Ură…violenţă…război…(1).

 Children-of-War-Still-6

Asistăm siderați, dar impasibili(?!) la modul cum ura, violenţa, războiul devin tot mai prezente în viaţa noastră, devin o manifestare constantă ce tinde să ne insensibilizeze, în aşa măsură, încât să le considerăm ca făcând parte din realităţile vieţii(?!).

După mii şi mii de ani de războaie permanente, în ciuda afirmaţilor ipocrite, mincinoase despre “civilizaţie”, umanism, toleranţă, pace, colaborare, asistăm în realitate la aceiaşi lupta surdă şi absurdă pentru putere, zone de înfluienţa, acaparare de teritorii, naţionalism terorist-imperialist…
Că recunoaştem sau nu, realitatea ne excede : omenirea se află într-un război mondial fraticid, de gherilă, mascat şi anesteziat de samituri, congrese, întâlniri bi și tri…laterale, consilii de pace, alianţe…toate reprezentând un mod ipocrit de a nu recunoaşte un fapt evident, acela că… AŞA NU SE MAI POATE, că preţul plătit lăcomiei, acestui  egoism exacerbat se întoarce împotriva tuturor, sfidează însăşi raţiunea de a trăii. Viaţa îşi pierde pe zi ce trece semnificaţia, orice înţeles, rostul existenţei fiind translatat, NU în spre bunăstarea, propăşirea şi fericirea oamenilor, cât  în spre satisfacerea dorinţelor maladive de acaparare a puterii, stăpânire, furt, lăcomie… Că preţul realizării acestor dorinţe egolatre este suferinţa, sărăcia şi moartea semenilor, contează prea puţin în viziunea conducătorilor acestei lumi.
A constata această stare de fapt, a ne lamenta, a o acuza în mod formal, a o escalada, prin asocierea cu una dintre tabere, nu face decât să adâncească această profundă criză cu adevărat existenţială.
În mod normal, raţional, compasional, ziceţi-i cum doriţi, trebuie să răspundem la o întrebare acută: ”cum de este posibilă existenţa şi acceptarea unei asemenea situaţii INACCEPTABILE, care sfidează însuşi instinctul primar de supravieţuire ?”
Cu siguranţă,  este vorba de un blocaj energetic al creativităţii oamenilor, al manifestării autenticităţii lor, a naturii lor. Acesta este preţul plătit educaţiei iresponsabile, prin care am fost transformaţi, nu în animale, acestea urmează legile inexorabile şi drepte ale naturii, noi am devenit animale “turbate”, inconştiente, iresponsabile. Educaţia familială, şcolară şi cea socială ne învaţă încă de mici să ne dorim să fim “primii”, cei “mai” tari,  învingători, concurenţiali, achizitivi, NU să devenim mai iubitori, mai compasionali, mai umani. Energiile blocate ale iubirii, ale creativităţii, ale naturii noastre divine nu se pierd în neant, acestea defulează şi devin distructive îşi schimbă sensul. Omenirea a deraiat de pe șine, ea a părăsit “calea, adevărul şi viaţa”, se află în afară existenţei reale, luptă împotriva ei înşişi(?!). Este un mod inconştient, dar firesc, urmând această cale, de a ne sinucide ca umanitate, atâta timp cât funcţionăm(?!) incorect, aberant, împotriva naturii noastre creative, a faptului că suntem după chipul creației.
Această energie greşit direcţionată se transformă în violenţă. Că este vorba de dispută religioasă, politică, teritorială, sportivă, sau de idei, totul stă sub imperiul violenţei. Televiziunile, literatură, filmele (până şi cele de desene animate pentru copii), toate sunt îmbibate de violenţă, de ură, de sânge, de conflicte.
În ciuda declaratilor de pace, toleranţă, iubire, mai devreme sau mai târziu cade masca ipocrită şi inrupe violenţa aflată sub nenumărate forme de manifestare, de la violenţa de limbaj la acte teroriste.
Noi învăţăm tehnici de supravieţuire în câmp minat, învăţăm tehnici de lupta fizică şi psihologică, învăţăm să devenim soldaţi, mercenari fără crez, ideal sau morală, acestea reducându-se la un singur lucru : “banul”.
Iubirea este considerată o “slăbiciune”, iar puterea, tăria, este considerată FORŢĂ, o violenţă alimentată cu ură, resentimente, lăcomie. Dreptatea ?! Dreptatea o are doar “puterea”.
Să încetăm cu ipocriziile, să ne vedem AŞA cum suntem : necivilizaţi, grobieni, violenţi, lacomi, răi…şi toate acestea aflându-se sub o poleială numită eufemistic civilizaţie, toleranţă, colaborare. Toate aceste atitudini mincinoase sunt doar anestezii locale fără efect de durată, care acutizează răul, boala. Nu mai putem da înapoi, am mers prea departe cu boala această egotică.
Nu ne rămâne  decât să CONŞTIENTIZĂM realitatea şi să mergem înainte, braţ la braţ cu Existenţa, unii cu alţii, cu Iubirea izbăvitoare…
Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Politikie, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s