAŢA !!!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Omul…creaţia bucuriei, fericirii, extazului. (5).

  1. Subscriu. Sunt calea, adevărul și viața mea. Ce pot face cu/pentru cei din jur, care cred altfel?

  2. calinakimu zice:

    Schimbarea fundamentala este personala. In clipa in care NOI intelegem, suntem o SURSA, o resursa…pentru cei din jur, fara sa urmarim in mod expres aceasta. Este un fapt. Prin atitrudinea noastra, prin gandurile noastre, prin TOT ceea ce reprezentam…contribuim DIRECT la schimbarea lumii. Lumea suntem NOI insine, ceilalti…cu totii. Tu prin articolele tale inspirate faci acest lucru…si nu este putin. Desigur ca si in relatiile directe …esti acelasi. ESTE SUFICIENT.Eu consider ca TOTI suntem lideri, unii cu stiinta, altii cu nestiinta. Acesti „ceilalti” stiu fara sa stie, simt fara sa simta…INCA. Este greu sa se produca o schimbare radicala brusca. Aceasta se poate petrece doar in urma unor socuri emotionale puternice, iar cum noi am devenit din ce in ce mai insensibili…Este si motivul pentru care indemn oamenii sa parasesca habitatul nesanatos al oraselor. In proximitaea naturii…aceasta te sensibilizeaza cu voie sau fara voia ta expresa.
    Am insa convingerea ca aceasta este CALEA de urmat, iar calea se afla la indemana fiecaruia. Este o chestiune de constientizare, de incredere, de atitudine… Nu am fermentatii launtrice mesianice…insa ASA SUNT si ma manifest conform cu ceea ce simt. Timpul dedicat, energia, consumata…nu le consider un sacrificiu si nu astept nici o recunoastere sau recunostinta din partea nimanui.
    Repet…pentru ceilalti nu putem face nimic voit…”Ei” trebuie sa faca ce este de facut…Noi TOT ceea ce facem, ce gandim, cum actionam o facem,consider eu, ca ASA SUNTEM …si asa ne manifestam in EXISTENTA…acum si aici. Vrand/nevrand…manifestarile noastre bune/rele…nu se pierd in neant…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s