Binele şi răul… (3).

bine rau4

Încă de la început am dorit să vorbesc despre aceste noţiuni întorcându-le pe toate feţele. Pot apărea contradicţii, dar acestea sunt aparente, atâta timp cât tratarea subiectului va fi din unghiuri diferite, pe trepte diferite. Sunt completări la idea de baza : binele şi răul nu pot coexista, iar “binele” poate fi dincolo de aparenţe, de relativităţi sau absolutisme…un “modus vivendi”.

Pentru început câteva întrebări.

Există “răul” în sine, un rău total lipsit de “bine” şi care este distanţa dintre rău şi bine?

Este răul “slăbirea” binelui, care sfârşeşte prin a fi opusul sau…sau binele este diminuarea răului, care sfârşeşte prin a fi treptat bine?

Răul şi binele sunt faţetele unei aceleiaşi monede, sau sunt două noţiuni complet separate?

Ce este răul şi ce este binele? Există oare un bine şi un rău absolut?

Au fost vremuri când oamenii au fost arşi pe rug sau executaţi în piaţa publică şi aceste fapte erau considerate un lucru bun. Pentru binele comunităţii au fost societăţi (şi mai sunt) ce considerau violenţa, uciderea oponenţilor un fapt bun.

Poate binele absolut să depindă de împrejurări, de mediu, de cultură, de condiţii economice, iar răul să fie la fel o consecinţă a acestor medii?

Binele absolut este legat de conceptul de D-zeu, acesta fiind cea mai înalta formă a binelui, de perfecţiune.

Acum…tot ce se va opune acestui concept va fi considerat “rău”. Unul va fi asociat cu D-zeu, “binele”, iar altul cu diavolul, “răul”.

Acest bine absolut atribuit dumnezeirii este în mare măsură speculativ, atâta timp cât credinţa în D-zeu este pentru cei mai mulţi relativă, este credinţa în ceva înălţător, nobil.

Se pare totuşi că binele absolut poate fi considerat o ordine deplină atât în exterior, cât mai ales în interior. În acest moment dezordinea ce duce la distrugere, la haos, este răul.

Să recapitulăm. Ordinea deplină a minţii şi inimii, armonia ce se stabileşte de acestea, este binele suprem.

Binele absolut ar fi ordinea deplină, dar cum marea majoritate a oamenilor trăiesc în dezordine, fiecare îşi va aduce aportul la formele răului : distrugeri, răniri fizice şi psihice. Oare putem privi răul şi binele în afara ideilor preconcepute asupra acestora ? Oare putem instaura în lume o ordine desăvârşită, atâta timp cât fiecare dintre noi reprezintă lumea ? Dar atunci această ordine…ar trebui să înceapă din mine, din tine, atâta timp cât EU şi Tu suntem lumea, iar mintea, inima, activităţile mele trebuie să fie într-o armonie deplină.

Există vrun model de ordine pe care să-l urmez, să-l copiez ? Există vrun plan pe care să-l urmez, un plan al acestei armonii?

Noi spunem că ordinea este morală, este virtutea, iar dezordinea este distrugătoare. Ordinea poate să fie după un model prestabilit, cunoscut, sau ea este în afară cunoaşterii, în afară domeniului gândirii ?

Este clar că imitaţia unui model duce în mod invariablil la dezordine, la conformare prin negarea a ceea ce este, însăşi acest fapt este dezordine, adică rău.

Oare poate fi binele un produs al gândirii ?

Noi ne aflăm în relaţie numai în prezent, iar când relizez că eu sunt lumea şi lumea sunt eu, ordinea, libertatea, compasiunea sau binele absolut sunt unul şi acelaşi fenomen.

Răul, oare acest non-bine, anti-bine, păcat se află în vreo relaţie cu binele, cu ordinea ? Pe măsură ce te comporţi incorect te apropri de rău, sau răul nu are nici o legătură cu binele?

Pot minţi, violenta, mă pot comporta nepotrivit, dar mă pot îndrepta realizând aceasta şi cerându-mi iertare. Dacă însă voi perpetu acest comportament, păstrând în memorie nemulţumirea, resentimentele, cu tot ce implică acestea : ură, invidie, gelozie, violenţă, păstrând în mine această otravă, nu acesta este răul ?! Acest mod de cultivare al urii, al violenţei, poate fi un produs al societăţii, al mediului, al culturii, al educaţiei, al instinctelor, dar poate fi anulat dacă devi conştient de el. Este o atitudine spontană care generează binele absolut.

Binele apare ca un refuz al răului, prin eliberarea de violenţă rămâne binele. Binele nu este niciodată afectat, întinat, el rămâne curat şi nu poate fi distrus, este ca lumina şi întunericul. Binele este prezenţa luminii, cum răul este absenţa acesteia. Răul există ca absenţă, ca lipsă, el nu are existenţă proprie, de sine.

Societatea omenească la ora actuală se dovedeşte a fi o dezordine organizată prin respingerea binelui. Este aşa deoarece NOI suntem aşa, noi ne rănim reciproc, organizăm războaie şi participăm la ele.

