Cum funcţionează mintea. (6).

creier
Studiind modul cum funcţionează mintea va trebui să facem referire şi la celelalte niveluri ale acesteia : la subconştient sau inconştient. De asemeni nu trebuie să intervenim dictandu-i minţii cum să gândească, este fără sens. În acel moment nu o mai poţi examina obiectiv. În momentul în care ne lăsăm influientati de autoritatea altora, fie că sunt mari învăţători spirituali, sau autorităţi ştiinţifice, cercetarea, reflexia, analiza asupra gândirii încetează. Va trebui să lăsăm deoparte toate subterfugile minţii, dacă vrem să cercetăm mintea, ego-ul acesteia.
Oare ce face mintea, cum se desfăşoară procesul gândirii? Ce se întâmplă cu mintea noastră atunci când se confruntă cu probleme?
Ştiu că am mai vorbit despre aceasta, dar voi diversifică abordările. Va trebui să cercetăm şi acel nivel al minţii de care nu suntem conştienţi. Este important să ne înţelegem mintea aşa cum ESTE ea, nu cum credem noi, sau am vrea să fie.
La o primă analiză constantăm că mintea este izolaţionistă. Esenţial, este efectul gândirii. Gândim conform memoriei, reacţiilor, experienţei, credinţelor sau cunoaşterii noastre. Noi ne propunem una şi alta…vrem să devenim mai buni, să ne facem plăcuţi altora, să fim amabili, mă rog… de la caz la caz. În fond ce înseamnă aceasta? Reacţii, iar reacţia fundamentală a gândirii este izolaţionismul. Reacţia depinde de cunoştinţele noastre, de experienţe, de credinţele noastre.
Observând funcţionarea minţii în timpul manifestării ei, în timpul activităţilor ei, experienţelor, cunoaşterii, credinţelor, rezultă că acestea ne dau “siguranţă” şi putere, ne întăresc ego-ul. În acelaşi timp religiile, legile, educaţia noastră, urmăresc sprijinirea şi promovarea individualităţii, sprijină ego-ul nostru, separativismul. Iar expresia supremă al acestor stări este statul totalitar, iar statul nu poate fi decât totalitar, când noi cu toţii suntem astfel, gândim astfel?! Noi, considerându-ne cei mai importanţi şi cum vrem să fim ”tari şi mari”, puternici şi bogati… ce vom face o dată ajunşi la putere? Vom folosi puterea în mod personal, în interes propriu…
În subconştient se petrece cam acelaşi proces, inconştientul colectiv este influientat şi determinat de mediu, de societate, de familie, existând aceiaşi dorinţa de putere, de afirmare ca individ, ca ego.
Este evident că funcţia minţii, aşa cum se manifestă ea acum, este izolaţionistă. Toţi vrem ca “individual”  sa fim cunoscuţi şi recunoscuţi, mari şi tari, deosebiţi, “cineva”, o individualitate marcantă. Acesta este separativism. Aşa funcţionează mintea acum.

