Cuvânt de încheiere despre ego.

cap 1
Închei acest ciclu de  articole referitoare la ego,  această construcţie artificială a gandirii, ce şi-a trăit traiul şi şi-a mâncat mălaiul. Acum a început să “consume” din noi.
Transcederea ego-ului este o chestiune de conştientizare şi nu voi mai insista…
Interesant este, cum noi singuri ne punem piedici de tot felul, de care mai apoi ne străduim să scăpăm şi atunci când reuşim este prilej de mare bucurie(?!). Obsatacolul real, este de fapt propriul ego, acela ce încurcă toate iţele. Noi şi NUMAI noi suntem aceia care încurcăm lucrurile, le întoarcem şi sucim pe toate feţele, până nu mai înţelegem nimic, ne auto-confuzăm. Ne iluzionăm cu tot felul de mistere absconse ale existenţei, ne ocultăm trăirile devenind superstițioși. Ne-am pierdut definitiv inocenţa, simplitatea, normalitatea. Din cauza acestui zbucium permanent al gândirii, ne-am pierdut luciditatea. Totul este ceţos, tulbure, confuz, iar noi dubitativi, nu ştim ce să mai credem şi în cine să mai credem?!
Liniştiţi-vă mintea…lăsaţi gândurile să curgă în gol, nu vă mai agăţaţi de ele, nu vă mai opuneţi lor, nu le mai tălmăciţi şi răstălmăciţi. Deschideţi-vă inima în spre existenţă, cu încredere şi veţi constata cât miracol, câtă frumuseţe, câtă bucurie, câtă fericire şi iubire vă înconjoară. Miracolul existenţei nu are nimic special, EL ESTE special în sine, cum special este TOTUL. Dorinţele noastre fanteziste caută un miracol inventat, în loc să luăm  DE-A GATA miracolul Existenţei ce ni se OFERĂ cu atâta generozitate. Tot ego-ul îşi bagă băţul prin gard…
Fiecare căutăm un “paradis pierdut”…De ce pierdut? Deoarece nu mai avem inocenţă, ochi de “văzut” şi urechi de “auzit”…În clipa în care vom conştientiza REALITATEA …PREZENŢA, armonizându-ne cu aceasta, ne vom regăsi paradisul. Acesta nu a fost niciodată pierdut, a fost ignorat în goana noastră nebună după himere, realizări, deveniri, măriri, averi…n-am mai avut ochi, urechi …și mai ales INIMĂ pentru el.
A vă deschide larg ochii sufletului vostru, în spre ceea ce ESTE…ACUM şi AICI, înseamnă a fi meditativi, a medita, a CONŞTIENTIZA.
Fiţi relaxaţi, simpli, fireşti, detensionati, faţă temeri şi miracolul va deveni un mod de viaţă.
Când mintea caută un rezultat, o realizare, un scop, o finalitate, ea este încordată, este dispusă la efort, este incapabilă să mai observe şi altceva. Este o pierdere de timp, de…VIAȚĂ. O dată intraţi în jocul dorinţelor realitatea dispare, este ecranată de contrafaceri imaginative. În afara dorinţelor, a aşteptărilor, a timpului, devenim ce-am fost dintotdeauna…fără însă să ştim : LIBERI şi ETERNI.
Dacă chiar vrem să avem un scop…scopul nostru să fie… să NU avem nici un scop.
Atunci iubirea va avea acces, ne va inunda şi din acea clipă vom fi însuşi MIRACOLUL.
Atunci şi numai atunci vom cunoaşte inocenţa, SMERENIA, acea stare de luciditate aflată în afară gândurilor, care este de fapt TRĂIRE în PREZENT.
Cum poţi auzi foşnetul vântului, susurul apelor, glasul păsărilor şi al semenilor…cum putem vedea creşterea, îmbobocirea şi înflorirea, dansul frunzelor în bătaia vântului, copleşitoarea EXISTENŢA, pe D-zeu sau cum ne place să-i zicem, dacă suntem sub vuietul  cascadei gândurilor, dacă suntem însăşi cascada… “vuietul”?!
A fi inocent înseamnă a renunţa la lupta absurdă cu tine însuţi şi cu ceilalţi (tot cu tine…de fapt), n-ai ce demonstra mai mult decât EŞTI. Dar pentru asta trebuie să fi conştient de CINE eşti cu adevărat, că de fapt ”tu” nu eşti vrun “EU” , vrun EGO deosebit de TOTALITATE, în afara ei…
Inocenţa nu răspunde întrebărilor trecutului şi nici ale viitorului, răspunde numai PREZENTULUI.
Inocenţa nu te vrea să fii altcineva decât EȘTI… nici sfânt, nici preşedinte, nici creştin, nici budist, nici mahomedan, îşi ajunge sieşi, îi ajunge ceea ce EȘTI : OM !
Nu poţi fi simplu, firesc, dacă doreşti să fi “altfel”. Eşti astfel ca o consecinţă al modului cum te manifeşti CREATIV.
Nu este important dacă renunţi sau nu la posesiuni, la averea pe care o ai…important este să fii LIBER de toate acestea.
Inocenţa nu presupune imaturitate, cum maturitatea nu înseamnă calcul, “seriozitate” severă, cunoştinţe acumulate sau personalitate. Maturitate înseamnă inteligenţă dăruită iubirii, inteligenţă ce acţionează compasional.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

