Despre funcţionarea gândiri !

 

 

Ne-am pus oare în mod serios întrebarea: de ce dăm un nume fiecărui lucru, de ce etichetăm orice, de la persoane la flori, de la obiecte comune la sentimente? În comunicare, fie că este vorba de sentimente, sau descriind cele ce vedem, nu de puţine ori ne identificăm cu acel sentiment, a fii sau nu de acord cu el, a face ceva cu el. În acest proces etichetăm totul dând un nume fiecărui lucru, fenomen, sentiment sau eveniment şi trecem mai departe crezând că l-am înţeles. Aceste clasificări, denumiri, nu explică nici pe departe adevăratul conţinut al sentimentului, fenomenului, obiectului sau evenimentului..
În clipa când denumim ceva ne închipuim că şi “ştim” despre acel ceva. A numi este cel mai comod fel de a expedia o problema. Oricând putem “rupe” această eticheta înlocuind-o cu alta.
Imaginaţi-vă că un puneţi etichete, că priviţi “totul” ca şi când n-aţi ştii nimic despre acel “ceva”.
În această clipă viaţa vă va deveni profundă. Când un vom mai pune etichete ne va veni extrem de greu să mai nedreptăţim, să minţim, să ucidem, vom vedea totul cum este cu adevărat, fie că este vorba de un eveniment, persoană, floare sau emoţie. A eticheta este cel mai uşor mod de a condamna, de a justifica, de a respinge.
Să vedem cine pune etichete, cine genereaaza un asemenea comportament. Unii vor spune că această cauză este de origine spirituală sau morală. În fond este vorba de un lucru mult mai simplu şi se numeşte”memorie”, memorie a trecutului care se actualizează în prezent. De aici pleacă totul, acceptarea sau respingerea experienţelor trecute.. Întrebarea este ce s-ar întâmpla dacă n-am mai gândi în cuvinte, verbalizând totul…?! Gândirea se naşte în clipa în care verbalizăm cu noţiuni stocate în memorie. Aceste eticheta au devenit mai importante decât ar trebui să fie. Realitatea păleşte fiind înlocuită de cuvinte. Cuvântul “iubire” devine mai important decât evenimentul în sine şi din cauza unui cuvânt se poate ajunge la crimă. Încercaţi să fiţi ireverenţios faţă de un aşa zis “credincios”, lezând susceptabilitatea acestuia, atacându-i credinţa. Ni vă sfătuiesc…În numele credinţei este în stare de crimă…pentru D-zeul lui. Este hilar, dacă n-ar fi trist cum pentru oameni cuvintele foc, apă sau D-zeu se identifica cu realitatea acestora. Oare cuvântul foame, poate “satura” pe cineva?
Când denumim oamenii ca români, evrei, americani, sau mânia…nu  suntem cuvântul care care reprezintă sentimentul? Nu mai contează sentimentul…contează cuvântul, eticheta, un contează omul…Când ne spunem români sau creştini, ce se află în spatele etichetei? Cercetând devenim capabili de înţelegere. Dar când te identifici cu eticheta devi ori manipulat de alţii, ori automanipulabil.
De fapt cu toţii ne identificăm cu etichetele noastre, fie că este vorba de casa noastră, de familie, de contul bancar,de părerile şi crezurile noastre. Lucrurile, etichetele, noţiunile au devenit mai importante decât pe cine reprezintă ele şi în plus nasc gândire. Când realizăm acest fapt, un vom mai folosi creierul să verbalizeze, vom crea în noi un “gol”, o stare specială greu de explicat…Nu va mai exista memoria ca aducere aminte, centrul de unde actionam, cuvântul care a dispărut odată cu eticheta. În acea clipă de gol nu trebuie să va fie teamă, neliniştea apărută este firească dispărând “sprijinul, de ce să va “agăţaţi”. Nu vă puneţi întrebarea dacă este plăcută sau nu această stare. Staţi şi priviţi ce se petrece dacă nu daţi nume, dacă nu puneţi etichete. Deodată relaţia voastră cu emoţia stârnită de un obiect, fenomen sau eveniment este directă, fără interpusul memoriei, etichetelor. Sunteţi forţaţi să le priviţi “altfel”, natural, autentic. Nu veţi mai avea gânduri pauşale, când faceţi referire la grupuri de oameni, de ex. Fiecare individ devine o persoană diferenţiată…Deveniţi perspicace, mai vigilenţi, mai înţelegători şi începe să se nască compasiunea, dragostea adevărată, mila faţă de tot şi toate…Desigur, nu mai este comod ca până acum, când veţi interpreta evenimentele veţi începe să realizaţi” suferinţa” lumii,  va trebui să admiteţi că există o suferinţă profundă pe care Iisus a mântuit-o, dar care va trebui să ne-o mântuim şi noi, având fiecare în parte…”parte” de Golgota lui.
Când nu mai punem etichete fiecare sentiment ce se naşte în noi va fi inedit. Până acum era invers, eticheta năştea sentimentul. Până acum entimentul/eticheta era o stare care apărea aproape instantaneu. Acum se crează un “spaţiu” între ele, între denumire şi sentiment, iar acest spaţiu ne va da răgaz să vedem că sentimentul un este totuna cu denumirea, că putem simţi fără să denumim.
În clipa în care mintea nu mai verbalizează, nu mai gândeşte prin cuvinte, nu va mai exista separare între “cel” care gândeşte şi gândirea care operează prin cuvinte. Atunci mintea devine liniştită. Ea se linişteşte fără să fie “obligată” s-o facă, de la sine. Atunci suntem apţi de sentimente autentice. Atunci se instalează liniştea adevărată, când mintea care este sediul eului, nu mai preia conducerea. Nu mai funcţionează ”al meu”, indiferent cum s-ar numi acel “al meu”. Aici ajungem urmând treptele descrise. Este nevoie de perseverenţă, de observaţie, de conştientizare. Aceasta este în fond meditaţia, analizând cum procedează mintea, cum etichetează ea apelând la memorie, depozitara prejudecăţilor…
Va trebui să înlăturăm orice judecată de valoare, motive, justificări. Este o acţiune strict individuală, un experiment de pătrundere în propria interioritate, tot mai adânc, până vom determina ca centrul fals al egoului să dispară. Vom observa cum mintea este dependenţă de limbaj şi cum limbajul stimulează memoria, experienţele trecutului. Toate acestea trebuie vietuite, conştientizate de fiecare în parte. Va trebui să ne observăm în timp ce gândim, cum o facem, cum etichetăm sentimentele.
Numai astfel, prin observaţie directă, ne vom putea elibera mintea de ego, iar ea se va calma şi în linişte va deveni receptivă pentru valorile zenitale, eterne.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Despre funcţionarea gândiri !

