Copilul, şansa unui viitor mai bun.

2inocentaVoi încerca acum să spun câte ceva despre societate în întregul ei, despre cadrul în care se desfăşoară creşterea copilului. Mă feresc cu obstinaţie să asociez creşterea copilului cu educarea sa. Consider educaţia ce se practică pe scară largă în preventorile familiale, cât şi în cele şcolare, ca fiind departe de ceea ce are nevoie un copil pentru a se forma ca individ întreg din toate punctele de vedere . Mai sunt unele şcoli (Waldorf), care încearcă şi uneori reuşesc în mare măsură, să ofere copiilor o alternativă, un cadru adecvat formării lor. În esenţă eu vorbesc de starea de libertate de care copilul are nevoie pentru a se forma. Libertatea este condiţia obligatorie de la care trebuie plecat în căutarea noastră, în căutarea caii care duce la eliberarea individului de prejudecăţi. Pentru a ne putea creşte copiii în spiritul libertăţii, al înţelegerii şi iubirii, va trebui să începem cu noi înşine, prin defrişarea stufoaselor cunoştinţe, tradiţii şi prejudecăţi căpătate sau care ne-au fost inoculate de-alungul timpului.
Din păcate societatea, această construcţie devenită artificială, piramidală, printr-un aparent paradox se întoarce împotriva propriei sale raţiuni de a exista. De aici şi schizofrenia de care sunt cuprinşi cei mai mulţi semeni de-ai noştrii rupţi de realitate, manifestându-şi existenţa haotică în lumi paralele. Faptul că găsim explicaţii savante sau profane ce ne pot desluşi cauzele care au dus la această situaţie reprobabilă, nu este de ajuns. Identificarea cauzelor, a răului profund, nu are nici o valoare practică în afara acţiunii. Până când nu vom acţiona individual, inteligent, ferm, din convingere, nu vom putea schimba nimic. Schimbarea feţei acestei lumi, a acestei societăţi înregimentate, cu mentalitate de haită, fără manifestarea individualităţii membrilor ei, nu se poate face printr-un decret de lege sau printr-o mişcare partinică a unui anumit grup avangardist, revoluţionar. Schimbarea reală şi de durata este o chestiune individuală a fiecărui membru al acestei umanităţi. Lumea se va schimbă profund şi adevărat atunci când tot mai mulţi dintre semenii noştri vor deveni conştienţi de situaţia precară în care se află şi o vor consideră inacceptabilă. Atunci acţiunea va veni de la sine, fără calcule meschine, fără teorii filozofice. Robia se acceptă, pe când libertatea se cucereşte şi nici un efort nu este prea mare pentru obţinerea acestei libertăţi fără de care raţiunea de a există este sub-umană. Viaţa este mult mai mult decât credem şi mult mai puţin decât ne dorim.
Revenind la lumea reală în care trăim mai mult s-au mai puţin conştienţi, într-o societate construită după criterii care au scăpat de sub control, dacă au fost controlate vreodată, ar trebui sa ne referim  la obiectivele pe care le urmăresc industriile alimentare, ale medicamentelor, la clanul politicienilor, adică la acest stat în general, cu mass- media oportunistă, cu biserica instituţionalizata şi nu în ultimul rând la noi, noi cei mulţi sau puţini, care nu mai vrem să acceptăm rolul de membrii ai unei turme uriaşe mânată de interese meschine, care foarte rar se intersectează cu ale noastre. Lumea, cu toate năravurile ei,  nu se poate schimba prin legi sau prin revoluţii . Mai mult decât atât, nimeni nu este dispus să facă primul pas, chiar dacă acest pas ne-ar apropia de ieşirea din prăpastie. Vom auzii argumente stupide ca :”rău cu rău, dar mai rău este fără rău” sau : „cu o floare nu se face primăvară”, argumente ale unei mentalităţi bazate pe aserţiunea că mai bine “te faci frate cu dracul, ca să treci puntea” şi ”capul plecat sabia nu-l taie”. Trista noastră istorie naţională, ca mai toate istorile tuturor popoarelor, istorii măcinate de crime, jafuri şi lupte pentru putere şi supravieţuire, a perpetuat şabloane comportamentale, idealuri patriotarde, care doar în cărţile de istorie au o justificare precară. Ne-am