Oare poate ea funcţiona si altfel? Poate ea să nu se limiteze decât la sine, să nu fie izolaţionistă? Este clar, că este imposibil să se petreacă aşa ceva. Mintea devine astfel foarte importantă, prin ea devenim tot mai informaţi, tot mai ageri, mai cultivaţi, mai importanţi pentru societate. La rândul nostru admirăm pe cei ce ne sunt superiori intelectual, de la caz la caz, pe scriitorii de succes, medicii consacraţi, profesorii cu morgă, artiştii celebri. De fapt mintea noastră egotică fără această hrană a separativismului, nici nu ar exista. Un mare număr de ani s-a cultivat această mentalitate generând mari perturbații la nivelul relaţilor inter-umane. Astefel, devenim extrem uşor manipulabili. Autoritatea, fie ea politiă, economică sau religioasă, ne poate stimula sau constrânge, ne poate conduce. În schimb nu va putea niciodată să ne facă să colaborăm. Această situaţie este atât la nivelul conştiinţei, cât şi la nivel subconştient. Cum să putem colabora(?! ), fără a depăşi această stare, această gândire egotică, care ne separă, care se bazează pe “eu” şi “al meu”, fie că vorbim de individ sau colectivitate, confuzia, conflictul, violenţa, inechitatea, suferinţa NU vor înceta.
După cum am văzut, gândirea nu poate suprima egoul. Această gândire reactivă se bazează doar pe reacţie, nu pe creaţie, nu pe acțiune. Poate ea să-şi pună capăt sieşi? Atunci când ne propunem să fim aşa şi pe dincolo, să ne auto-impunem, să ne auto-disciplinăm…ce facem de fapt? Ne fărâmiţăm, ne luptăm cu noi înşine într-o  lupta fraticida. Până când mintea nu va funcţiona ca ÎNTREG, nu vom putea colabora cu adevărat, rămânem izolaţi, fragmentaţi, egotici. Prin disciplină este clar, nu s-a reuşit şi nici n-o să se reuşească şi asta deoarece ego-ul, pe măsură ce vom vrea să-l anihilăm…se va întări şi mai mult, apărându-se. Din păcate se perpetuează credinţa, că prin religie, prin rugăciune şi ritualuri religioase, prin tot felul de tehnici psihologice, mintea poate fi disciplinată, ego-ul anihilat. Este complet fals.
Dacă vom înţelege însă, că gândirea nu se poate auto-anihila, că ea este reactiv-condiţionată şi pentru eliberarea ei este nevoie ca ea să nu mai fie astfel, condiţionată, vom face un pas decisiv în spre eliberarea de sub dominaţia egoului.
Este clar, orice reacţie a gândirii este condiţionată, fapt ce conduce la perpetuarea egoului. Că este vorba de disciplină, cunoaştere, de tot ce este făcut cu intenţia de a obţine un rezultat, de a atinge un ţel, de ambiţia de a deveni “ceva”, fie în această viaţă sau în “cealaltă”, toate acestea generează discriminare, sunt cauzele războaielor, suferinţelor, nefericirilor, nedreptăţilor aflate la tot pasul. Şi din această situaţie nu există ieşire, nu există coerciţie sau lege, măsură colectivă sau individuală să rezolve această problemă. Este doar urmarea modului de funcţionare a ego-ului.
Când vom recunoaşte, fiecare în parte, în mod individual, nu aşa…în general,că aceasta este problema în ceea ce ne priveşte, înseamnă că devenim CONŞTIENŢI.
Până acum am vorbit şi am pus accentul doar de gândire, de căile intelectului. Dar dacă nu vom descoperi şi cunoaşte căile IUBIRII, demersul acesta este lăsat la jumătatea drumului. Această cale a iubirii nu se află la nivelul intelectului. Mai mult decât atât, intelectul, pentru ca noi să putem cunoaşte calea iubirii, TREBUIE să TACĂ, el fiind discriminatoriu, plin de ambiţii şi dorinţe, după cum vedem.
Iubirea este participativă, nu te mai gândeşti la tine. Aceasta…IUBIREA,  este cea mai înalta formă de ÎNȚELEGERE. Asta, nu înseamnă că priveşti problemele de undeva de sus, că este un privilegiu(?!) Când vezi astfel lucrurile, nu este vorba de iubire, este tot o investiţie a gândirii.
Iubirea apare şi se dezvoltă în lipsa intelectului. Cum credem noi că este posibilă colaborarea, relaţia, în afara iubirii?! O comunicare adevărată inteligentă, totală, o stare de graţie în care vom putea descoperi ce ESTE cu adevărat D-zeu, numai iubind putem înţelege. Şi nici măcar nu trebuie căutată iubirea, vine ea spre tine, tu fă-i doar loc…Iubirea nu poate fi posedată, consumată, trăită. EA te posedă, te consumă, te fiinţează într-o îmbrăţişare eternă.
Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Cum funcţionează mintea. (6).

  1. ComiCultural zice:

    Scrii mai repede decât pot citi eu. Dar voi recupera.

    • calinakimu zice:

      Modul cum ne gestionăm timpul poate şi chiar constituie un indiciu al priorităţilor noastre. Interesant este că în ciuda faptului că dezavuăm anumite priorităţi, totuşi le acordăm o atenţie mărită. Dacă analizăm motivele ne ia cu…râsu’/plânsu’…

  2. calinakimu zice:

    Cred că trebuie să definim notiunea…”bogată”, din acest context. Putem avea mari surprize in urma evaluări…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s