Dorinţa de a răni pe cineva în mod conştient, violent, este însuşi răul, este o voinţă de a face rău, adică această voinţă este răul, deoarece binele nu implică voinţă, binele este spontan. Poţi fi sau nu bun… În acest caz, prin voinţă ne concentrăm puterea gândirii pentru a face rău. Este clar acum că răul nu poate fi legat de bine în nici un fel. El este cumulativ, este un accident şi nu poate fi absolut ca păcat.

În religia creştină s-a mers până acolo încât răul a fost personificat în Satan, căruia i s-au dat puteri aşa de mari încât poate susţine o lupta crâncenă cu cu însuşi D-zeu, cu binele absolut(?!). Este absurd…dar nu intamplator. In această clipă biserica se oferă, cu costurile corespunzatoare, sa te salveze de rău, de diavol, de Satan, determinând dependenţa credinciosilor de acest act al mântuirii de rău, exorcizării de malefic. Şi când te gândesti că dintre cele 10 păcate capitale…cel puiţin 5 au devenit hobby-uri pentru oameni…popii si-au asigurat de lucru pentru mult timp…

În natură cele mai îngrozitoare manifestări nu au nimic “rău” în fond, sunt fenomene ce răspund unor cauze obiective. Cele mai feroce animale nu fac decât să-şi asigure supravieţuirea, ele nu fac un rău deliberat.

În contra partidă, oamenii se vor ucide pentru ţara lor, pentru D-zeii lor, pentru pieţe de desfacere, acaparare de bogaţii în războaie din cauze socio-politico-economice, culturale şi religioase, din gelozie, încălcare de propietate, jafuri…

Dacă chiar vrem să căutam cu totdinadinsul un rău absolut…ne putem gândi la existenţa cutremurelor care fac mii de victime, la inundatii , trăznete, meteoriţi mari ce pot provoca multe distrugeri…Dar despre acestea este o altă discutie legată intr-un fel si de acţiunile noastre inconştiente asupra modului cum respectăm mediul vital, cum ne raportăm la Univers.

Dacă binele absolut implică dăruire de sine, răul implică ego-ul ce este separativ. Ego-ul de care spuneam că este o construcţie artificială a minţii, reprezintă el însuşi RĂUL. A ne elibera de sub dominaţia ego-ului, este în esenţă eliberarea de rău, înseamnă ordine, libertate, iubire, compasiune, înseamnă binele absolut, spontan.

Răul este reprezentat de absenţa binelui într-o lume pe care NOI am construit-o astfel, de care NUMAI noi suntem răspunzători şi pe care numai NOI o putem schimba.

Ordinea reprezintă acţiunea în libertate, care înseamnă iubire. Realizând aceasta, realizăm binele ca singură realitate.

 

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

42 de răspunsuri la Binele şi răul… (3).

  1. Mugur zice:

    Reblogged this on Incercari and commented:
    Iată un raționament logic, la care nu gândisem până acum.
    Mulțumesc!

  2. Am citit pe CNN ca problema raului este una ff complicata insa din fericire se pare ca a existat cel putin un expert care se pare ca a zis tot ce era de zis despre aceasta problema, in mod asa de complet si de exhaustiv in lucrarile lui, incat toti cei care au re-adresat aceasta problema ulterior nu au reusit decat sa adreseze asa aspecte partiale si unii chiar au reusit sa le aprofundeze poate mai detaliat si mai bine argumentat decat acel expert, insa totusi numai asa pe aspecte partiale, niciodata, pare-se asa mai integral total, asa ca expertul, si de fapt e posibil chiar si de aia ca filozofii mai moderni nici nu mai considera aceasta problema una autentic filozofica de vreme ce nu mai ai ce sa cauti sau sa zici sau
    sa intrebi despre ea, daca a fost deja
    adresataasa complet. Cand am citit asta, m-
    am si mirat, ca totusi nu e asa de ici de colo sa zici, gata, nu mai e nimic de zis re un domeniu de cunoastere umana, ba chiar si acum cred un pic ca e posibil ca autorul acelui articol de pe CNN, lucrand totusi in jurnalism, a avut o usoara tendinta de exagerare, asa ca si cum voia sa faca o reclama…dar ma rog, am devenit curios sa aflu cine o fi fost acest expert…si nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca era vorba de Epicur ! Zau, eu nu cunosc istoria filozofiei, habar nu am nici exact cu ce se ocupa, insa auzisem asa vag numele lui Epicur asociat cu hedonismul si niste placeri destul de gastronomice, care trec prin burta adica…si autorul chiar asa zicea, ca se pare ca nu multa lume stie, insa pt Epicur aceasta chestie de placeri era un fleac oarecare, asa ca un comentariu pe un blog, sau o mica adnotare, insa ce l-a interesat pe el filozofic cel mai serios asa chiar profesionist academic riguros se pare ca a fost problema Raului ! Zau, habar nu aveam ! Culmea e ca mi-am zis ca trebuie sa aflu si ce o fi zis, insa efectiv m-am luat cu niste treburi si nu am apucat sa termin articolul ala, plus desi mi-amnotat asa un soi de memo I cap sa nu uit sa caut mai tarziu pe Google despre ce o fi zisEpicur, pur si simplu nu am avut timp. Si acum, citind acest articol, mi-am adus iar aminte, Hait ! Inca tot NU am citit opinia lui Epicur ! Zau, TREBUIE sa ma aplic si sa aflu o data si o data, ca prea am devenit curios ! Daca aflu, o sa scriu poate si un articol pe blog ! Zau, daca e asa de important de a zis si pe CNN (pe unul din bloguri desigur, nu asa la Breaking News), totusi trebuie macar sa-mi fac o idee ! Desigur nu stiu daca voi reusi sa si inteleg ce o fi scris Epicur, pt ca scria in lb greaca veche plus naiba stie cine o fi tradus ce-a zis, plus o fi zis multe si trebuie sa ma pricep sa extrag ideea de baza…dar zau daca nu trebuie macar sa incerc ! Si daca nu era articolul asta sa-mi aduca aminte, poate mai treceau vreo cativa ani pana cand se relua tema pe CNN sau pe vreun blog si uitam si tot nu aflam…insa acum precis caut !

