Gândirea egotică.

minte6

Activitatea egocentrică a gândirii este binecunoscută şi a fost supusă la tot felul de încercări spre a putea fi oprită. Religile au semnalat existenţa egoului şi au încercat prin diverse metode, prin amenţarea cu “iadul”, să-l determine pe om să renunţe la el. Aceste încercări au dat greş, atâta timp cât însăşi oamenii bisericii s-au lăsat acaparaţi de gândirea egotică ”profitabilă”. Omul a încercat şi el, în mod individual, să conştientizeze activitatea egocentrică a gândirii, dar fără rezultate concrete, rămânând, doar la nivel declarativ, să recunoască această situaţie existentă.

Se pare, că nu cunoaştem alt mod de folosire a gândirii în care aceasta să nu fie controlată de ego. Astăzi majoritatea oamenilor consideră egocentrismul ca un fapt firesc,  ce poate fi controlat şi eventual inbunătatit(?!). Este ca şi cum ai vrea să îmbunătăţeşti o boală…

Din acest motiv condamnarea egocentrismului, chiar dacă-l conştientizăm, este blândă, mulţumindu-ne să constatăm o stare de fapt. Chiar dacă ne dăm seama că activitatea egoului este dăunătoare, că este cauza principală a conflictelor de tot felul, că generează identificarea noastră cu lucruri irelevante…ca ţara, grupul, dorinţe de tot felul, posesii, cu urmărirea unor ţeluri pentru care suntem în stare să facem “orice”, totuşi nu suntem capabili să facem nimic pentru a modifica fundamental această situaţie.

Relaţile noastre cu mediul, fie înconjurător sau uman, se află sub controlul egoului( mie ce-mi iese?!). Soluţia remedieri acestei situaţii este una singură : încetarea acestui control al egoului. Dar acest fapt nu se poate petrece decât de la sine, fără constrângere (constângerea este tot o manifestare egotică).

Situaţia se prezintă astfel : în cazul că ştim efectele dezastruase ale activităţi egoului în general, observăm acest fapt cum actionaeaza la “alţii”(paiul din ochiul altuia…), sau chiar dacă-l conştientizăm în propriul comportament, vom încerca să-l transformăm, să-l depăşim, să ne auto-amăgim.

Dar cum funcţionează egoul?

Egoul se manifestă în clipa în care suntem contraţi, când suntem împiedicaţi să ne urmăm dorinţele, să ne bucurăm să obţinem satisfacţii, profituri, sau care ne încalcă principile morale, credinţele, propietătile, posesile. Atunci apar reacţii egocentrice, de la caz la caz, mai mult sau mai puţin violente.

Procesul egocentric este temporal. Având conştiinţa trecutului şi viitorului, având memorie, se asigură astfel continuitatea, perpetuarea egoului. Vom întâmpina astfel prezentul cu o minte viciată de trecutul mort şi de viitorul inexistent, prezentul, noul, ineditul devenind astfel invizibile pentru mintea egotică. Dacă conştientizăm acest proces al egoului, pe viu, atunci când se petrece, nu urmează decât de a NU mai gândi în termeni de “timp”, de ce am fost şi voi fii. Numai în aceşti termeni de timp egoul se perpetuaează, atunci intervine dorinţa de a “alege”, de a “deveni”, de a “realiza”, care sunt temporale şi generează haosul, divizarea, nefericirea ori alte degradări… Acest proces temporal se aoto-întreţine, este REcunoaştere, o continuitate sfârşită…doar odată cu moartea.

Cum noul apare prin reînoire, nu prin egoul în devenire, egoul este nevoie să fie dizolvat definitiv. Timpul nu este legat de creativitate în nici un fel şi nu este nici calea inteligenţei. În momentele manifestării creativităţii, noul este contrar REcunoaşterii, memoriei, identificării, nu mai există timp. Noul este atemporal şi se naşte în afara egoului.

Oare mintea noastră poate intra în această stare…care să devină un mod de a fi?

Când dorim să ne izolăm, să ne căutăm în sihăstrie liniştea, tot egoul doreşte aceasta. Dacă observăm egoul în manifestare, fără un obiectiv precis, doar observînu-l, lipsiţi de intenţionalitate, fără obţinerea unui rezultat… vom descoperi că acest proces temporal al egoului se dizolvă de la sine, fără constrângere, doar prin calitatea de martor/observator ATENT.

Atâta timp cât mintea egocentrică ne foloseşte, în loc să ne folosim noi de minte, aşa cum este ea, cât rămânem captivi timpului generator de conflicte, de confuzii şi iluzii, IUBIREA nu poate apare, iar în lipsa ei viaţa nu are sens.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s