Despre adevăr…minciună şi nu numai…(6).

 

intrebare3

Adevărul unic, fundamental, se află în noi înşine, este însăşi natura  noastră de care nu suntem conştienţi(încă?!).
Pentru cei mai mulţi oameni aflaţi în acest stadiu, Adevărul, D-zeu, Natura, Existenţa, sau cum dorim să-i mai zicem, este doar o teorie, o doctrină, o dorinţă, nu o realitate experimentată.
Credinţa este o iluzie pe care o întreţinem, dându-ne impresia că noi cunoaştem, fără însă să cunoaştem cu adevărat. Mai mult decât atât…”crezând” începem să nu mai căutăm, credem că ştim, că am ajuns la adevăr…
Iisus ne îndeamnă să ne naştem a doua oară, adică să “murim” pentru trecut, pentru credinţele noastre şi să renaştem în ADEVĂR.
Credinţele noastre se bazează pe spusele altora, pe autoritatea altora, marii învăţători spirituali sau simpli şarlatani. Spusele acestora, oricât de adevărate sunt pentru ei, oricât le-am repeta, rămân străine “cunoaşterii” noastre, ele sunt repetate şi venerate în mod mecanic, fără să găsească în sufletele noastre nici cel mai mic ecou, cel mult ne stârnesc emoţii care devin sentimente şi se sedimentează în subconştient, crezând noi…că ne aparţin(?!). În trealitate noi suntem în situaţia de a nu vedea pădurea de copaci, atât de mare este iluzia în care trăim.
Cea mai mare confuzie este generată de “căutarea” lui D-zeu sau a Adevărului asupra existenţei. Oare poţi cauta ceva fără să şti cum arată?…Şi dacă ştii cum arată, ce mai cauţi? Nu cumva cauţi o prejudecată, o închipuire, o părere, o credinţă?
Noi avem numai prejudecăţi în acest proces al căutării. De fapt lucrurile stau mult mai simplu. Adevărul sau D-zeu sunt însăşi EXISTENŢA în TOTALITATEA ei. Divinitatea nu poate fi găsită în afara ei însăşi…deoarece TOTUL este DIVIN.
D-zeu, Natura, Divinitatea, Împărăţia…nu este departe, este însăşi aerul pe care-l respirăm, hrana pe care o consumăm, pământul pe care paşim, cerul şi soarele, arborii şi apele, munţii şi stelele…TOT ce există văzut şi navezut.
Acest ADEVĂR trebuie să-l avem în permanenţă înaintea ochilor, că D-zeu se află în permanenţă în noi, lângă noi, peste noi, sub noi…pretutindeni, ca TOT în TOT.
Nimic din ceea ce căutăm noi nu se află în afară noastră, totul se află în lăuntrul nostru, noi fiind, conştient sau nu…UNA cuÎNTREGUL.
ADEVĂRUL nu se află nici în trecut, nici în viitor, el se află doar în PREZENTUL continuu şi înţelegând acest fapt, acest truism, va dispare în mod spontan orice îngrijorare, nelinişte, incertitudine, teamă.
Cum te poţi ruga unui D-zeu aflat în tine? Mergem la biserica, în aşa zisa “casă” a Domnului…că să găsim ce?! EL este în lăuntrul nostru şi aşteaptă clipă în care va fi RECUNOSCUT…
Când realizăm acest fapt, în mod natural devenim calmi, o pace serena ne cuprinde fiinţa atunci când n-ai unde să mai mergi în căutarea a ceea ce EŞTI.

jesus-and-the-devil
Vieţuim în D-zeu, în Existenţă…aici şi acum şi orice am face nu putem schimbă acest fapt, această realitate. Este momentul să ne oprim din goana noastră nebună, după himere, în căutarea unui D-zeu, a unui Adevăr, a Fericirii…când toate acestea fac parte din natura noastră ce trebuie doar revelată, descoperită, conştientizată.
Piedica cea mai mare în realizarea acestui fapt evident a fost si este modul cum biserica ne-a culpabilizat, ne-a scos în cale păcatul şi a inventat diavolul.. din această clipă biserica ne-a impus un destin străin nouă. Astfel, noi fiind păcătoşi va trebui să ne lepădam de păcat, să suferim, să ne pocăim, să ne purificăm, să ne mântuim. Abia după ce vom trece prin toate aceste purificări successive…sfintindu-ne, vom putea să fim priviţi cu clemenţă de D-zeu. Culmea este că nu suntem vinovaţi numai de proprile păcate, mai avem de dus în spate şi păcatele părinţilor, ale strămoşilor şi colac peste pupăză…şi păcatul originar din grădina Edenului. Iar în toată acesta tărăşenie …diavolul îşi tot bagă coada. În această clipă noi mai curând credem în diavol, suntem mai aproape de el decât de D-zeu, care este undeva departe în ceruri şi care în cel mai fericit caz, în urma rugăciunilor noastre şi ale feţelor bisericeşti, ne mai ajută, ne mai dă un deget, chiar dacă se uită chiorâş la noi, nişte pacatoşi nevrednici, nişte amărâţi desfrânaţi…Cel puţin diavolul este alături de noi, tot ce facem rău este cu ajutorul lui, iar răul este mai vizibil decât “binele” divin(?!), este la tot pasul…
Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s