Ce este iubirea ? (2)

intrebare8Din nefericire, acest cuvânt atât de uzat printr-o folosire inflaţionistă, a fost corupt. Toţi vorbesc despre iubire, fie că sunt misionari, patrioţi, politicieni, ecologişti, soţ/soţie, popi, mame,   prieteni/prietene, religii…
O fi iubirea vreo idee ?
Dacă este aşa ea poate fi întoarsă pe toate feţele, poate fi interpretată în fel şi chip(?!).
Când spunem că iubim vrun D-zeu, înseamnă că iubim o idee, o imaginaţie a noastră asupra a ceva inchipuit, ambalat foarte frumos, conform cu noţiunea noastră despre ceva nobil, sfânt. Este absurd ! De fapt afirmăm că ne iubim propria imagine despre D-zeu.
Biserica numeşte iubirea în felul ei, societatea laică altfel, există apoi tot felul de devieri, perversiuni, de la a adora pe cineva la a face sex, de la sentimente la plăcere, de la senzualitate la emotivitate…şi tot aşa.
Fiind în această situaţie, religiile fac o despărţire a apelor. Ele numesc “plăcere omenească” tot ce ţine de plăcere, de dorinţă, de gelozie, de control, de concurenţă. În contra partida ele consideră că trebuie să existe şi o iubire divină, neprihănită. Această depărţire a apelor generează confuzie. Un om religios, un “sfânt”, nu trebuie să privească o femeie, să facă sex cu ea, că altfel nu mai poate să se apropie de D-zeu, devine un păcătos. În felul acesta îşi reprimă dorinţa, care prin refulare  devine sufocantă. Ei spun că atunci când visează scene erotice…sunt “munciţi”, încercaţi de diavoli. Aiurea ! Sunt refulări ce defulează în vise erotice şi aceştia au mai multe vise erotice decât orice alt om normal. Aceşti oameni sunt mai doritori de plăcerile trupeşti, decât oricare alt om ce le poate avea. Negând sexualitatea, negi însăşi existenţa, frumuseţea pământului. De multe ori frumuseţea este asociată cu femeia şi nu întâmplător…Negând această realitate prin reprimare te pui de-a curmezişul normalităţii, devi sec, uscat, în timp ce mintea este înfometată de sex, de plăceri.
Oare iubirea poate fi împărţită, fragmentată în sacră, divină, profană, omenească, sau este ea indivizibilă?
Oare când afirm iubirea pentru ceva sau cineva este exclusă iubirea pentru ceilalţi? Este iubirea personală sau impersonală, morală sau imorală? Este plăcere, dorinţă, sau emoţie? În funcţie de cultura căreia aparţinem avem pentru toate aceste întrebări tot atâtea răspunsuri. N-ar trebui, pentru a putea da un răspuns corect, ca mai întâi să ne “curăţăm” de etichetele, idealurile şi ideologiile pe care le avem inoculate prin educaţie sau cultură? N-ar trebui să privim lucizi asupra acestei chestiuni în afară de ceea ce ştim, am vrea, sau ar trebui să fie iubirea?
Ca să înţelegem ce este ea în fond, ar trebui să eliminăm toate conceptile inoculate de către biserică, societate, educaţie sau păreri propri  bazate pe speculaţii asupra acestor condiţionări. Trebuie să descoperim prin noi înşine ce este iubirea. Dar până ce nu vom scapa de toate aceste prejudecăţi, taina celestă a iubirii va rămâne confuză generând schizme între ceea ce vrem, ce credem şi ce este de fapt iubirea.
Religia ne cere să renunţăm la sexualitatea izvorâtă din iubire sau pasiune şi să iubim un ideal divin numit D-zeu, Alah, Brahman sau Iehova…?!
Conducătorii ţărilor, politicienii ne cer să mergem la război şi să ucidem inamicul din iubire de patrie…
Pentru cei mulţi iubirea este confundată cu plăcerea, cu dorinţa.
Să ne imaginăm o situaţie desprinsă din realitate. Avem un soţ/soţie ce se iubesc. Aceştia îşi asigura unul altuia confortul sexual şi material, nevoile ce le presupune o relaţie de acest fel. La un moment dat unul dintre parteneri se satură şi părăseşte această relaţie. În clipa aceea apare gelozia, frustrarea. Partenerii care până mai ieri se iubeau devin antagonici. Atâta timp când unul din ei nu mai consimte să fie în această relaţie, iubirea se transformă în ură, sentimentul trădării şi al răzbunării este dominant. Vi se pare firesc să se petreacă aşa ceva ? Da! Atâta timp cât suntem sclavii persoanei de care depind plăcerile, condiţionările noastre. Ei bine, când iubim cu adevărat suntem liberi şi faţă de persoana iubită şi faţă de noi înşine. Iubirea nu presupune sclavie, iubirea presupune LIBERTATE, acestea se condiţionează reciproc.
Cum poate exista iubire trăind cu teamă, cu gelozie în suflet, cu nelinişte, cu sentimente de vinovăţie? Plăcerea şi dorinţa NU au nici o legătură cu iubirea, deoarece iubirea nu este un produs al senzualităţii şi nici al creierului.
Oare se poate iubi fără gelozie, fără mânie, fără să controlăm ce gândeşte şi ce simte celălalt, fără a compara, fără a judeca? Oare se poate iubi din tot sufletul, cu toată puterea, din toată inima, fără condiţionări, fără revendicări, doar cu bucurie?
Când te abandonezi astfel iubirii “celălalt” dispare, devenim UNUL, un întreg.
Când iubim nu există nici datorie, nici răspundere, nici obligaţie. Acestea aparţin lumii intereselor.
Să observăm un fapt pe care nu-l conştientizăm. Când ne moare un apropiat, cineva drag, vărsăm lacrimi de durere. De fapt deplângem starea noastă, pe noi înşine ne plângem, singurătatea noastră, faptul că ne-a părăsit un sprijin, fie el şi moral. Noi nu plângem o fiinţă omenească, noi plângem doar pe cei în care am “investit” ceva sentimente, adică tot pe noi înşine ne plângem de milă. Unde este iubirea?
Chiar părinţii îşi educă copiii după binele…părintilor, nu după nevoile reale ale copiiilor, ce consideră aceştia că reprezintă obligaţia de părinte. Libertatea copilului va fi sacrificată şi o dată cu ea creativitatea, în numele responsabilităţii faţă de înregimentarea în cutumele sociale. Adică să devină apărători ai patriei ucigând la nevoie, să lupte pentru a se “realiza” în viaţă, adică pentru o poziţie socială cât mai “înaltă”, indiferent pe ce cale…adică să devină un adevărat “homo homini lupus”…
Vedem cum în lumea creştină s-a idealizat suferinţa, a fost chiar adorată, făcând să se creadă că numai prin suferinţă omul se poate “elibera”. FALS ! Este vorba de exploatare religioasă , politică. Suferinţa este cauzată de IGNORANŢĂ şi din lipsa IUBIRI.

Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s