O casă, un copil, un pom şi o fântână.

casacover-mic

Se spune că un om nu trebuie să moară înainte de a fi făcut un copil, de a fi sădit un pom, de a fi săpat o fântână şi de a fi construit o casă. În cazul acesta…eu pot muri liniştit. Daaar…degeaba toate acestea dacă nu ţi-ai dedicat viaţa aflării rostului lumii. Că îl vei fi aflat, sau nu, este o altă discuţie.
Probabil că mulţi dintre dv. sunteţi propietarii unei case,
sau a mai multor case, în cazul că sunteţi „bolnavi”(?!)…Eu doresc să vorbesc de propietarii unor case construite de ei înşişi. Nu am cunoscut acest sentiment până nu am fost pus, sau mai bine zis m-am pus, în situaţia de a construi o casă de la iarbă verde. Planul casei l-am făcut pe o hârtie din mijlocul unui caiet de matematică. Cu soţia alături trasam linii ce prefigurau pereţii, temelia sau acoperişul casei. Este o “stare” unică. Acum 20 de ani nu prea erau cărţi cu Feng-Shui…dar în mod “ciudat”, după ce am analizat acum modul cum am orientat casa, totul este în regulă. Când planul a fost definitivat, am tocmit nişte săteni cu care am săpat şanţurile temeliei, am luat ciment, l-am preparat şi am turnat-o. Am plecat apoi la Bucureşti. Primăvara am revenit, am găsit un meşter cu doi băieţi, care s-au prins să-mi construiască casa după schiţa pe care am trecut-o pe “curat” şi am purces la treabă. Am făcut o estimare asupra cantităţii de lemn necesare şi am întreprins demersurile de procurare al lemnului. Fără etaj, cu un hol pe mijloc şi cu dormitoare, sufragerie, cămară, dressing şi baie…aceasta este casă. Bineanteles la intrare o terasa de 4×4 m.
După adusul lemnului din pădure a urmat debitarea lui pentru amnari, talpă, centură, acoperiş, podele, lambriu. La toate operatile am participat, am “pus mâna”. Prin mâna mea a trecut tot ce astăzi este reprezentat de “casă”, generic vorbind. Este un sentiment aparte, unic. Dacă pun mâna pe lambriul din sufragerie, să zicem, am imaginea copacului şi toate fazele preliminare gestului meu…
Acest fapt este valabil pentru toate utilităţile, pentru sădirea pomilor in livadă : măr, prun, par, cireş, vişin, gutui, nuc şi arbuştilor : cătină, mur, zmeur, coacăz negru şi roşu, a capşunilor şi celorlalte soiuri de : stejar, arţar, paltin, brad, mesteacan, carpen, fag, salcâm, salcie, corcodus…
Apă am tras-o de la 400 m de casă prin construirea unui bazin la care a participat toată “uliţa”. Apa vine prin cădere.
A mai rămas făcutul copiilor. Şi cum nu este “nimic nou sub soare”… nu este de zis nimic în plus, poate în afara faptului că aici s-a născut una dintre fetiţe.
Cine îşi poate oferi aceste experienţe…este păcat să se prevaleze de ele, sau să le ia “de-a gata”. Sentimentele trăite nu pot avea echivalenţe, nu pot fi descriese, explicate, cuantificate. Fiecare va trebui să le EXPERIMENTEZE !
Succes !

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alegerea locatiei, Haide la ţară și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la O casă, un copil, un pom şi o fântână.

  1. fosile zice:

    Inseamna ca eu voi trai vesnic.
    N-am copii si nici nu voi avea, locuiesc intr-o casa construita de altcineva-adaposturile sau refugiile din padure sau de pe munte nu se pun-,dar da, am plantat o gramada de copaci.De aceea, probabil, ma simt atit de bine in preajma lor sau in padure.
    Ar trebui sa se desfiinteze toate blocurile si toate casele existente, si fiecare sa-si construiasca spatiul pe care sa-l populeze cu energiile lui.Si-atunci s-ar putea sa nu mai plece urmasii.

  2. fosile zice:

    A, si am uitat, n-am construit fintina, dar am curatat o gramada sau am amenajat izvoare si zone pentru adapat.

  3. calinakimu zice:

    Pai…se pare ca se poate cuantifica…Se aduna…se scade…se aplica un procent de corectie…si s-ar putea sa dea cu ” + „… Eu asa cred…

  4. Visez la o casa , o fantana cu apa rece si cristalina, o curte modesta si inverzita unde sa pot planta si pomi sub umbra carora sa pot sta cand vreau sa privesc ce am realizat alaturi de familie. Chiar azi insa , intr-un exces de „m-am saturat!” am frunzarit internetul si m-a apucat disperarea cand am realizat inca o data ca nu-mi permit nici macar un metru de pamant fara sa devin sclavul banicilor….

    • xaeus zice:

      Vis + puterea vointei = materializarea visului in realitate.

      • calinakimu zice:

        Realitatea…depaseste orice imaginatie. Este firesc. Si inca ceva…de vointa ai nevoie cand faci ceea ce nu te reprezinta, fara placere, fara bucurie. Nu-ti trebuie vointa sa te bucuri de fericire…

  5. calinakimu zice:

    Nu lasa „disperarea” sa-si faca de cap…Ea nu are decat puterea pe care i-o dai…Sa stii ca in ciuda piedicilor…este mai simplu decat crezi…Probabil ca atunci cand NU se va mai putea…veti gasi, tu cu sotul tau… „caile” de realizare. Se spune ca speranta moare ultima…dar tot moare(?!). Dar ce-ti doresti tu nu este o „speranta”…este o REALITATE FIREASCA…ca orice realitate…
    ASA trebuie sa gandesti…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s