Timpul & moartea… (9).

copac moarte

Cum am mai spus, moartea este un fenomen al vieţii a cărui importanţă este lagată de timp, de modul cum îl percepem.

Despre moarte fiecare am aflat având păreri care mai de care mai eronate, mai departe de realitatea ei, în ciuda faptului că pare a fi cel mai categoric adevăr al vieţii. Oriunde ne uităm moartea apare că o umbră a vieţii, iar rezultatul acestei confuzii majore este FRICA, care ne împinge să înălţăm temple în care săvârşim ritualuri închinate morţii, să adunăm averi sperând să ne imortalizăm numele şi vom cauta să obţinem poziţii cât mai înalte, cât mai importante.

Tot frica de moarte, teama de a o întâmpina singuri ne-a creat nevoia de a ne organiza în forme sociale, familiale, statale. Astfel s-a indus părerea că moartea este un fapt real, un fapt de sine stătător, scos din contextul vieţii.

Această frică aproape paralizantă ne-a împiedicat să o cercetăm îndeaproape fără s-o scoatem din contextul general al existenţei. Atunci am fi putut realiza falsitatea morţii ce ne otrăveşte viaţa, al caruui înţeles profund devine astfel la fel de fals.

Pe de altă parte… noi vedem că suntem înconjuraţi de spectrul morţii, cum în fiecare clipă moare cineva, cum ne mor apropiaţii, prietenii, cunoscuţii…Acesta este un fapt ce ne aminteşte de propria moarte. Bucuria, deplinătatea vieţii ne este în permanentă umbrită de frica morţii, iar atunci când ne plângem pe cei apropiaţi, conştient sau nu, ne plângem propria moarte.

Religile se ocupă cu precădere de acest aspect, bisericile devenind o anticamera a momentului decisiv, acolo unde moartea este venerată.

Va trebui să ne hotărâm…viaţa şi moartea NU pot fi reale amândouă, nu putem fi vii şi în acelaşi timp să credem în moarte. Pentru mulţi moartea este adevărul suprem, iar credinţa în nemurirea sufletului este o credinţă indusă de frică, nu se bazează pe experimente propri. Faptul că în spatele acestei credinţe de nemurire a sufletului stă frică, este cu atât mai evident cu cât vom vorbi mai mult despre nemurire. Dacă chiar am şti cum stau lucrurile nu am mai vorbi atât de mult despre un fapt EVIDENT. Dar realitatea asupra acestui subiect nu poate fi  cunoscută fugind de ea. Chiar atunci când acest subiect este abordat, încercăm s-l expediem cât mai repede, să “scăpăm” cumva de o dezbatere de care ne temem. Cu toate  că declarativ susţinem că sufletul este NEMURITOR, evităm pe cât posibil să discutăm despre moarte deoarece despre nemurirea sufletului ştim la fel de puţin ca despre moarte. Dar orice am face de umbra morţii nu putem fugi, decât dacă ne vom opri că să o întâmpinăm aşa cum este ea. Atunci vom realiza că moartea nu este decât umbra vieţii, o umbră ce ne-a urmat în decursul a nenumărate existente.

Pe măsură ce stiinta s-a tot inpotmolit, în final a trebuit să recunoască faptul că reancarnarea sufletului nu este o utopie, că este o realitate. Doar biserica Creştină se mai cramponează refuzând o realitate unanim recunoscută.

Şi totuşi, în ciuda faptului că am tot murit în decursul vieţilor trecute, frica de moarte a rămas şi asta deoarece  întotdeauna ne-a fost frică s-o întâmpinăm cu luciditate, în deplină conştientă. Momentul morţii ne găseşte atât de înspăimântaţi, încât atunci când se produce cădem în inconştienţă, suntem în comă, nu rezistăm şocului psihologic al morţii. Ne naştem inconştienţi, murim inconştienţi…cum să înţelegem că viaţă este ETERNĂ?

Naşterea şi moartea sunt două gări, două treceri  ale unui aceluiaşi fenomen : VIAŢA . Din păcate nici la naştere şi nici la moarte nu participăm în mod conştient. Dacă chiar vrem să experimentăm moartea în timpul vieţii, o putem face în timpul relaxării, a meditaţiei. A învaţă tehnică relaxării totale este la îndemână oricui doreşte aceasta. Corpul se va relaxa într-o asemenea măsură încât se va crea o distanţă între corp şi sine. Corpul va deveni inert, nu-l vom mai percepe, în schimb vom putea percepe cum se “mişcă” energia, corpul eteric. Meditaţia, relaxarea crează această distincţie, separare între corpul fizic şi sinele spiritual.

Oamenii nu sunt însă dispuşi să practice o asemenea relaxare meditativă…şi aceasta tot din cauza fricii de moarte(?!).

Dar cu cât vom fugi de moarte mai mult, cu atât moartea va ieşi victorioasă, n-o vom înţelege şi vom trăi cu spaima în suflet.