  3. calinakimu zice:

    Prietene…important este sa REALIZEZI TU, sa gandesti cu mintea/inima ta…Nu este nimic complicat in a realiza ca raul…NU EXISTA in sine…decat ca accident al ignorantei. Eu am postat 3 articole despre acest subiect…si nu l-am citit pe Epicur. Sunt convins ca ai parerile tale, sau ar trebui sa le ai…Nu stiu daca am fost inteles, sau daca am marit confuzia…dar stiu ca n-am urmarit decat o clarificare a acestui subiect.
    Repet…esti mai important decat Epicur…Ce descoperi TU…te reprezinta, este modul tau AUTENTIC de a fi…si este minunat ca este asa.

    • Cum naiba sa cred ca eu sunt mai important decat Epicur ? Adica desigur ca asa ca om, suntem toti egal de importanti, insa totusi daca e vorba de contributia la societate si la istoria cunoasterii umane si a materiilor scolare, zau, totusi sa nu exageram…adica tu crezi ca esti mai important asa pt omenire decat o fi fost, dau un exemplu de ganditor academic asa din burta, dl Karl Marx ? Ma rog, nu ar fi trebuit poate sa dau acest exemplu, ca poate suna cam infricosator, putem alege si pe altcineva, desi nu stiu eu prea multi, si mai ales habar nu am daca I-a interesat studiul Binelui sau ce or fi opinat despre el, hai sa zicem dl Kierkegaard sau
      Aristotel…tu esti mai important decat astia ? Desigur ca pt cei dragi tie carora le esti tu drag, asa gen mama, bunicii, prietenii tai sau chiar seful tau de la serviciu, probabil ca esti…insa asa pt o imensa multitudine de elevi care trebuie sa ia Bacul, sau chiar studenti si profesori care l-au luat deja, (si nu numai din Romania, insa si din alte locuri), zau, nu prea cred.

      • calinakimu zice:

        NU cred ca m-am facut inteles…Tu , eu sau altcineva…este important in masura in care este AUTENTIC, adica constientizeaza realitatea cu mintea/inima lui. Noi suntem o facatura a altora. Educatia familiala, scolara si cea sociala ne face sa fim un puzzle de cunostinte capatate. Din acea clipa noi vom gandi conditionati de cunostinintele capatate de la altii.
        Pana cand nu vom gandi cu propria minte/inima,…nu vom fi importanti, adica nu ne vom fi valorificat UNICITATEA, potentialitatea latenta, talantul primit.
        Epicur, Aristotel, Kant, Einstein…si cati mai sunt…ASTA au facut. Au fost autentici, ei insisi.Din acest motiv sunt considerati importanti. Ce ne impiedica sa fim importanti, fie si pentru noi insine si pentru cei din proximitatea noastra?

      • Pai eu stiu ce nu ma lasa sa-mi permit sa fiu chiar asa de autentic eu insumi ! Indolenta si ignoranta si faptul ca mi-e lene sa studiez in mod riguros, sa-mi fac lectiile, etc ! Chiar si daca l-as fi avut profesor pe Aristotel, (ceea ce nu ar fi fost probabil deoarece la acea vreme eu as fi fost probabil un sclav analfabet fara drept si oportunitate de scolarizare finantata de semenii mei contribuabili onesti si altruisti), cred ca si dansul ar fi fost de acord cu aceasta evaluare ! Ah, ce fantezie grandioasa, sa ma certe pe mine Aristotel si sa-mi dea nota 4, plus sa-i spuna si lui Alexandru Macedon si
        intregii clase de elevi sa NU ia exemplu
        rau de la mine ! Si dupa aia sa se duca in cancelaria Scolii din Atena si sa se vaite la Platon, oftand ce sa se mai faca cu atatea loaze in jurul lui !

