Decorporalizare…”hai-hui”.

images decÎn urma încercărilor dubioase de a mă decorporaliza “după ureche”, nu am mai avut nici o altă tentativă. Experienţa trăită m-a lămurit că toate sunt la “vremea” lor devenind, dacă nu mai prudent, mai înţelept. Totuşi, mânat de “neliniştea” mea funciară asupra faptului că este ceva în neregulă cu “lumea” noastră şi implicit cu a mea, am continuat să frecventez cursurile de yoga susţinute de d-nul Mario Sorin Vasilescu…Bineînţeles că le-am adaptat la “stilul” meu, ca orice altceva. Întotdeauna am simţit că doctrina yoghină se adresează unor oameni aparţinând vremurilor apuse. Tehnicile spirituale se adresează unor construcţii psihice care astăzi s-au transformat, nu mai există. Suntem astăzi “altfel” de oameni şi cel mai aproape de noi…este mesajul Hristic, el aparţine omului contemporan. După câţiva ani buni de practică, după ce mi-am terminat programul de acasa dedicat asanelor şi meditaţiei…am fost deodata… “răpit”. De unde eram în camera mea  în deplină linişte, urmând să-mi reiau activităţile cotidiene, m-am trezit pe neașteptate la marginea unui golf însorit. Vederea mea era ubicuă. Vedeam în acelaşi timp pretutindeni, eu aflându-mă undeva mai sus, panoramam totul. Întreaga mea viaţă de până atunci era panoramată in acel golf, era limpede si articulată, perfectă. Aici ar fi multe de povestit, dar nu au relevanţă pentru ceilalti, sunt trăiri extrem de personale… Golful era mărginit de apele unui ocean nesfârşit… iar pe apă pluteau mici bărcuţe în care se aflau semeni de-ai mei. Totul era scăldat într-o lumina blândă. Am meditat asupra faptului că …aşa este viaţa fiecăruia dintre noi cei ce plutim pe oceanul nesfârşit al existenţei… fiecare în bărcuţa lui…În aceiaşi clipă m-am trezit şi eu într-una dintre bărcuţe. Apa înconjurătoare era de o limpezime de cristal, în adâncul ei zărindu-se într-o gama coloristică extrem de nuanțată, pietre, scoici şi vieţuitoare minunate. O dorinţă incontrolabilă m-a făcut să mă arunc şi să mă cufund în limpezimea şi răcoarea ei… În transparenţa apei, deasupra capului meu, luminau razele unui soare cald, blând, iubitor şi auriu, un auriu indescriptibil. O dorinţă nestăvilită m-a smuls din apele oceanului îndreptându-mă spre acel soare cu o viteză din ce în ce mai mare. SOARELE era o sfera a IUBIRII . Viteza cu care zburam spre soare era uriaşă, direct proporţională cu sentimentul  extatic de pace şi libertate. De atunci şi până acum, nu am cunoscut o iubire şi o libertatea mai deplină…Nici nu poate exista… Cât extaz, câtă beatitudine, câtă fericire m-au însoţit în acele clipe nesfârşite, clipe ce nu m-au mai părăsit cu adevărat niciodată…nu sunt cuvinte pentru a le descrie. Acest zbor fascinant, deodată a încetinit şi ceva parcă mă trăgea înapoi cu o forta irezistibilă, o amintire…Instantaneu m-am văzut în camera din care am plecat, eram întins pe podea. Am intrat în corp şi am ieşit afară, doar, doar, pot lua corpul cu mine ca să-l duc acolo, acolo unde era SOARELE iubirii şi libertăţii, acolo unde am cunoscut iubirea şi libertatea deplină… Când intram în mine era întuneric, când ieşeam era lumină. Ca la stoboscop lumina şi întunericul pâlpâiau, se succedau în frenezia mea de a-mi lua corpul cu mine…Când am deschis ochii, pieptul meu se ridicase de la pământ. Mă sprijineam în ceafă şi călcâie, corpul fiindu-mi încordat şi arcuit în spre înainte, în spre în sus…
Din acea clipă, timp de cca. o luna de zile, am trăit într-o beatitudine deplină. TOTUL ERA MINUNAT…Semenii, casele, străzile, vieţuitoarele, totul emana fericire, bucurie, strălucire. Aveam un zâmbet interior continuu, zâmbet ce l-am regăsit cu adevărat, abia acum…Din motive necunoscute mie, după cca. o luna de zile, uşor, uşor acest sentiment plenar, deplin, a început să se atenueze…S-a pierdut mare parte din el, dar în totalitate niciodată. Din acea clipă viaţa mea a căpătat o altă turnură…Nimic n-a mai fost ca înainte…Si mai este ceva. Undeva de deasupra capului, este ceva ca o luminiţă, iar cand ma aflam intr-o situatie incordata de viata, acea luminita, ca un bec de control,  imi spunea zambind (greu de explicat, este un simtamant indus)…”Nu esti tu in aceasta situatie, nu poti fi TU…” Intamplarile circumstantiale ale acestei vieti nu au voie sa fie laăsate  să patrundă in templu, in sanctuarul sufletului nostru.
Despre această trăire… aş putea vorbi la nesfârşit… dar nu cred că mă pot face înţeles pe deplin, că pot găsi cuvinte corespondente acelor trăiri. Cu siguranţă, de atunci ŞTIU că moarte nu există, că este doar o trecere dintr-o lume intr-alta…
A fost o decorporalizare venită de “nu ştiu unde”, fără s-o cer, fără s-o caut…A venit…hai-hui…dar a rămas pentru totdeauna ca cel mai consistent lucru ce s-a petrecut în viaţa mea. Multă vreme am dus “dorul” acelor clipe şi mărturisesc, le-am căutat, am încercat să revin acolo… Am realizat că este o nebunie ce doresc eu…Viaţa este minunată nu prin ce a “fost”, ea este minunată doar prin ce ESTE ! Când am înţeles acest lucru elementar, totul a căpătat sens. Atunci au fost posibile si alte experienţe, odata eliberat de reactualizarea unui trecut, oricat ar fi fost el de minunat. Niciodată soarele iubirii, al libertăţii depline nu m-a părăsit cu adevărat. Eu l-am mai părăsit pentru o mici perioade…EL era, este si va fi… veşnic AICI si ACUM !