18 răspunsuri la Cuvânt de încheiere despre ego.

  1. razedelumina zice:

    Am citi cu atentie cam tot ce scrii ..scrii frumos ….si acum te intreb si eu …esti iubire ? …ti-ai depasit starea egotica ?…ai facut fuziunea ? ..ai depasit atractia ? … l-ai format pe 13 ?

  2. calinakimu zice:

    După cum ai observat… acest blog este intitulat „haide la ţară”, o părăsire „faptică” a oraşului(Bucureşti), acolo unde inflaţia de comunicare şi „relele” civilizaţiei(?!) noastre…sar în ochi, sunt fruste. Faptul că am plecat de acolo nu a însemnat doar o fugă, o evadare ca prezenţă fizică…Eu am părăsit împreună cu soţia şi unul dintre copii… o filosofie de viaţă ce devenise incompatibilă cu modul nostru de a fi…Am părăsit o „stabilitate” materială, am avut „ispite” materiale pe care le-am refuzat… Nu am jucat totul pe o carte, n-a fost o hachiţă, un joc…TREBUIA să ne regăsim nu numai spiritual, ci şi fizic într-un spaţiu cât mai apropiat de CUM ERAM. Ajuns aici, în liniştea de dincolo de lume, într-un sat micuţ…am înţeles lucruri care „zăceau” în mine, care aşteptau să se nască…
    Mă întrebi „ad abrupto” dacă sunt iubire, dacă am depăşit starea egotică, „atracţia” …?!
    Nu ştiu…Ce ştiu însă este că trăiesc din munca mâinilor mele şi ale soţiei…asta la propriu…că NU râvnesc la bunurile altuia şi nici nu „sufăr” când văd bogăţia altora, că mă mulţumesc cu CE AM, că îmi sunt dragi oamenii şi ajut necondiţionat pe cei din proximitatea mea, că nu fur, nu discriminez şi nu exploatez material sau spititual pe nimeni.
    Am hotărât să fac acest blog pentru a „manipula” pozitiv pe ceilalţi, pentru a descarcă din prea plinul meu…Spuneam undeva…că nu pot trai pe o insulă a fericirii inconjurat fiind de un ocean de lacrimi…şi să nu fac nimic…
    De ce mă întrebi? Vrei să ştii dacă am “autoritatea” morală să vorbesc despre ceea ce tu numeşti…scriitură “frumoasă” ? Dacă aş fii un zănatic mincinos, dacă aş trăi altfel decât scriu…ce este important pentru ţine…?! Să am autoritatea de a vorbi despre aceste lucruri ce nu sunt certificate de faptele mele, sau ceea ce tu spui că “sună”…frumos?
    Faptul că eu chiar sunt preocupat în mod existenţial de acete lucruri…dă o “greutate mai mare afirmaţilor mele? Oare nu sunt importante afirmatile în sine, decât ceea ce fac eu sau altcineva?
    Spun asta deoarece mi s-a mai întâmplat să fiu întrebat, atunci când am vorbit astfel unor oameni, că de fapt “ce sunt”, ce pregătire am să vorbesc despre asemenea subiecte…”sensibile”? Nu era important ce spuneam, cât dacă am “autoritatea” s-o fac?! Noi credem mai mult în autoritate, notorietate, celebritate…decât în ceea ce VEDEM şi SIMŢIM cu ochii noştri…şi asta deoarece nu suntem obişnuiţi să fim LIBERI. Preferăm să “credem” în ceea ce poate fi certificat…De ce?
    Răspunzând la întrebarea asta vei afla mai multe despre tine şi despre mine… decât o pot face eu…

    • razedelumina zice:

      Imi place ceea ce mi-ai raspuns . Da , in liniste te descoperi pe tine si lumea ta . Este adevarat ca oamenii ca tine vor primi mereu intrebari . Omul trebuie sa aibe discernamant in tot ceea ce face si sa fi experimentat pe pielea sa adevarul . Mandria , prejudecatile etc , se scot cu greu din gene . Ma bucur cand un om devine Om .
      Si totusi sa nu uitam ca in vazduhuri se lucreaza de ambele parti ….
      sI uneori , daca nu esti experimentat te poti insela si privind cu duhul .. Si sa creasca atat de mult mandria incat sa crezi , sa fii convins , ca tu esti cineva tare si drept si sa ai impresia ca ai depasit 3D … si te-ai inaltat singur . Nu exista singuratate ..