      • calinakimu zice:

        “Deprecierile” autoreferentiale nu sunt o scuza…din contra.Lasa tu scolile ateniene, pe Platon sau Aristotel…Cele ce sa discuta aici pe blog nu au nici o legatura cu acestia…Este vorba despre fapte, despre ceea ce se petrece in REALITATE…nu sunt discutii filosofice. Modul cum arata lumea noastra, educatia noastra, dezechilibrele profunde generatoare de atata confuzie si suferinta…nu au nici o legatura cu cei de care amintesti tu. Daca estei multumit de tine insuti, de viata pe care o duci, de ce se petrece in proximitatea ta si in lumea larga…totul este in regula, nu-ti ramane decat sa-ti imbogatesti rucsacul cu cunostinte, cu invataturile altora…dar sa stii, TU nu iti vei trai propria viata…asa cum spuneam : AUTENTIC. Vei fi un puzzle de cunostinte, de modele, de etichete, de sabloane in care iti vei inghesui viata, din care iti vei face iluzii despre viitor, realizari, scopuri in viata. Insa ele nu te vor reprezenta pe tine…Vor reprezenta cate ceva din Aristotel, Platon, Kant, sau pe alti cunoscatori si analizatori ai vietii. Notele pe care le doresti tu de la Aristotel sau Platon…nu-ti vor folosi TIE…vei fi unul dintre cei care vor macina gandurile altora…Poti avea cunostinte, “cultura”, dat TRAIREA este mult mai mult decat acestea…Despre asta vorbesc eu…

      • Si pe urma sa-i vina lui Platon ideea sa scrie un dialog despre mine asa cum scrisese si despre unchiul lui Charmides, (o fantezie despre cand Charmides ar fi fost tanar si student asa pe langa Socrates), insa aratand inca o data ca degeaba oi fi eu asa de frumos ca Charmides, degeaba oi fi chiar bine intentionat, zau, Socrates chiar nu are cum sa ma educe, deci teoretic posibil sa ma si corupa…si uite asta ar fi aratat ca Socrate nu ar fi
        trebuit sa fie condamnat…zau, un singur exemplu de elev loaza ca mine si Socrate poate ar fi fost salvat ! De aia o fi spus si Iisus mai tarziu, (alaturi de alte motive, probabil), „fericiti cei saraci cu Duhul”…ca poate folosim sa-l salvam pe Socrate sa nu creada ca are chiar atata putere de influenta educativa (nici in bine, dar nici in rau), asupra unor mase destul de importante de elevi…desi asta NU ar trebui folosita ca o scuza pt elevi de a nu-si face lectiile, desigur ! Zau, cu cat ma gandesc, cu atat e mai bine sa stau cat mai departe de academie, ca zau daca nu ajung sa discreditez intreg procesul de invatamant…si chiar fara intentie rea din partea mea….insa desigur tentatia de a-l salva pe Socrate este imensa, cine naiba poate sa reziste la asa ceva, chiar impotriva lui insusi vrem sa-l salvam…el nu se lasa si noi incercam in fel si chip si acuma…ce vremuri ! O tempora, o mores, etc !

        Gata pauza…acum toata lumea inapoi la clasa ! NU exista nici o scuza pt a nu ne face lectiile. Chiar si cei clar decisi sa fie artisti si sa reinventeze creativ roata in diverse reprezentari artistice
        ale ei, pana si ei trebuie sa stie ce e aia cerc si macar formula pt a-i calcula circumferinta, plus asa macar o simpla clasificare cu denumirea operatiilor aritmetice si algoritmul clasic al ordinei operatiilor, in care ridicarile la putere si radacinile si apoi inmultirea si impartirea se efectueaza primele si
        abia apoi adunarea si scaderea. Da, chiar pana si viitorii poeti, nici ei nu sunt scutiti si nu au nici o derogare.

        Gata, acum ca m-am motivat, promit ca la un moment dat voi scrie un articol pe
        blog si despre Epicur !

      • calinakimu zice:

        Cunostinte au rolul lor in practicarea unei meseri pentru care tu ai aplicatie. Asta nu inseamna sa-ti folosesti mintea in exclusivitae atunci cand este vorba despre insasi VIATA ta. Domeniul cultural-stiintific…este una, iar tu reprezinti altceva. Mintea va trebui sa functioneze in relatie stransa cu inima, de aceea eu nu le despart cand spun minte/inima, mai ales cand este vorba de relatiile inter-umane, de REALITATEA vietii tale aflata in afara domeniului cultural-stiintific. Este asemanator cu sintagma folosita de Einstein…spatiu/timp. Acestea nu trebuie despartite, nu pot exista una fara cealalta. Mintea fara aportul inimii, este rece, dura, neantelegatoare, intr-un cuvant : EGOISTA.

  4. Camelia zice:

    Cum rămâne cu maibinele, Călin, mai binele care este duşmanul binelui, asta despre omul care tot tinde să fie? Nu e şi ăsta un chip al „răului”?
    Cât despre lucruri, dacă de toate ne-am apropia cu dragoste şi le-am înţelegere cu iubire, pentru că nimic nu poţi cunoaşte cu adevărat decât aşa,răul nu ar avea loc să se ascundă, pentru că aşa cum ţi-am scris pe undeva, când binele e, e semn că răul stă la pândă, şi cu cât va sta la pândă pretutindeni, cu atât pretutindeni se va arăta; e o consecuţie.
    Eu toată viaţa mea am crezut că oamenii sunt fundamentali buni, ăsta a fost felul meu genuin de candoare.
    Şi-aşae, răul în sine însuşi nu există,e doar absenţa a ceva, dar nu a orice. Ci a BINELUI.

