Timpul & moartea… (7).

????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????????

Când vorbim despre natura timpului va trebui să vorbim despre ego, dorinţă, plăcere, frică, acestea fiind cauza pentru care omenirea a ales destinul “suferinţei”. În prezenţa acestora suferinţa este destinul ales deoarece nu avem acces la inteligenţă, la colaborare, relaţie, iubire, la compasiune.

Pentru încetarea suferinţei este nevoie de o profundă revoluţie psihologică, o revoluţie care să înlăture milenii de suferinţe, frică, nelinişte, violenţe, confuzie în care omenirea s-a complăcut, s-a scufundat şi în care se adânceşte.

Poate timpul ca evoluţie să oprească acest dezechilibru, această confuzie ? Vedem însă cum timpul, ceea ce se petrece între răsăritul şi apusul soarelui şi chiar în timpul nopţii, nu poate să ne aducă altceva decât ceea ce  facem, ceea ce gândim, ceea ce manifestăm. În acest caz dacă aşteptăm ceva de la timp nu înseamnă decât că aşteptăm speranţe, iluzii, miracole şi în plus o vom face şi cu nerăbdare. Nu ne permitem să ne oprim din goana noastră nebună pentru a CONŞTIENTIZA ce se petrece în realitate. N-avem timp(?!) pentru aceasta şi mai înseamnă ceva, înseamnă că mişcarea este timp. Orice am face necesită timp. Ca să acumulăm cunoaştere, ca să umblăm de colo-colo, ca să ne tot facem planuri de viitor(?!), să cântărim şi să căutăm plăcerea, să ne scufundăm în amintiri şi să visăm cu ochii deschişi…toate acestea au nevoie de timp.

Experienţele, metodele cunoaşterii , practicarea credinţelor religioase, a urca scara ierarhiilor sociale, toate acestea necesită timp.

Pentru cei care vor să devină ALTCEVA decât SUNT, să adune bogăţie materială, sau spirituală pentru a accede, pentru un iluzoriu “ câştig ”…este nevoie de timp, deoarece urmărirea unui ideal cere timp.

Dacă vom analiza cu seriozitate vom constata că timpul este “memorie”. Memoria este un trecut care observă ceea ce se petrece şi interpretează în conformitate cu condiţionările sale, cu experienţa sa. Ce face de fapt timpul? Separă ceea ce ştim ca memorie, de ceea ce este ca REALITATE, o realitate aflată în veşnică schimbare, în permanenţă NOUĂ. Cum credem noi că în timp putem deveni mai buni, că vom înţelege necesitatea unităţii, colaborării între oameni, a nediscriminării, a înlăturării exploatărilor de tot felul?

Fiind fragmentaţi, separaţi între ceea ce ŞTIM ca memorie, ca acumulări condiţionate, şi ceea ce ne propunem, dintr-un motiv sau altul, declanşăm de fapt un conflict, o luptă fără învingători, numai cu învinşi.

Desigur, timpul în plan exterior este necesar învăţării unei meserii, cercetării ştiinţifice sau de altă natură. Discuţia noastră despre timp se referă la timpul psihologic, şi aici apar confuzile.  Timpul psihologic este acela de care spuneam că trece mai repede atunci când suntem fericiţi şi foarte greu atunci când suntem nefericiţi. Mai mult decât atât, noi credem că pentru a ne schimba esenţialmente, de a ne modifica stările psihologice sau de percepţie, este nevoie de timp. Credem că dacă suntem lacomi, violenţi, invidioşi, geloşi…şi realizăm aceasta, vom avea nevoie de timp pentru a nu mai fi aşa. Până acum am fost învăţaţi că pentru o schimbare fundamentală  este nevoie de timp, de paşi mai mari sau mai mici, de metode, discipline, credinţe, rugăciuni, care necesită timp.

Când plecăm de la ideea că există timp psihologic, va trebui să admitem că există conflict, conflictul separării între ceea ce sunt în realitate acum şi ceea ce doresc să devin mâine. Oare pot deveni mai puţin violent generând un conflict? Conflictul este reprezentat de timp. Avem nevoie de timp(credem noi) pentru a ne îmbunătăţi? Să analizăm.

Când realizez că sunt violent şi eu vreau să fiu non-violent…opun ceea ce sunt în realitate, adică un anumit mod de a gândi violent, cu o speranţă ireală, cu o dorinţă care nu mă reprezintă, în care nu mă regăsesc, este doar o formă de “evadare”, nu de rezolvare a problemei.

Şi pentru ca iluzia să fie totală avem nevoie de timp psihologic pentru realizarea acestui deziderat. De fapt ce fac?! Deschid un nou front de luptă între ceea ce SUNT şi ceea ce NU are realitate, ceea ce VREAU să devin.

A fi violent presupune un întreg proces al gândirii, o întreagă structura a modului cum funcţionează gândirea, iar timpul nu are nici o putere asupra acestui fapt.

Pentru a înţelege violenţa nu este nevoie de timp. Ea înseamnă ură, defularea unor refulări, dorinţa de a critica de dragul criticii, de a rănii, de a te răzbuna, este resentimentară. Ego-ul ne spune că “imaginea” numelui nostru a fost lezată, insultată şi asta vine din memorie, acolo unde avem prejudecăţile. Noi acolo în memorie ştim că suntem importanţi, că suntem CINEVA, sau am vrea să fim şi credem că suntem…Orice am face, în orice relaţie ne-am afla, din memorie, care înseamnă timp, vom primi semnale de frustrare, amintiri traumatizante, resentimente, care ne vor face să fim violenţi. Noi de fapt nu ştim să privim decât perin prizma timpului, adică a trecutului, a memoriei, a etichetelor, prejudecăţilor. Orice am privi, fie că este o floare sau vreo persoană, copac sau munte, maşină sau casă,  noi îi dăm din memorie un nume, îi punem o eticheta condiţionată funcţie de cunoştinţele noastre trecute faţă de imaginea respectivă. Aceste amintiri vor “ecrana” realitatea, modificând-o. Putem oare să ne conştientizăm fără să mai folosim etichete? La “lăcomie” să nu-i mai spunem astfel, la fel şi faţă de violenţă…să nu o mai denumim aşa cum ştim că se numeşte. Să renunţăm la trecutul care ne separă de realitate, să devenim observatori şi lucrul observat în acelaşi timp, fără a mai da spaţiu de manifestare în timp, între etichetă şi realitate. Cel care percepe să fie lucrul perceput, să observăm pur şi simplu fără memorie, fără prejudecăţi, să fim ceea ce de fapt suntem, însăşi lăcomia, violenţa, sau ce observăm. Dacă vom fi totali dedicaţi acestui mod de observare vom realiza INSTANTANEU, fulgurant absurditatea violenţei, a lăcomiei… Acestea vor dispare de la sine realizând inutilitatea lor fundamentală.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s