.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calea mea și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

19 răspunsuri la Decorporalizare…”hai-hui”.

  1. Lumitronic zice:

    Din pacate, nu este o decorporalizare ceea ce ati trait dumneavoastra. Probabil starea a fost foarte intensa comparativ cu cele anterioare, insa ceea ce descrieti se potriveste unei alte forme de calatorie.

  2. calinakimu zice:

    De ce „din pacate”? Eu nu consider decorporalizarea, ca de altfel orice forma de patrundere in domeniul spiritual drept „performanta”.
    Este cel mai firesc fapt posibil, atata timp cat iti activezi gandirea si organele…”spirituale”.
    Ce stiu este ca m-am vazut din afara corpului…si aceasta ESTE decorporalizare, indiferent de „forma” calatoriei.
    Eu incerc, pe cat posibil, am dedicat si o rubrica acestui fapt, sa clarific anumire concepte. Sa le clarific din punctul „meu” de vedere, pentru a nu naste confuzii semantice sau de interpretare.
    De la acea experienta au mai urmat si altele, ca o consecinta fireasca asupra preocuparilor mele. Invit pe cei care au TRAIT ei insisi asemenea experiente sa-si spuna parerea, oricare ar fi ea…mai putin concluziva(?!). Sunt binevenite. Modalitatile, caile, formele…de patrundere in domeniul spiritual sunt tot atat de diverse pe cat de diversi suntem. Este important sa nu comparam, sa nu clasificam, sa nu decretam, sa nu tragem concluzii. FAPTELE, TRAIRILE, cu cat sunt mai subiective, mai personale…pot reprezenta constientizari ale unei realitati UNICE.
    Repet…nu ne aflam intr-o „competitie” individuala, atata timp cat evolutia este morala si apartine UNIVERSULUI.
    A te decorporaliza, a avea clarviziune, premonitii s.a.m.d. sunt consecinte ale unor preocupari devotionale asupra domeniului spiritual. ATAT ! Orice merit personal, atata timp cat apartinem TOTALITATII este hilar. El trebuie sa reprezinte, pentru fiecare din noi, doar…un imbold, o directie
    CALEA…este individuala.

  3. smaranda zice:

    Ah, Calin, ce frumos a fost! Si eu am calatorit si inca o mai fac si acum. Diferenta este ca parca acum vin calatoriile la mine.
    Voi merge acum 2 saptamani de chiara in concediu, asa ca mai scriu cand revin. Cred ca voi avea ce citi, o gramada. Ceau 🙂

  4. calinakimu zice:

    Iti doresc…ceea ce-ti doresti…Un concediu pe masura…si stiu ca nu te multumesti cu „orice”…
    Bineinteles si „calatorii binecuvantate”…(nici nu pot fi altfel…)

  5. smaranda zice:

    Multumesc Om frumos, multumesc.