      • mesager zice:

        Raze…raze-raze,frumoase raze,ce inseamna sa ai discernamant ? Sa realizezi ca intre ceea ce crezi tu ca e si ceea ce e cu adevarat,e cale lunga ?!

  3. calinakimu zice:

    Singuratatea este impusa…Eu vorbesc despre SOLITUDINE, care este dincolo de singuratate, este in mijlocul existentei…
    Mendria nu poate creste decat intr-un sol fertil…propice acesteia.
    Smerenia este o stare, nu este umilinta si nici altceva cunoscut, comparabil…Eu am incercat s-o explic, dar nu cred ca mi-a „iesit”. Este EA insasi, intre iubire si..iubire, nu are loc in alta parte…Suntem pe un teren interpretabil…Este o mandrie sa spui ca nu esti mandru, sau ca esti smerit?! Astea trebuie lasate deoaparte, dar atunci cand comunici prin scris…cum s-o faci?! Cu siguranta nu trebuie sa demonstram nimic…FAPTELE noastre sunt SINGURELE care conteaza…

  4. calinakimu zice:

    Raze spui tu..raze care înseamnă energie empatică …dacă le vedem împreună…
    Dacă chiar REALIZEZI CUM esti , CINE eşti…nu mai este nici o cale, lungă sau scurtă. Eu cred in evolutia spontană, instant, in revolutia iubirii, a inimii. Acesta nu se realizeaza cu pasi mici. Cand o VEZI cu ochii inimii, cu inteligenta ei, in acea clipa INTELEGI ADEVARUL, acesta te excede…

  5. calinakimu zice:

    Scuze…am corectat.

  6. razedelumina zice:

    Da mesager , e cale lunga si pas batut , nu pe loc ,, munca si intelegere pana vei vedea ca adevarul este atat de simplu . Cautam departe si ne complicam . Nu intru in religie , insa adevarul acolo este scris , si l-au scris cu totii .. Si imi pare rau pentru cei care inca mai cred ca se pot mantui singuri . Asta demonstreaza inca o data ca omul este mandru si dupa 2000 de ani de la Jertfa Mantuitorului . Omului ii lipseste o aripa si nu poate fi desavarsit aici [ rar se inalta cate un sfant ] , de aceea este dator cu o moarte . O moarte spre viata . Pana una alta , oricat ar evolua stiinta , nimeni niciodata nu a transcedentat boala , suferinta si moartea . Doar El cel vesnic . Daca vei citi cu atentie toate cuvintele Mantuitorului vei avea toata stiinta . Crede-ma , te rog …..Mi-a facut placere .. Eu sunt un nimeni , nu stiu sfaturi , nu intru in polemici . Doar am ridicat o minge la fileu . Si daca esti in inselare ? Arsenie Boca spunea : „Cu stiinta ati dezlantuit cataclismul stihiilor asupra voastra ” „Să nu credeţi că veţi intra după moarte în Împărăţia în care nu aţi trăit pe pământ” .
    Eu ma incred total in Cuvant ! Eu sunt Calea Adevarul si Viata !
    Urmand aceasta cale sigur nu am ce pierde .

    • calinakimu zice:

