Trezirea trensformatoare.

transformare1

Acest articol este un preambul, este drept venit cu întârziere, la ciclul de articole al rubricii “Multiversuri spirituale”. El mi-a fost sugerat de comentarile avute asupra aticolelor cu un prieten al acestui blog.

 

În articolele scrise pe blog amintesc în repetate rânduri despre necesitatea unei restructurări profunde a fiinţei noastre, a modului cum funcţionăm. Această nevoie este generată de faptul evident că viaţa, modul cum trăim sau netrăirea, duce la suferinţă, inechitate socială, exploatare, confuzie…Pentru a schimba această stare este necesară o TREZIRE TRANSFORMATOARE, în care singurul efort ar fi acela de a ne reaminti cine SUNTEM cu adevărat, că este în puterea noastră s-o facem, să ne TREZIM, în care singura metodă, tehnică, cale, este aceea de a ne relaxa realizând totodată că noi nu ne trăim viaţa noastră, că noi visam la ea, că este doar un VIS.

Nimeni nu ne poate scoate din această adormire în afară de noi înşine. Dacă nici loviturile, suferinţele, confuzile visului nostru devenit un adevărat coşmar, nu ne pot trezi, cu atât mai puţin o poate face cineva din afara noastră inghiontindu-ne sau imbrâncindu-ne cu vorbe şi concepte generoase…Vom spune mormăind să fim lăsaţi în pace (care pace?!), ca nu cumva să ne trezească şi să pierdem şi bruma de vis în care ne complacem, în care ne-am pus toată speranţa. Noi vrem “certitudini” nu ghionturi, nu vorbe, cu toate că trăim în cea mai mare minciună : VISUL.

Până nu ne vom reaminti că noi suntem cei care am decis să visăm, chiar dacă alţii ne-au “ajutat” (părinţii, şcoala, societatea), până când nu vom decide tot noi să ne trezim, nimeni nu o poate face în locul nostru, cei ce ne credem oameni “liberi”(?!), fie că este vorba de D-zeu sau altcineva.

Pentru suferinţele, violenţele, confuzile, nedreptăţile aflate în visul nostru, doar noi suntem răspunzători, este iadul nostru asumat, creaţia noastră din care însă ne putem trezi într-o clipă. ATENŢIE ! Nu este de ajuns să visam că ne “dorim” o transformare spirituală…Dorinţa este tot vis. Este visul în care ne dorim transformare spirituală, care nu atât să ne transforme cu adevărat, să ne TREZEASCĂ, cât în urma căreia să ne “îmbunătăţim” visul. Toate dorinţele visului converg spre credinţa că visul/coşmar poate fi îmbunătăţit. În acea clipă visul devine mai profund iar nefericirea nu ne va mai părăsi…

Transformarea este posibilă fără să devină o “dorinţă”. În orice dorinţă ne bazăm pe o speranţă construită pe ceea ce ştim deja, pe trecutul mort, pe acelaşi vis…

Transformarea vine o dată cu trezirea, este însăşi trezirea, o trezire care pleacă de la recunoaşterea fulgurantă a faptului că totul a fost un vis, că ACUM prin acceptarea acestui fapt, a acestei realităţi, trezirea aduce cu sine TRANSFORMAREA.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Trezirea trensformatoare.

  1. Citit cu plăcere. Îndoielile inui naiv: firea mea e rezultatul a 66 de ani de adaptare continuă, redusă la nivelul meu de înţelegere. Mă transform. Ce se va întâmpla cu adaptarea (care funcţioneză ca o haină de ploaie)? Mai grav, ce se va întâmpla cu capacitatea mea de înţelegere? Dacă stagnează, sau e depăşită?

    • calinakimu zice:

      Indoielile tale nu sunt „firesti”, ele sunt un raspuns al ego-ului. Nivelul tau de intelegere , la care faci referinta, apartine mintii, apartine acelei „facaturi” de care vorbeam. Adaptarea este o „viclenie”…Cand REALIZEZI,si dupa cat te cunosc din scrierile tale poti realiza, esti pe acolo, in preajma, ACTIUNEA este fulguranta, spontana. Realizarea nu este in timp. Ori este Acum si AICI, ori nu VREM sa fie. Pentru aceasta va trebui sa nu ne mai „adaptam” sa lasam conflictele sa ne exceada, sa dea pe afara si atunci se va trezi inteligenta adevarata, nu aia speculativa a adaptarilor. Indoielile tale sunt eschive…insa in strafund STII ca n-ai „scapare”…dar tot mai incerci…Nu esti TU acela, este facatura ce nu vrea sa moara, de care ti-ai agatat toate sperantele si iti vine greu sa recunosti ca ai fost tradat, iar cei 66 de ani sunt circumstante agravante…Nu-ti fie teama s-o rupi cu trecutul, sa mori pentru el, nu-ti pierzi decat iluzile, sau trecutul care si asa este mort. In schimb…
      Toate dubiile tale sunt egotice …Cand acestea vor inceta sa te bruieze…atunci vei fi cu adevarat TU. Nu-mi da dreptate…verifica…Esti pe acolo…dai tarcoale…Arunca-te in gol…Cand am facut deltaplanorism am probat sentimentul. Este formidabil…zborul care a urmat.