Viaţa nu poate muri…moare ce este déjà mort. De fapt moarte  nu există şi totuşi ne temem de gândul propriei morţi. Noi uitându-ne în jur vedem cum mor oamenii şi pe cale de consecinţă considerăm că şi noi vom muri.

Este o povestioară semnificativă despre o picătură de apă aflată în ocean şi care se evaporă… celelalte picături vor crede că ea a murit…fără să ştie că este sub o altă stare, formă, în nori. Picătura va reveni cu prima ploaie în ocean.

Faptul că cineva îşi părăseşte corpul reprezintă o altă “aventură” a vieţii , însă într-un plan subtil, iar faptul că va reveni într-o formă proaspătă pe Pământ, nu ne da dreptul să considerăm că a murit, că a fost anihilat, aşa cum înţelegem noi acest concept.

Cât suntem tineri, trecem cu vederea, nu băgăm în seama…cu vârsta, pe măsură ce încep să ne moară prietenii, generaţia din care facem parte, gândul morţii devine obsedant. Motivul principal este că ne raportăm la moartea celorlalţi.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

15 răspunsuri la Timpul & moartea… (9).

  1. fosile zice:

    „Cât suntem tineri, trecem cu vederea, nu băgăm în seama…cu vârsta, pe măsură ce încep să ne moară prietenii, generaţia din care facem parte, gândul morţii devine obsedant. Motivul principal este că ne raportăm la moartea celorlalţi.”
    Asta cred ca a fost o scapare a ta.
    Nu-i vorba de gindul mortii ci de insingurare.Nu mai ai cu cine depana amintiri, nu mai ai cu cine ride-celelalte generatii rid la alte bancuri-nu mai ai cu cine face prostii (glume,farse),nu mai asculti aceeasi muzica, nu citesti ( mai citeste cineva? ) aceleasi carti, nu comentezi, glumesti , ironizezi, etc, nu visezi la fel.Nu te mai regasesti printre cei din alte generatii si-atunci CHIAR iti doresti sa te reintilnesti cu cei din generatia ta, cu cei plecati.

    • smaranda zice:

      Cum sa formulez? Poate-mi iese. Cand omul isi aminteste de nemurirea sufletului si de suveranitatea sa, ceasul biologic se dizolva astfel ca nu mai mergem la brat cu generatia noastra ci incepem sa ne dilatam prin toate generatiile.

  2. calinakimu zice:

    In ceea ce ma priveste, moartea NU exista, nu este doar o credinta…Am trait experiente relevante in acest sens…
    Faptul ca suntem tot mai „rupti” de generatia noua, coroborat cu cel al insigurarii, tine tot de „trecut”…de trecutul psihologic, de memorie…
    Unde ne putem regasi cu totii? Doar in PREZENT, in vesnicul prezent ce NU MOARE NICIODATA.

  3. cammely zice:

    Fiecare „cu moartea sa” , dupa o credinta.

  4. calinakimu zice:

    Moartea este deasupra ORICAREI credinte. Iluzia mortii intr-un fel sau altul, tine de „credinte”, de imaginar, de dogme,de… ignoranta.

    • calinakimu zice:

      Eu am „trait” decorporalizari…STIU ca moarte nu exista deasupra oricarui dubiu atunci cand imi vedeam corpul din afara mea…Apoi am cautat sa aflu mai multe si am vazut ca indiferent de „credinta”… moartea este aceiasi.. Ce difera este modul cum ne-o imaginam, un mod care ne va influienta si „dincolo”. Cunostiintele de dupa moarte vor fi influientate decisiv de prejudecatile avute in timpul viatii. De aceea este nevoia ca inca din timpul vietii sa ne dezvoltam capacitatile, organele spirituale de care tot vorbesc…o sensibilitate supra-sensibila, de dincolo de simturile materiale.

  5. cammely zice:

    si-ai vazut ce?
    de unde stii fiul carui duh esti cand zici ca te decorporalizezi?
    si daca „ce vezi nu-i adevarat”?

  6. calinakimu zice:

    Întrebarea ta denotă că tu ai nişte cunoştinţe „căpătate”, nişte prejudecăţi …De pe acele poziţii tu întrebi despre fapte presupuse de acele cunoştinţe căpătate.Ce vorba este aia…”fiul al cărui duh eşti”..?! Ce duhuri inventează cărţile din care ai citit? Ai cunostunta TU, din experienţa TA de existenţa unor duhuri, presupus malefice cred…?! De ce vorbeşti despre ce NU ŞTII ? Cultul religios în care eşti înregimentată, te face să gândeşti în termeni de duh malefic, care ne-ar face să vedem închipuiri, care ne-ar lua în stăpânire să ne dea de partea lor, s.a.m.d.
    Scoateţi-va prostiile aste din cap, spaimele astea inventate de popi cu ajutorul cărora EI va iau în stăpânire…