      Ai deschis multe “fronturi”…dar asupra acestora am mai scris şi o voi mai face…
      Noi nu ducem lipsă de învăţători şi de adevăruri…Noi ducem lipsă de IUBIRE, de COMPASIUNE şi asta datorită egolatriei, faptului că am devenit un produs ştiinţific, artificial, al unei educaţii otrăvite. Eu nu sunt împotriva religiozităţii ca STARE, sunt total împotriva instituţilor religioase ce confiscă adevărurile şi pe învăţătorii acestora…
      ADEVĂRUL, IUBIREA…nu pot fi cunoscute cu raţiunea, cu logica minţii. Produsul minţii, gândirea este pur materială, nu are nimic spiritual, este o “făcătură”. De aceea militez în spre dezvoltarea organelor spirituale, a sensibilităţii. Comoara se află în inimă…dar va trebui ca mintea să tacă. Ea trebuie folosita pentru problemele ce ţin strict de lumea această materială şi atât. Noi nu ştim că inima poate gândi, simţi, cunoaşte…Noi ne închinăm creierului, care chiar dacă are o alcătuire minunată, nu este apt pentru cunoaşterea spirituală, nu are acestă menire. Pacea de care vorbeşte Iisus se află după ce tace capu’, adică mintea…
      Să ştii că eu citesc cu multă, cu foarte multă atenţie cuvintele lui Hristos, şi încerc să pătrund dincolo de ele, în profunzimea lor.
      Când omului i s-a dat TALANTUL , LIBERTATEA şi IUBIREA…i s-a dat TOTUL. Faptul că el vrea să zboare cu o aripă în cer şi în acelaşi timp să se “bucure” de orgolile, lăcomiile, măririle…pământului, NUMAI el este vinovat de această neputinţă a zborului. Cum să zbori cu o aripă ?
      Şi tu şi eu şi ceilalţi suntem un TOT. Eşti “nimeni” când vrei să fii totul NUMAI TU.
      Mă întrebi retoric dacă nu cumva mă înşel? Cine poate ştii ? Eu am ales LIBERTATEA…riscul, aventura şi misterul existenţei…Ce să fi ales?! Sclavia? Ca să ce, să am pe cine găsi vinovat de neputinţele mele? Dacă greşesc…voi palti . În ebraică “păcat” se traduce cu… ratarea ţintei… Eu nu am o ţintă, un ideal…Ştiu că singura realitate este acum şi aici. Trăiesc astfel…
      Împărăţia Cerurilor este acum şi aici…nu există un rai, cum nu există iad. Faptele noastre sunt acestea…Viaţa este o scară cu care poţi urca mai sus de îngeri şi coborî mai jos de animale…O tot spun…Ăsta este raiul sau iadul…ceea ce alegem.
      Tu închei spunând o formulă magică…”Eu sunt calea, Adevărul şi Viaţă…” completând că “n-ai ce pierde” urmând-o. De ce vezi totul ca pe o pierdere/câştig ?! Dar dacă ar trebui să-ţi dai viaţă pentru aceste cuvinte…ai face-o? Atunci vei “proba” cât de adevărate sunt aceste cuvinte pentru ţine(?!).
      Dacă vei avea răbdarea să citeşti cele ce încerc să le spun, chiar dacă vom intra în polemici, vei constata că putem pătrunde împreună dincolo de aparenţe. Ne putem completa…atâta timp cât o facem cu dragoste… Eu am jucat tenis destul de bine şi ştiu ce înseamnă o minge ridicată la fileu…Să ştii că poţi să-mi pui şi “scurte”, să-mi dai şi “loburi”, să serveşti cât poţi de tare…atâta timp cât respectăm regulile jocului…BUCURIA de a JUCA, nu neapărat de a “câştiga”…

    • mesager zice:

      Multumesc ! Ai spus frumos. Ce religie ai ?

      • mesager zice:

        Parddddon,Calin…comentariul e pentru Raze ! Rectifica tu,te rog !Cred ca tu esti ortodox,dar Raze pare a fi de alta religie si am intrebat ca sa vad daca am dreptate.Nu am nimic sa ne cheme la adunare ,chiar am participat la cateva de curiozitate si am cunoscut oameni deosebiti,dar …am zis sa stim si noi unde mergem,daca mergem,nu ?!

      • calinakimu zice:

        Pentru mine raza de LUMINA …alba, alba de tot, apartine…LUMINII, nu are religie…

      • razedelumina zice:

        Crestin-ortodox . Multumesc si eu mesager . Multumesc si tie calinakimu .
        Un ochi ager stie sa priveasca nicaieri si sa vada nimicul .

      • calinakimu zice:

        Sunt biotezat crestin-ortodox. Bunica mea este grecoaica, m-a crescut si a avut un frate calugar la muntele Athos…Candela la ea la icoane, cat a trait, nu s-a stins zi/noapte. Despre ea povestesc in rubrica Calea mea in articolul „Sfintii sunt printre noi”…
        Acum apartin RELIGIOZITATII, acelui simtamant profund… fara nume, fara cuvinte…

  7. razedelumina zice:

    Nu dragutilor , nu . Sunt foarte ortodox … Daca citeati cu atentie vedeati ca scriu despre Parintele Arsenie Boca . . Orice alta confesiune n-ar scrie despre Parintii nostri ortodocsi …
    Imi pare rau ….

    • mesager zice:

      Stai,stai,am intrebat ,nu am dat cu parul !Foarte bine ca esti ortodox,foarte bine ca nu esti,mie mi-e egal.Doar voiam sa stiu.Toata stima.

      • calinakimu zice:

        Pe mine nu ma intereseaza credinta sub care este inregimentat cineva…Daca ARE inima, poate sa faca ce vrea, nu are cum gresi…Doar …cunoastem cu totii celebra arsertiune : „IUBESTE… SI FA CE VREI „…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s