  1. Biovivo zice:

    Funcționarea gândirii se realizează pe mai multe planuri vibraționale ale psihicului uman, așa cum arătam în detaliu în seria compusă din cele 7 articole intitulate „Psihicul și creierul uman din perspectiva ezoterica” vezi și: http://biovivoblog.wordpress.com/2014/02/27/psihicul-și-creierul-uman-din-perspectiva-esoterică-partea-ii-a/ Producerea „etichetelor”, precum și a excesivei „verbalizări”, are loc în creierul corpului mental care folosește însă din plin toate afectele din astral (corpul emoțional). Creierul astral preia, concepe și prelucrează gândurile sub formă de imagini și afecte (stările afective), aici se produce imaginația și reprezentările mentale. Corpul astral, în care este poziționat creierul astral, stochează toate ideo-afectele, însoțite sau nu de stările emoționale, venite din afară sau elaborate de psihic, sub formă de câmpuri energetice cu diverse culori și sunete astrale, care în esoterism se mai numesc și forme-dorințe. De acea corpul astral mai poartă și denumirea de corp emoțional. Atunci când ideile afective sunt însoțite și de emoții, ele au o vibrație mai ridicată și devin mai puternice. Creierul astral, face legătura cu vibrația ridicată a creierului mental. Creierul mentalo-cauzal prelucrează ideile abstracte, sub forma raționamentelor, a gândirii logico-abstracte. Aici se produc „etichetele” și tot aici sunt stocate gândurile, ce sunt tot aglomerări de particule energetice. Toate ideile abstracte iau aici forme simbolice, numite „forme-gănd” cu care operează creierul mental. De remarcat însă că toate aceste formegănd ale creierului mental au o corespondență emoțională în creierul astralo-emoțional, respectiv în corpul astralo-emoțional. Orice formegănd își lasă emoțiile în corpul emoțional pentru a fi prelucrate. Acesta este mecanismul complicat al formării etichetelor, ce s-au dovedit a fi o mare piedică în evoluția omului , cum bine ai sesizat. Probabil însă că a fost o etapă evoluționistă necesară. De fapt „verbalizarea” a apărut odată cu dezvoltarea corpului mental al ființei umane, pentru ca în continuare să „dispara” odată cu accesul la Spirit. Iar acest acces este permis numai celor ce reușesc să facă mintea să tacă.

  2. calinakimu zice:

    De aceea tot insist sa ne dezvoltam „organe” de perceptie suprasenzoriala. Acest fapt nu este atat de complicat cum pare…Este insa nevoie de o conditie preliminara…DEVOTIUNEA. Ei bine, cu asta te „nasti”, sau te straduiesti DEVOTIONAL, printr-o „investitie” a talantului extrem de judicioasa.”Tacerea” mintii nu este un scop in sine, este o consecinta, un har binemeritat care VINE…in LIPSA ta…Cand TU nu mai esti ACOLO…In aceasta clipa „harul” devine NORMALITATE…

    • Biovivo zice:

      Așa este. Iar această NORMALITATE căpătată prin tăcearea minții este cea care ne face CONȘTIENȚI. Și numai conștiența fiecărui individ poate rezolva actuala stare dezastroasă a omenirii. Osho spune minunat în una din numeroasele sale cărți : …”dacă măcar unu la sută din omenire devine meditativă, războaiele vor dispărea – nu se poate altfel. O foarte mare cantitate de energie meditativă trebuie eliberată. Dacă unu la sută din omenire – asta înseamnă unul din 100 de oameni – ajunge să mediteze, lucrurile vor căpăta o aranjare total diferită. …. Marșurile pentru pace se pot transforma în orce clipă în revolte. Aceștia sunt oameni agresivi – în numele păcii, își etalează agresivitatea. Sunt gata să lupte dacă ar avea puterea, dacă ar avea bomba atomică, ar arunca bomba atomică pentru ca pacea să triumfe. Asta spun toți politicienii a€“ zic că luptă pentru ca pacea să triumfe.. Un om care a devenit iluminat caută cauzele profunde ale lucrurilor. Buddha, Hristos, Krishna, ei au căutat la rădăcină – e necesară o transformare radicală; reforma obișnuită nu este suficientă”

  3. calinakimu zice:

    Pentru a ajunge la întelegerea conceptului de CONŞTIENTIZARE, cât de hilar ar părea, este nevoie de „conştientizare”. In această idee voi incerca să „lansez” o serie de întrebari (cât de curând) la care sa răspundem cu…”inima”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s