obişnuit să vorbim, să promovăm un discurs plin de idealuri care mai de care mai nobile, să ambalăm toată mizeria în care ne zbatem într-o mantie ţesută din minciuni. Nu ne va trebui multă imaginaţie pentru a concepe existenţa unei patri utopice, universale, din care cu toţii să facem parte, indiferent de naţionalitate. Dacă chiar ţinem la etichete, putem înlocui patriotismul, cu un alt concept : “universalismul”. Acest universalism va trebui să se regăsească în conştiinţa fiecăruia, nu doar declarativ, o conştiinţa ce tinde să devină cosmică. Cu cât ne lipseşte mai mult un lucru, cu atât vorbim mai mult despre el. Să priviţi cu multă circumspecţie pe cei ce vorbesc cu uşurinţă despre idealuri, despre libertate, despre adevăr, despre Dumnezeu, despre iubire. Sunt doar vorbe goale. Ce se simte profund, se rosteşte arare ori… Cine nutreşte cu adevărat aceste sentimente, cine trăieşte nemijlocit aceste idealuri, le priveşte cu consideraţie, cu sfială, cu grijă, fără a îndrăzni să le arunce tuturor în faţă cu emfază , cu o uşurinţă condamnabilă. Singură scuză şi ea precară este ignoranţa. Totuşi ignoranţa este o scuză care…acuză. Acuză înregimentarea, meschinăria, laşitatea, perpetuarea unei stări de lucruri intolerabile, nepăsarea, insensibilitatea şi nu în ultimul rând incapacitatea de aş depăşi condiţia. Şi totuşi există o speranţa ce poate deveni o certitudine, în măsură în care suntem dispuşi să le acordăm un drept căpătat prin naştere copiilor noştrii şi anume libertatea de manifestare, de decizie, de cunoaştere, de iubire.
Măsura în care vom şti să nu intervenim, să devenim prietenii şi asistenţii copiiilor noştri, este măsura în care aceştia vor inrupe cu toată forţă creatoare cu care au venit pe lume. Procedând astfel, aceşti copii vor fi garanţia unui viitor mai bun în care normalitatea va fi regulă şi nu excepţia . Schimbarea în bine a lumii nu se face prin reforme sau revoluţii ce schimbă doar un rău cu alt rău, construind o altă lume pe aceleaşi temelii. Vopsirea gratilor coliviei şi nici lungimea lanţului care ne leagă de ţăruş, nu ne va da şansa unei libertăţi reale. O schimbare reală fără victime colaterale, fără violente, va fi posibilă doar prin schimbarea atitudinii privind creşterea proprilor copii. Aceştia, crescuţi în libertatea discernământului, vor putea transforma o lume aflată în pragul colapsului. Va trbui, oricât de târziu o vom face, să recunoaştem falimentele tuturor sistemelor sociale şi educaţionale. Aceste falimente sunt o certitudine demonstrată de realitatea existenţei, realitate din care nu ne putem sustrage.
Suntem în aceiaşi măsură de vinovaţi ca şi părinţii noştri, ca toţi străbunii noştri ce ne-au predat o ştafeta otrăvită pe care o ducem cu inconştienţă şi încăpăţânare mai departe. Fără sens, fără speranţă ne afundăm din ce în ce mai mult într-o mlaştină, fără nici o posibilitate de ieşire dacă vom continuă să promovăm aceiaşi atitudine. Ieşirea nu este posibilă decât prin valorificarea prospeţimii generaţiei tinere, generaţiei curate pe care nu avem dreptul să o murdărim, să-i împiedicăm libertatea de manifestare puternic iubitoare, curgând vie în existenţă.
Dacă ne uităm la ce trebuie să înveţe un copil şi apoi un adolescent un număr exagerat de ani pentru a face mai apoi faţă unei concurenţe pe piaţa muncii lipsită de orice loialitate, în care intră în joc reguli oportuniste, vom realiza încă o dată pe ce baze a fost construită această societate. Statul, cel mai mare exploatator, indiferent de natura societăţii, se menţine într-o poziţie privilegiată promovând frica, şantajul şi manipularea. Dacă la început acest stat avea rolul de a-şi proteja contribuabilii, astăzi a devenit făţiş cel mai mare exploatator al comunităţii, fiind în slujba intereselor propri.
Deocamdată atât.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Ştafeta otrăvită a educaţiei și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s