Despre adevăr…minciună şi nu numai… (4)

semn2

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Adevărul are propriul sau limbaj, pe când noi nu înţelegem decât limbajul minciunii, limbaj cu care ne-am obişnuit, pe care-l stăpânim şi credem noi că altul nu mai există, sau este prea greu de ştiut, de învăţat. Limbajul minciunii în care trăim ne crează suferinţă, care cu vremea ne aduce o anumită înţelegere, dar niciodată nu va putea înlocui limbajul adevărului care aduce fericire.
Acest mod de a trăi doar în minciuna generatoare de suferinţă, într-o peşteră a minciunii, a suferinţei, a confuziei, a devenit însăşi natura noastră…dar realitatea este cu totul alta.
Potenţialul nostru de a învaţa limbajul adevărului există, dar nu ni-l cunoaştem, nu credem în el, am fost educaţi să ne mulţumim cu puţină bucurie şi multă suferinţă, cu substitute ale fericirii, ale bucuriei şi aceste substitute sunt generate de ego, această construcţie falsă a minţii. De aceea “învăţătorii” mistici ne spun că trăim în iluzie, în durere, în minciună, iar pentru a ne scoate din starea noastră de adormire, de resemnare psihologică, ne spun că ne-a luat foc peştera, văgăună suferinţei, avertizându-ne că tot ce facem este greşit, alertandu-ne…că de nevoie să fugim afară din lumea minciunii, din lumea îngustă a peşterii, a ego-ului, să ieşim afară în REALITATE, în lumea adevărului, a UNICULUI adevăr. În acea clipă vom şti că limbajul adevărului era ascuns în noi, că dintotdeauna era acolo, numai că nu-l vedeam de mulţimea subtitutelor ego-ului. Atunci adevărul va fi o stare de manifestare a…”nealegerii”. Atunci nu vom mai decide între “corect” şi “greşit”, moral şi imoral, bine şi rau…Vom cunoaşte acea claritate a conştiinţei de a vedea adevărul în ORICE situaţie. Nu vom alege, nu vom mai decide, adică nu vom mai fi confuzi, dubitativi, nu va mai apare îndoiala asupra a ceea ce gândim sau facem. Acţiunea va fi spontană, conştientă, provenită dintr-o conştiinţa pură, în care tot ce nu este correct va fi ars.
Nu va mai fi nevoie de introspecţii recuperatoare ale echilibrului, de gânduri năpădite de inerţii, de temeri asupra consecinţelor faptelor noastre.
Limbajul minciunii va fi ars odată cu tot arsenalul de subterfugii, de substitute, de condiţionări.
Aceasta este adevărata religiozitate liberă de interese meschine, de porunci morale ipocrite.
Viaţa înseamnă o veşnică schimbare, ea nu poate fi ţinută în loc de porunci, de principii ce nu ţin cont de acest veşnic nou, veşnic PREZENT.
Religiile au folosit moralitatea ca pe o armă de exploatare a oamenilor făcându-i să se simtă în permanenţă vinovaţi fără vină, orice ar face fiind greşit (?!).
Preoţii şi politicienii vorbesc despre moralitate, ei înşişi fiind cei mai imorali exploatatori ai acestei aşa zise moralităţi.
Omul este învăţat să nu mai gândească, să devină un papagal, o placă de patefon uzată care este învăţată să repete la nesfârşit rugăciuni, incantaţii, să se auto-învinovăţească, să se prosterneze, să se anihileze că OM, ca demnitate, ca libertate în deplină manifestare a creaţiei.
Omul a fost prins în această capcană a minciunilor, în urma cărora o mâna de profitori, de politicieni şi preoţi, cred ei, că se bucură(?!).
Va continua…

Reclame
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s