  5. Camelia zice:

    Răul însă are nenumărate măşti şi felurite chipuri; unul este răul retoric; nu puteam să nu pomenesc de asta, ştiu eu de ce.

  6. Camelia zice:

    „În religia creştină s-a mers până acolo încât răul a fost personificat în Satan, căruia i s-au dat puteri aşa de mari încât poate susţine o lupta crâncenă cu cu însuşi D-zeu”.
    Subiect incitant: Dezbatem?
    Că văd pe-aici că lumea a dat cu laicul şi a trecut mai departe; aşa e în lumea asta virtuală, o s’o cunoşti tu mai bine. Glumesc, nu e un subiect de interes pentru tine.

    • calinakimu zice:

      De aceea aduc in discutii teme incitate…in vederea dezbaterii. Nu?!

      Biserica a inventat un rau…care insa nu este in afara noastra, chiar daca il gasim ca manifestare pretutindeni, el tine de confuziile, de ignoranta noastra. Dar inventarea unui dusman a trebuit sa duca si la inventarea solutilor salvatoare. Acum se legitimizeaza nevoia de a apela la intermediari, la cinul preotesc si calugaresc care vor lupta in numele tau cu diavolii. Este simplu mecanismul…
      Chiar mai mult decat atat…avem nevoie de sfinti protectori , de moaste protectoare, de slujbe protectoare…

      • mesager zice:

        Daca nu esti suparat pe mine,si imi cer scuze pentru orice crezi tu ca a fost deranjant,nu a fost cu rautate,vreau sa spun ca Biserica,Religiile,nu au inventat niciun rau,au atentionat !Cumva,printr-o cunoastere care depaseste cu mult posibilitatile obisnuite,au avut acces la lumile sensibile.Pe baza acestei cunoasterii au stabilit regului si norme care feresc omul si societate de multe neajunsuri.Religia nu e un ,,mecanism;cum zici tu,e o stiinta de o alta factura;lucru pe care il stii bine-bine,dar ma surprinde ca nu il promovezi !De cele mai multe ori tu arunci si pruncul odata cu apa din copaie….ori atitudinea asta e exact ceea ce se incerca,din ce stiu eu ce motive, sa se promoveze : renuntati la valori,la cunoasterea adevarata,la religie ,la traditie si obiceiuri ;ascunzand deliberat faptul ca nu Obiceiurile sunt proaste ci obiceiul prost e prost ! De ce promovezi orientarea asta ?!Biserica nu inventeaza raul ca sa ne tina sub papuc…una e mertan-ul popii,si cu totul altceva este ce a fost pus popa sa faca !

        O zi buna !

        http://www.spiritualresearchfoundation.org/

  7. calinakimu zice:

    Dragule…sa fim bine intelesi…eu nu promovez nici un cult religios. Daca te-ai fi uitat la ce sustin eu, ai fi vazut ca promovez meritul, valoarea, profesionalismul si nu in ultimul rand RELIGIOZITATEA, acea stare speciala, profunda, care ne leaga pentru totdeauna de lumile supra-sensibile la care poti avea acces nu numai prin practicarea unui cult …asa zis religios. Nu este apanajul, sau competenta unei biserici anume sa aiba acces la aceste lumi…Asa zisele reguli ale bisericii crestine la gasim sub o forma sau alta la toate principalele culte. Ce nu este in regula, este modul cum fiecare biserica vrea sa confiste Adevarurile Universale in nume propriu.Asta duce la fragmentare, la conflicte inter-religioase. De ce? Deoarece cu cat este mai mare numarul prozelitilor, cu atat mai mari vor fi beneficile materiale ale gestionarilor cultelor respective.Eu nu am treaba cu vaduva sarmana care-si duce ultimii bani la biserica…cat cu cei hulpavi care nu se pot infrana s-i ia si pe acestia…
    Si tu susti ca adevarata cunoastere este monopolizata de cultul in care activezi, in care te-ai inregimentat. Eu m-as bucura sa te eliberezi si sa stai pe picioarele tale, nu pe ale mele sau ale altuia. Eu nu vreau sa te dau de partea mea. FII TU INSUTI AUTENTIC ! Asta nu este mandrie…este asumarea responsabilitati talantului primit. Iisus nu-ti cere sa te duci la popa, iti cere sa-ti folosesti talantul.
    Spui ca obiceiurile sunt proaste. Asa este, dar sa cautam si sa rezolvam CAUZELE…despre asta vorbesc eu. Nu mi-am propus sa atac biserica, dar modul cum aceasta a ajuns sa fie, reprezentata de oameni hulpavi si sustinand adevaruri scoase din context, adevarurile unor traitori, adevaruri particulare, care nu sunt si nu trebuie sa fie modele, ma face sa arat aceste fapte. Vreau ca omul sa fie demn, recunoscator si raspunzator de “chipul si asemanarea creatorului sau”, fata de EXISTENTA.
    In rest…fata de tine, ca de altfel fata de oricine si orice, nu am resentimente, nu am prejudecati. Eu ma adresez doar chipului pe care vrei sa-l arati. Asa este in virtual. Pentru mine toti imi sunteti prieteni, frati, semeni…dragi…chiar daca uneori TREBUIE, sa fiu intransigent, tocmai ca eu nu MA JOC cu aceasta indeletnicire asumata.Sunt ca subconstientul…iau in serios orice afirmatie…
    Nu sunt suparat pe nimeni, cel mult trist…uneori…
    Aceiasi zi buna…si inca ceva…sa nu mai faci mincinos pe nimeni sau vandut…decat daca ti-o spune el, sau daca vezi tu. (Chestia cu cositul si ca as lua bani sa atac biserica).