  2. mesager zice:

    ,,Nu mai plange Jane
    Plansul e de forma
    Jeana nu e moarta
    Jeana se TRENSFORMA ”

    Calin,tu iti bati joc ?! Ne trensformam in trensformare ?!

    • calinakimu zice:

      Eu nu imi bat joc de nimeni si de nimic. Transformarea este urmarea TREZIRII. Daca vrei sa divagam, sa ne dam in barci, o putem face…dar de ce? Asa de amoul artei?!

  3. sharabagiu zice:

    Buna ziua Calin, ti-am urmarit o vreme comentariile de pe margine. Desi la inceput nu ti-am aprobat stilul provocator (cu toate ca personalitatea mea este de aceeasi natura), am ajuns sa te inteleg mai bine in urma comentariilor pe alte bloguri si sa…te iubesc pentru ca esti asa cum esti. Totusi cu blandete se obtin mult mai multe fructe coapte frumos.

    • calinakimu zice:

      Şi eu …te iubesc, nu pentru că tu mi-o declari…dar eu chiar iubesc oamenii. Ai dreptate…m-ai înţeles, sunt „provocator”…în mod intenţionat. Eu doresc să „zgâlţâi”…nu pot şi nu vreau să fac mai mult…Fiecare trebuie să-şi urmeze propria cale, a mă urma pe mine sau pe altcineva este „exploatarea” credulităţii. Doresc să fiu combătut, să incit, să trezesc, să mă fac chiar nesuferit…dar dacă în urma acestora…cineva se va întreba, DAR DACĂ…?!. Este suficient pentru mine…Poate că prin blândeţe vor veni mai mulţi lângă mine, poate voi avea mai multe vizualizări, dar eu nu doresc să ne „anesteziem”, să ne iluzionăm, să dau speranţe deşarte, speranţe mincinoase ale unui viitor care nu există. Cine mă „intuieşte” rămâne alături de mine să ne spunem „of-ul”, cine nu…nu. Chiar spuneam cuiva…să nu stea lângă mine şi să-şi piardă vremea citindu-mă, sau comentând, dacă este MULŢUMIT de el şi lumea asta dezarticulată…Fructele care se coc puse în ziar la întuneric, majoritatea putrezesc. Fructele trebuie să se coacă în pom, bătute de vânt şi ploaie, în „plin” soare…Alea vor fi sănătoase, frumoase şi rezistente.
      Îmi spunea cineva că el accesează mai uşor butoanele cu Dan Puric…Foarte bine, el este un anestezist perfect…şi nu toţi trebuie să fim la fel. Eu ştiu că în ceea ce priveşte operaţia interioară pe „cord deschis”, trebuie făcută prin vivisecţie, fără anestezie…Anestezia este a egoului.
      Mă bucură…sharabagiu, că eşti aici…

  4. sharabagiu zice:

    Calin, ma prinzi cu raspunsurile tale pline de patos. Daca ne-am intalni face-to-face ar iesi FOC, dupa care ne-am linisti si ne-am bucura ca…SUNTEM. Vroiam doar sa iti spun o experienta personala: am facut acelasi lucru ca si tine, am „scuturat” pe cineva apropiat destul de tare incat am obtinut rezultate nedorite de mine atat de uracioase incat ma cutremur. Acum cu rabdare si blandete, ma straduiesc sa repar. Stiam ca fiecare are drumul lui. Am vrut sa deschid noi orizonturi pentru cei din jur si-a iesit pe dos. In loc sa ii apropii, i-am indepartat.

  5. calinakimu zice:

    Nu cred…ori s-ar mari valvataia, ca foc este oricum, ori s-ar stinge daca nu ar mai avea ce sa „arda”.
    Mmm…da…exista si riscuri, dar acestea apar mai curand cu cei „apropiati” cu cei pe care-i ai sub „control” nemijlocit, cu cei din jur, cum bine spui.Cei care „rezoneaza” cu mine, nu au riscuri, iar cei care nu…ma rejecteaza. Pe vreo doua bloguri am fost banat, tocmai ca sa nu „tulbur” apele linistite de la „suprafata” lacului.

  6. sharabagiu zice:

    Si nu te-ai intristat?

  7. calinakimu zice:

    Este optiunea fiecaruia…Eu stiu ca mai devreme sau mai tarziu, mai de voie, mai de nevoie, va veni clipa in care nu va mai exista „alegere”, cand impinsi de evenimente, in urma unui soc izbavitor, a unei suferinte, a unei revelatii…lumina va alunga definitiv intunericul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s