    Mă întrebi dacă cele ce văd nu sunt doar închipuiri?! Cu alte cuvinte dacă nu sunt nebun?! De ce nu te întrebi dacă întrebarea ta este corectă? Te întreb şi eu dacă tot ce ştii despre vedenii, despre duhuri…le-ai văzut TU cu adevărat că există, sau ţi-au fost băgate în cap şi tu de frică…ai crezut în ele?!
    Dacă chiar VREI să crezi despre faptul că sunt stăpânit de vrun duh malefic, încearcă să citeşti cele ce spun eu, nu numai când vorbesc despre experienţele decorporalizării…Dacă chiar vrei să judeci despre cele ce le spun…vezi cele ce spun despre TOT ce spun. Credinţa cultului tău religios neagă reancarnarea, decorporalizarea…este bună numai experienţa cultului LOR, ceilalţi ori sunt rătăciţi, ori cuprinşi de duhuri malefice…Este o prostie.

  7. cammely zice:

    Scuzaţi, se pare că am călcat pe un teren minat 😉
    De ce atâta înverşunare, cine nu gândeşte ca tine ţi-e net inferior?
    Ţi-e frică de „prostia” mea? Îţi mulţumesc totuşi că încerci să cobori la nivelul nostru, al celor muritori.
    *Şi n-am scris ”fiul al cărui duh eşti”..?! scoate „al”.
    Îţi urez o zi precum ţi-o doreşti, numai bine!

  8. calinakimu zice:

    Nu Cammely…TU esti pe un teren minat. Aici este un teren …viran…pentru cine n-are prejudecati, pentru cine nu vine cu conditionari religioase sau de alta natura.
    Unde vezi inversunarea?! Eu nu apar nici o credinta…credintele se apara…atacand, ele sunt inversunate.
    Cine te-a acuzat de „prostie”. Eu nu ! Faptul ca ai prejudecati religioase…nu este o „prostie”…sunt pur si simplu PREJUDECATI….si…ATAT !
    De ce-mi multumesti cu malitiozitate? De ce ai „complexe”? Simti ca ceva nu este in regula si nu poti argumenta?
    „Fiul carui duh esti”…inseamna acelasi lucru.
    CAMMELY…TOTI suntem FII existentei, ai lui D-zeu, cum spun crestinii. Cum poti sa vii tu acum sa intrebi o asemenea ineptie care iti neaga credinta ta in D-zeu. N-am vrut sa fiu dur cu tine, dar tu doresti cu incapatanare sa o tii una si buna cu duhurile malefice…Cine nu-i ca „noi”…este diavol, cam asta este deviza ta, a voastra…Nu suportati contra-argumente…
    Si la urma imi trantesti usa in nas…Asa intelegi tu comunicarea, relationarea…COOPERAREA?!
    Mmmda…asa se pare…PACAT !

  9. cammely zice:

    E clar, gandim diferit, n-are sens sa divagam.
    Te-ai tot legat de religia mea, vorbesti de forte malefice, diavoli, credinta, necredinta, ineptii, popi, prejudecati religioase…., improsti cu ce poti, deci tu esti cel care te aperi atacand, mai ai un pas pana sa ma faci fanatica si crezi ca detii arta conversatiei. 😀
    „Mmmda…asa se pare…PACAT !”

    • calinakimu zice:

      Faptul ca gandim diferit nu este adevarata problema…Spui ca me leg de religia ta…Eu ma „dezleg” de TOATE „cultele” religioase ca forme de organizare ale unui simtamant RELIGIOS ce nu poate si nu trebuie sa fie ingradit de dogme care invrajbesc oamenii intre ei. Eu doresc UNIFICAREA, nu „fragmentarea”.
      Cine vorbeste de „duhuri”?! Eu in nici un caz…Eu nu acuz decat ADORMIREA.
      Cu ce improsc? Ce sa apar eu? Eu n-am ce apara decat LIBERTATEA pe care cultele religioase, prejudecatile, educatia iresponsabila o ingradesc…Chiar nu vezi acest FAPT?!
      Nici nu doresc sa detin arta conversdatiei, care este manipulare perfida., in schimb vorbesc din INIMA si asta „deranjeaza” ANCHILOZELE spirituale prinse in chingile dogmelor…
      Voi incheia altfel…pentru a te inspira si pe tine…
      Te astept oricand sa comentam , sa COLABORAM din CE SUNTEM, nu din ce stim deja si nici din ce am vrea sa fim…
      Cammely…nu te bosumfla fara motiv…Putem gasi mult mai multe punti peste prapastile problemelor, iar daca nu le gasim facute…le vom construi impreuna…

  10. cammely zice:

    Mai zi, mai zi, ca poate ma convingi tot jignindu-ma 😀

    • calinakimu zice:

      Unde-i jignirea?! Faptul ca nu sunt inregimentat in nici o credinta certificata…Ca doresc UNITATEA in deplina LIBERTATE psihologica si nu numai?!
      Chiar nu stiu ce sa mai zic…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s