    • mesager zice:

      Ma,tu tii cu ursu’,ma…poate nu e chiar o decizie dar se petrece ! Nu le ,,confisca ” religia,ca nu e bine,nu esti separat,esti ei…si mai vorbesti si de Ego.Habar nu ai in ce te-ai bagat.

      • calinakimu zice:

        (Ma…tu..ti.).este o golanie…sau nu esti atent asupra modului cum trebuie combinate cuvintele.
        Mesajul tau este profund confuz…Vrei sa spui ceva…si nu stii cum s-o faci…fara sa jignesti?!
        Hai sa-ti spun eu, citindu-te printre randuri…lasand la o parte chestia cu “ursu”,…(ca d-aia n-are coada), vad ca nu are nici cap….
        Faptul ca atrag atentia asupra modului cum TOATE religile sustin ca ele sunt cele “adevarate”…este o realitate. Asta nu are legatura decat cu egoul profitorilor acestor biserici.
        Eu stiu despre ce vorbesc, fara sa fie nevoie sa fiu…”bagat” si nici “scos”. Pe mine ma sustine REALITATEA.

      • mesager zice:

        Nu este o golanie,nu sunt un golan ! Ai vedenii urate!Nu te,, baga „si nu te ,,scoate” nimeni,doar circula pe ,,banda” ta.Scrie la tine,esti liber sa scrii ce vrei.Asta e tot.
        Doamne ajuta !

  8. mesager zice:

    Lasa-i sa se duca la popa,sa dea bani,sa creda ,sa subventioneze benzinili,lasa-i in pace…asa cum te las eu acum pe tine.Sa fii snatos si sa am iertare,am spus lucruri de bun simt !

    • calinakimu zice:

      Lasa pe altii sa decida cat de bun simt au fost. Faptul ca asa simti tu…este desigur important si doresc sa te cred
      Vad ca ti-a placut chestia cu subventia benzinei pentru popi…Stai linistit, nu este vorba numai de benzina…Nevoile lor sunt mult mai mari decat cele ale Celui pe spinarea caruia s-au cocotat…pe umerii lui Hristos a carui singura avere era o camase de in si o INIMA cat tot UNIVERSUL…

      • Camelia zice:

        Bună ziua mai întâi domniilor voastre, mai apoi mi-aş cere iertare pentru îndrăzneală şi l-aş ruga pe mesager dacă ar vrea să-şi lase aici o adresă la care poate fi găsit, aşa ca în cea de mail., cea care ar dori să o afle fiind eu, fireşte.
        Mulţumesc domniei tale, Călin, că nu îmi vei lua în nume de rău rugămintea mea.

      • calinakimu zice:

        Buna Camelia…Nu ma mai domni…nu ca n-as fi…dar sa nu ne mai mangaiem orgolile…Doamne si domni suntem cu totii, chiar daca uneori nu se vede cu ochiul liber…
        Nu ma deranjeaza decat…confuzia…Clarificarile sunt bine venite…oricand.

    • mesager zice:

      Camelia,am incheiat !Cand am zis ,,mesager” doar asta am spus,ca nu e despre mine.Era o situatie.Am spus ce am avut de spus.Nu avem ce discuta.Mesajul era : Fiecare cu ale lui !Cine m-a trimis doar pentru asta m-a trimis. Multumesc !PACE.

      • Camelia zice:

        „Mesager”, eu vroiam să vorbesc cu tine, omul, dar dacă tu consideri că tot ce ai avut ca rost a fost doar pentru Radu Călin şi sub această formă, nu-mi rămâne decât să-ţi mulţumesc la rândul meu doarece măcar vremelnic te-am putut întâlni aşa, încă o dată.
        Cât despre ceea ce ţi-a spus stăpânul cuvintelor acestor tărâmuri, personal consider că ţi-a adus nişte „acuze” nefondate; nu mi-ai părut nici lipsit de bună cuviinţă şi nici golan, iar mai presus de toate, pe deasupra cuvintelor şi pe sub, se simte blândeţea.

