“Pentru cine are ochi de văzut şi urechi de auzit “… (2).

 

 

 

ochii inimi2

În vederea realizări acestui fapt este nevoie de o profundă revoluţie, de o schimbare totală a modului nostru de viaţă, de a concepe realitatea liberă de orice cunoaştere a minţii. Noi nu privim numai cu ochii, privim şi cu mintea care interpretează. Va trebui să învăţăm să privim şi cu …inima.

Dacă vom analiza cele ce se petrec în lume vom vedea că suntem condiţionaţi de societate, de cultură, de mijloacele de informare să privim viaţa dintr-o anumită perspectivă extrem de îngustă, de limitată. Facem şcoli, mai înalte sau mai puţin înalte, meserii, unii se dedică studiului pe parcursul întregii vieţi, dar din vastitatea minţii şi inimii noastre, nu ocupăm decât un fragment nesemnificativ. Societatea acţionează asupra nostra ca un hipnotizator, iar noi ne lăsăm hipnotizaţi, cel puţin aşa reacţionăm.

Noi gândim în şabloanele unor credinţe religioase sau ştiinţifice asupra realităţii. Suntem condiţionaţi să credem că suntem români sau americani, creştini sau musulmani, doctori sau politicieni. Suntem, indiferent ce ne considerăm noi, prinşi într-un fragment al unei existenţe extrem de vaste, noi mulumindu-ne să funcţionăm într-un şablon îngust.

Putem oare acţiona în afara acestor şabloane numite D-zeu sau fără D-zeu, capitalism sau communism, familie, naţiune, tradiţie, politică, cultură?

Cum putem să ne sensibilizăm mintea/inima în aşa fel încât acestea să funcţioneze TOTAL ?

Acum sensibilitatea noastră se manifestă atunci când ne sunt periclitate plăcerile, personalitatea noastră, hobby-urile noastre, atunci apare un conflict. Acel fragment, acel şablon este sensibilizat parţial. Oare putem să fim sensibi în mod integral, total, nu doar când ne sunt periclitate proprile interese?

Noi suntem obişnuiţi să trăim netulburaţi, sau cel puţin asta ne dorim, acolo în părticica noastră de viaţă, în acel fragment care reprezintă întreaga noastră existentă. Oare putem depăşi această conditonalitate, acest fragment numit viaţă pentru a pătrunde în vastitatea ei, în imensitatea ei, dincolo de orice condiţionalitate, pentru a deveni sensibili în totalitate?

Pentru aceasta va trebui să vedem unde suntem, să ne vedem fragmentul în care acţionăm acum. Apoi să vedem cum facem să devenim sensibili şi dincolo de acest fragment, cum putem funcţiona ca întreg minte/inimă în toată vastitatea acestora.

Bineânţeles că nu putem, deveni sensibili citind cărţi, sau luând lecţii de sensibilitate. Trăind şi actonand în colţişorul nostru de interese, înconjuraţi de credintele noastre şi credem noi protejaţi de acestea, de cărţile noastre, de prieteni, de familie,vom rămâne sensibili parţial, doar la cercul nostru de interese.

Vedem că se petrec atrocităţi inimaginabille, nedreptăţi strigătoare la cer, suferinţă, ignoranţă, boală,foamete, minciuni, trădări, furturi, crime, conflicte, într-un cuvânt vedem o lume profund…dezechilibrată. Cum reacţionăm la toate acestea? Devenind insensibili la problemele lumii…ne mulţumim să fim sensibili doar la ce se întâmplă în proximitatea noastră, la fragmentul nostru de viaţă.

Declarativ empatizam cu suferinţa lumii, dar atât, nu deranjăm condiţia meschină a proprilor interese.

Pe undeva se găsesc explicaţii, dar acestea nu ne pot scuza imensa nesimţire.

În lume sunt antrenaţi oameni să ucidă, noi ne antrenăm să urcăm ierahia social-politică şi economică, fără menajamente, fără scrupule, copiilor li se inoculează microbul competiţiei, vedem în jurnale, la tv., pretutindeni escaladarea violenţelor. Acestea au ajuns să facă parte din viaţă fiecăruia, iar sensibilitatea s-a tocit definitiv.

