Ciocu’… mic.

eerfe

Dintr-o aproximativă moralitate, printr-o psihologie convenabilă, estimările noastre privitoare la propria persoană, versus ceilalţi sunt profund eronate. Ne vedem, când este vorba de noi, într-o lumină blandă, elducorată, iertătoare, iar când este vorba de ceilalţi, uneori cu D-zeu în frunte, intensitatea culorilor păleşte şi se întunecă devenind ternă, lugubră, revendicativă. Cu fiecare prilej ivit verificăm şi confirmăm adevărul enunţat de Iisus : “vedem paiul din ochii altora şi nu vedem bârna din propriul ochi…(?!). Întrebarea este : cum de nu lăcrimăm, cum de nu ne jenează o ditamai barna în ochi, ca totuşi să vedem paiele din ochii celorlalţi ? Simplu de răspuns atâta timp cât sensibilitatea noastră tocită la maxim şi-a pierdut capacitatea de reacţie normală de auto-cenzură, de auto-analiză, de auto-control…Suntem din ce în ce mai permisivi cu noi înşine şi mai intoleranţi cu ceilalţi, mai insensibili.

Admitem în schimb să fim otrăviţi de o alimentaţie otrăvită legal şi sistematic, să ni se otrăvească privirea şi interioritatea cu programe tv. sordide, de imbecilizare în masă, să fim exploataţi de pungaşi calificaţi organizaţi în partide mafiote, care guvernează gestionarea furtului şi jafului la drumul mare, să ne ucidem între noi în războaiele altora, să ne ucidem mediul vital prin uciderea animalelor în vederea îmbuibării noastre, prin tăierea pădurilor , poluării aerului, apei şi a pământului, ca să se îmbogăţească nişte dezechilibraţi mintali cărora averile uriaşe acumulate nu le mai ajung…

Această permisivitate tot mai mare a căpătat din partea noastră un accept abuziv, impardonabil :“este omeneşte”(?!)

Adică este omeneşte să ne furăm între noi dacă ni se iveşte prilejul, să ne ucidem dacă ne-o cere patria, să minţim, să ne îmbuibăm, să acumulăm averi tot mai mari, să ne intereseze doar burdihanul propriu, sexul şi propietătile noastre, cât de multe…

În schimb avem un filtru impenetrabil când este vorba de nevoile celorlalţi, de valorile morale. Acestea nu ne penetrează obrazul, că doar nu suntem habotnici, fanatici sau sfinţi, ca să fim corecţi, sinceri şi iubitori întotdeauna. NU! Suntem aşa numai când ne convine, când avem ceva de câştigat, că doar…”oameni suntem”(?!) .

Să nu faci ce face doctorul sau popa, să faci ce spun ei…(?!) Că şi ei… “sunt oameni”…

Când ne mai fură primarul (şi fură…) sau guvernanţii (cu siguranţă), asta este…că doar şi ei “sunt oameni” şi nu regretăm decât faptul că nu suntem NOI în locul lor…

Când mai cădem în păcat (şi cădem)…deh, “oameni suntem”…că ce este frumos…si lui D-zeu îi place…

Când nu ne dăm datoriile înapoi, când întârziem la întâlniri prográmate (sfertul academic ?!), când nu suntem serioşi, nici o problema, că doar “oameni suntem” şi noi, de unde atâta seriozitate ?

Adică a fii om înseamnă a fii supus greşelilor?! Bine, dar noi am ajuns să fim “sus” puşi greşelilor, acestea au ajuns a doua noastră natură, pe cale de a avansa…ne reprezintă şi la o adică, înghesuiţi fiind, dracu’ ne-a pus, el este de vină.

Bine, bine, dar atunci să nu ne mai spunem oameni, să nu ne mai revendicăm o asemenea titulatură sacră. Să ne spunem ceea ce suntem de fapt şi de drept : semi-oameni, pre-oameni sau proto-oameni…nu?

Când barna din propriul ochi ne va împiedica să mai vedem paiul din ochii altora, sau că “oameni “ suntem, când aceasta ne va “durea”, când vom realiza ipocrizia gândirii noastre contrafăcute, când nu ne vom mai minţii, fura şi ucide între noi, când nu ne vom mai lasa exploataţi, când DREPTATEA, ADEVĂRUL, IUBIREA şi DEMNITATATEA vor prevala, vor inrupe din sufletele noastre ţinute strâns în chingile meschine ale educaţiei otrăvite şi ale sistemului inavuabil…abia atunci vom avea dreptul de a ne spune, cu smerenie : OAMENI !!!

Până atunci…ciocu’ mic şi capul la fund…

Reclame
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ciocu’… mic.

  1. Pingback: 44 | CRONICA REZERVISTULUI

  2. Pingback: 44 | CRONICA REZERVISTULUI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s