      • calinakimu zice:

        Asta este deosebirea, si este bine ca este asa…fiecare vede ce-i convine…cu toate ca nu este convenabil sa constati cum in spatele vorbelor stau resentimente. Eu spun ce am de spus, fara menajamente, atata timp cat datul dupa cires a ajuns politica de stat, politica de blog, politica de…politica.
        Fiecare este stapanul proprilor cuvinte, al modului cum le foloseste cu intentie sau nu…
        Blandetea ca emotivitate strânita de concepte inaltatoare este una…si fapta …alta. Cand esti bland, nu discriminezi, nu etichetezi, nu impui nici o credinta.
        „Dusmanul” tuturor, este acela care nu este inregimentat in nici o credinta religioasa si in nici un partid politic. Daca o mai si arati, daca mai si demonstrezi ce sta in spatele politicilor religioase sau sistemelor sociale…nu-ti ramane decat sa fi considerat dusman al poporului sau blasfemitor…

  9. smaranda zice:

    Mesajer, prieten drag:
    1 De ce nivel inalt ? Dpmdv asa ceva nu mai exista.
    2 De ce lider de opinie si nu simplu, tovaras drag de drum, de la egal la egal, pe o bucata de vreme, fiecare dupa cum si cand are chef.
    3 Nu cred ca am venit pe lume sa devenim sfinti ci mai mult sa savuram experienta Terra in timp ce ne amintim ca suntem ceea ce suntem.

  10. calinakimu zice:

    Smaranda…eu chiar ti-am sugerat sa-ti faci un blog personal…Tu oricum ai ce spune…De ce postezi la Nasul?! Ai avea o mai mare vizibilitae, ai fi si pentru altii o provocare in spre …altceva…Acolo este prea multa politikie, prea multe resentimente…

  11. smaranda zice:

    Pentru ca-s bata la technica compu. 🙂

  12. smaranda zice:

    Si…..nu stii niciodata de ce esti acolo unde esti…. poate chiar ca deocamdata sunt excelent la locul care trebe… si pentru ca scriu de dragul de a scrie, si scriid materializez gandurile, incetinindu-le miscarea astfel ca pot sa le inteleg uneori mai clar si sa le urmaresc din mai multe perspective.

  13. sharabagiu zice:

    Buna Calin, ce am inteles eu pana acum:
    raul in sine nu exista in creatie, caci nu a fost creat. Cum putea din Dumnezeu Iubirea, Intelepciunea si Vointa sa apara asa ceva? Dumnezeu a creat pe om si l-a facut dupa chipul si asemanarea Sa. Asta inseamna asemanarea cu Constiinta Suprema, cu EU SUNT. Dar cum faci sa apara, sa trezesti constiinta, acel “eu sunt” intr-o fiinta inocenta de lumina, altfel decat daruindu-I liberul arbitru. Si asa a aparut “optiunea”, “alegerea”.
    Ce inteleg eu prin Facerea Lumii este ca in a sasea zi, la crearea omului este vorba despre nasterea Constientei, prin liberul arbitru. Lumea este omul pentru ca incoporeaza tot ce a fost creat pana la el (toate elementele chimice). Mai clar, in spirit omul a fost primul creat, in materie, ultimul. Cand prin propriile sale forte trezite, omul (sufletul mijlocitor) va uni cele lumi, atunci putem vorbi de desavarsire. Si asta nu se poate face decat prin implinirea in modul cel mai firesc, natural al primei legi “iubeste-L pe Domnul Dumnezeul Tau mai presus de orice, si pe aproapele tau ca pe tine insuti”.
    Ca sa continui idea de bine si rau, raul nu are o existenta de sine statatoare, ci doar prin om cand omul alege sa faca un rau, sa-i dea forma. S-a creat un fel de simbioza intre om si optiunea de “rau”. Astfel ca raul exista doar prin oamenii care-l fac. E ca o optiune creatoare. Ce alegi sa creezi (caci asta suntem la urma urmei – co-creatori), ce alegi sa fii? Lumina sau intuneric? Bine sau rau? Uite-te in jur la cat de greu e sa intorci carma lumii asteia, la cat de greu e sa-I faci pe oameni sa inteleaga ca fericirea e a lor, daca o aleg, daca o vor. Este o vorba: daca dupa multe atentionari, cineva alege tot nefericirea, nu i se face nici o nedreptate daca este lasat in ea, cu ea.
    Binele este insasi esenta noastra, Binele ESTE pur si simplu, dar pe care din libertatea de a ne credea “dumnezei” nu o urmam, si ne pozitionam contra ei. Caci unde dragoste si smerenie nu e, nimic nu e.

    • calinakimu zice:

      Liberul arbitru inseamna LIBERTATE. Creatia, in deplina libertate…nu pote fi decat autentica…Daaar a intervenit acea costructie artificiala ego-ul, aceea prin care ne-am capatat individualitate, cu pretul instrainarii, desprinderii de intreg.Va trebui sa intelegem ca avem aceiasi substanta comuna…
      Raul este un produs al ego-ului, al acestei ignorante idolatre. De aceea raul este mai adevarat decat iubirea, deorece iubirea nu apare decat in lipsa ego-ului, pe cand egoul inseamna conflict, violenta, ura, rau… Noi vorbim de iubire, dar in fapt…facem rau in mod intentionat. Binele nu-l faci intentionat…este o stare naturala, dar este generata de iubire, iubire la care dominati fiind de ego…nu avem acces. Noi nu alegem raul…noi suntem raul…atat timp cat nu cunoastem iubirea…cat suntem sub stapanirea ego-ului.
      Dumnezeu nu exista…EL este insasi EXISTENTA. Nu te mai lega de simbolurile Bibliei asupra “facerii”…lasa-le deocamdata.Creatia omului a inceput din clipa formari sistemului Solar…Aceea este ziua lui de nastere. TOTUL a inceput atunci pentru noi…
      Energia este UNA…o putem folosi pozitiv sau negativ, de noi depinde… avand libertate totala.Ca prin folosirea inadeecvata a energiei ne provacam daune incalcand LEGILE de functionare ale Universului…asta este nefericirea, suferinta pe care ne-am ales-o din inconstienta.
      Daca TU ai inteles cu mintea/inima aceste lucruri…ma bucur pentru tine Camelia…