Bisericile se fac că ne protejează, ne dau speranţe undeva dincolo de moarte, în timp ce ele lupta între ele pentru acapararea de cotizanţi. Politicienii la fel…

Auzim în permanenmta de mari nedreptăţi, de fapte abominabile pe care am ajuns să le acceptăm ca făcând parte integrantă din viaţă, din viaţa meschină de unde ne protejăm ascunşi în fragmentul nostru numit credinţă, familie, cultură, naţionalitate… Noi însă habar n-avem şi nici nu ne interesează, de profunzimea şi vastitatea minţii/inimii noastre. Noi ne mulţumim să ocupăm din ea doar un fragment meschin plin de conflicte.

În clipa în care vom VEDEA cu adevărat dincolo de aparenţe, dincolo de frică, durere, placere, de tot ce ne leagă de trecut, prezent şi viitor…atunci rămâne doar PREZENTUL în afară invenţilor minţii.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la “Pentru cine are ochi de văzut şi urechi de auzit “… (2).

  1. Decenu zice:

    Fiind centrati in creier, e aproape imposibil sa putem vedea si altceva. De aceea cititul cartilor nu face mare lucru pentru noi, caci lucram tot cu intelectul.
    Eu cred ca e nevoie de o iluminare pentru a accesa si alte niveluri ale constiintei. Iluminarea nu poate veni din minte, ci din afara ei, de la alte parti ale fiintei noastre. Eu am avut o stare care a durat cateva zile, in care am reusit (nu cred ca e meritul meu, dar asa e exprimarea asta, suntem atat de centrati in ego incat privim totul prin prisma ego-ului) sa ma detasez de minte si de ego. A fost o traire fantastica, caci ajunsesem un observator al vietii, al evenimentelor. Nu mai exista bine si rau, existau doar evenimente si bucuria de a le trai.
    Din pacate, influenta exteriorului m-a scos din starea aceea. Dar cred ca acea stare va reveni si va deveni permanenta candva, intr-un viitor oarecare. Aceea a fost un fel de avanpremiera.
    P.S. Intre noi exista o mare asemanare, care duce, insa, la divergente de exprimare: amandoi stim ceea ce stim nu din carti, ci din experiente personale. De aceea avem un limbaj diferit, dar spunem cam acelasi lucru. 🙂

  2. calinakimu zice:

    Este corect ce spui si ma bucur sa aflu ca intelegi cu acel „ceva” care nu este mintea…Un lucru foarte important pe care doresc sa ti-l spun. Prima mea experienta intensa de traire integrala, care a durat cam o luna, s-a degradat usor , usor…dar a ramas…”ceva-ul” ACELA, care nu m-a mai parasit niciodata. Gresala mea, de care vreau sa te feresc, a fost aceea ca mi-am dorit sa se mai petreaca, sa o reactualizaez…Asta presupune incrancenare, presupune asteptare, reainvierea unui trecut…Cand am renuntat la a mai astepta ceva, de fapt am lasat sa FIE ce ESTE, NU dorinta mea despre ce STIAM ca TREBUIE sa fie…Asta era a ego-ului. Din acea clipa intreaga mea viata s-a schimbat radical, fara sa mi-o doresc, fara sa o programez, fara sa STIU cum si in ce fel. Totul vine de la sine…daca lasi SINELE sa se manifeste fara bruiajul cunoasterii, timpului, intereselor, temerilor…intr-un cuvant al EGO-ULUI.
    Chiar daca vorbele ne pot face sa credem ca vorbim de altceva…”ceva-ul” ne spune ca TRAIM in acelasi domeniu…al vietii si domeniul este PREZENTUL a carui vastitate nici nu poate fi imaginata, poate fi insa TRAITA in deplina IUBIRE.
    ASTA ESTE ADEVARATUL MIRACOL.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s