  14. kewathu zice:

    Ajung la un articol numit „binele si raul” iar in comentarii citesc despre religie. Ceva imi spune ca discutia nu a decurs cum si-a dorit autorul :).
    In mod normal n-ai avea nevoie de religie pentru a putea deslusi binele. Ai nevoie de o gandire analitica sanatoasa. Un sistem de valori creat de tine, independent de realitatea in care fiintezi. Normalitatea e starea care predomina si atat, nu da masura binelui.

  15. adun ide zice:

    totuși, pe lângă toate astea de le gândiți: de ce răul e rău și binele e bine? când toate au un rost, pe cine ai susține?

    • calinakimu zice:

      Asupra modului cum îmi folosesc gândirea, nu vreau să insist. În articolele mele încerc să explic cum înţeleg eu gândirea si cum trebuie ea folosita.
      Faptul că toate au un „rost”…este de discutat. Aş spune ca au „sens”, adică totul este în urma unor cauze. Spunând “rost” se poate înţelege “folos” (?!). Rostul răului nu este pentru evidenţierea binelui, şi în fond el nici NU există. Răul este o invenţie,ca multe altele nefolositoare din viaţa omului, care însă a devenit o realitate. Vreau să spun că el n-are existenţă de sine, este ca şi întunericul, are existenţă prin absenţă. Cum întunericul este cauzat de absenţa luminii, tot astfel şi răul este cauzat de absenţa binelui, a iubirii.Eu înţeleg binele ca iubire, iar iubirea are existenţă de sine. Faptul că energia este UNA, dar după modul cum este folosită…ea poate fi sublimată ca iubire, sau folosită gregar ca rău, poate genera aceasta confuzie a existenţei de sine a răului. De fapt sunt cele două trepte(fuşteie) ale unei aceleiaşi scări. Treapta de jos este răul, iar cea de sus binele. Putem spune benefic/malefic, sau conştienţă/ignoranţa, lumină/întuneric.Nu trebuie să ne lăsăm manipulaţi de cei care fac această distincţie netă între bine şi rău introducând în ecuaţie diavolul, satana, răul, ca forţe cu existenţă de sine. Este pur şi simplu prostie, ignoranţă sau absenţa iubirii ca energie armonizatoare, unificatoare… Desigur, repet, energiile negative, adică folosite de ignoranţi pentru a face rău, sunt reale şi pot influenţa DOAR pe cei confuzi, derutaţi, ignoranţi…INCONŞTIENŢI.

      • adun idei zice:

        sunt de acord cu unele lucruri. oricum, ca fapt divers legat de lumină , întuneric, te-ai gândit vreodată că defapt e invers? Fără a fi nevoit să îți folosești raționamentul asupra situației, doar ceva simplu – a observa, în timpul nopții când e cerul curat și se pot vedea aștrii, se observă că defapt întunericul domină iar lumina nu înseamnă decât steluța de lângă noi, ca un fel de colțișor de cosmos în care ca un fir de iarbă ascuns rezistă întunericului iar prin lumina și căldura care o degajă face ca pe planeta noastră să iște viața aka lume? Tu când vorbești despre întuneric faci referire la umbra și penumbra lăsată de pământul care întâlnește raza de lumină a soarelui așa numite noapte și seara, evenimente care le simți la fiecare câteva ore. Apoi când observi atent lucrurile astea înțelegi mai multe, cum ar fi faptul că timpul nu există, etc. Deja intru în alt subiect 😛

      • calinakimu zice:

        Reducand totul ajungem la „natura vidului”…dar pana acolo este nevoie de unele etape…in lipsa revelatiei…prin care sa intelegem babeste realitatea de dincolo de lucruri. Nu este simplu, este nevoie de multa atentie, dar nu poti incepe cu …”sfarsitul”…Important este sa intuiesti, sa vietuiesti realitatea pana in clipa cand vei trai revelatia. Oricat ai citi, oricat ai cerceta folosind ratiunea, logica, despre cele ce vorbesc eu nu le vei afla dcat prin revelatie. Insa trebuie sa fii acolo,,,atunci.

  16. adun idei zice:

    ca să nu fiu off-topic, eu nu văd dualitate în nimic, unii văd. De asa am întrebat, când toate au un rost.. căci toate-s cu motiv.. că nu vedem noi motivul… și ne face să avem tot felul de păreri, e partea a 3-a. sau a 4-a.

    • calinakimu zice:

      Explicam in alta parte…ca observatorul si lucrul observat una sunt…daca nu lasam „spatiul si timpul” sa-si vare coada…Asta inseamna sa nu generezi dualitate.
      Faptul ca facem parte dintr-un tot armonic este realizat compasional…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s