  6. Biovivo zice:

    Da Căline ce ai făcut tu este o decorporalizare. De fapt tu lucrezi mult in astral si de aceea ai obtinut aceasta decorporalizare. Experiențele extracorporale sunt prezente în relatările oamenilor de mii de ani. Prietenul nostru „lumitronic”avand preocupări în lumea electronicii probabil că este mai obișnuit cu „rigurozitatea” clasificărilor, lăsând astfel să se înțeleagă că știe el mai multe despre acest subiect. Acest fenomen al decorporalizarii a fost explicat de știință încă din anul 2007. Henrik Ehrson, profesor în neuroștiințe cognitive la institutul Karolinska din Stocholm a fost primul care a realizat un astfel de experiment în laboator pe voluntari. Dar nu este singurul, Mel Slater de la Universitatea din Barcelona are și el aceleași preocupări în domeniul studierii psihicului uman. Despre decorporalizare, oamenii de știință au ajuns la concluzia că poate fi obținută și în urma unor evenimente traumatice ca accidentele rutiere sau în timpul practicării sporturilor extreme dar în mod sigur și în timpul meditației. Obținerea prin meditație a decorporalizarii are avantajul că este un produs al evoluției spirituale. Statisticile arată că una din 10 persoane are parte de o astfel de experiență de-a lungul vieții, fără să indice cum a fost obținută. Iată explicația data de profesorul Ehrson referitoare la experimentul realizat de el prin care a obținut iluzia decorporalizarii în laborator „Concretizarea acestei iluzii este o reusita importanta, deoarece dezvaluie care este mecanismul prin care apare senzația ca ne aflam in interiorul corpului nostru. Identificarea acestuia reprezinta un progres important, deoarece acceptarea propriului corp drept centrul prin care percepem lumea este un aspect fundamental al conștiintei de sine”.

  7. calinakimu zice:

    Decorporalizarea de „dragul” decorporalizarii, nu trebuie sa fie un scop in sine. Poate deveni un scop in vederea cercetarii lumilor spirituale…dar mare atentie, nu este de joaca apeland la acesta tehnica a decorporalizarii, dupa ureche. Cunoscand ca sunt cazuri in care „fortand” iesirea din corp putem deveni…schizofrenici, acestea nu fac decat sa ne avertizeze ca nu este o joaca aceasta practica… Reintoarcerea in corpul fizic, daca nu este perfect facuta, poate produce in timp, mari neplaceri. Multi practicanti ai acestei tehnici, facand excese , ajungand sa practice foarte des aceasta metoda, fara insa a fi fost bine pregatiti si-au scurtat dramatic viata pe pamant…Corpul eteric prin iesiri si reveniri repetate, prin „defazari” de multe ori, scapa de sub control capacitatea corpului fizic de a se apara de boli, chiar produce dezordini la nivel celular facand posibila aparitia cancerului. Sunt de notorietate cazurile unor mari Yoghini ce traiau mai mult decorporalizati, in lumile astrale, care au murit de cancer, tineri fiind. Cel mai celebru caz este yoghinul Ramakrischna…iar Osho recunoaste ca prin paracticarea acestei tehnici o perioada indelungata si-a scurtat viata cu cca. 10 ani.
    Desigur, practicata in mod „natural”, atunci cand decorporalizarea merge mana in mana cu activarea gandirii, a sensibilitatii, cu dezvoltarea „organelor” de simt spirituale, aceasta tehnica nu este periculoasa, din contra devine un mijloc NATURAL de vietuire, atat in lumea fizica cat si in cea spirituala.

  8. Camelia zice:

    Pentru Biovivo; cel la adresa căruia aţi folosit zeflemeaua, Lumitronic, chiar ştie ce vorbeşte, atfel nu vorbea, tăcea.
    Eu îl ştiu mai de demult.

    Nu ştiu cum e cu decorporalizările, dar cred că mai degrabă unii călătoresc cu mintea decât altcumva, şi chiar nu vreau să jignesc pe nimeni de pe aici, dar unor lucruri nu le dau crezare; fireşte, ştiu că pentru ei există, altfel nu ar face afirmaţii despre.
    Iar tu, Călin, e bine că ai pomenit şi cuvântul schizofrenie, pentru că altfel aş fi făcut-o eu. Aşa cum şi eu aş fi putut scrie orice c’aş fi putut. Ar fi putut dovedi careva contrariul? Nu.Aş fi putut fi credibilă? Da, pentru că în mâna mea au ajuns nişte cărţi despre existenţa cărora mulţi n’au habar şi aş fi putut scrie de-acolo.
    Înainte de toate, eu sunt o sceptică, dar una mântuită de ceva vreme. Glumesc.

  9. calinakimu zice:

    Experientele mele extrasenzoriale sunt personale si nu am pretentia de a fi certificate de nimeni. Ce STIU…STIU si este suficient sa-mi dau seam ce este zborul mintii imaginative si ce este cel al realitatii spirituale… Am spus-o nu pentru a capata “autoritate” in materie(?!) cat pentru a-mi expune din experiente ce pot regasi ecouri asemanatoare in cei care s-au intalnit cu fenomenul…dar nu si-l explica sau cred ca este…schizofrenie (care are alte simptome).
    Bineanteles ca am citit mult despre aceste fenomene, iar cartile care ajung, ajung cand trebuie si la cine trebuie, iar daca “adrisantul” nu le recunoaste…nu-I bai…trec o gramada de trenuri prin garile noastre…
    In legatura cu Biovivo…eu il cunosc de cand s-a nascut, dar nu folosesc zeflemeaua, cel putin NU cu intentie.

  10. dragos zice:

    Salut. La mine a inceput de la 9 ani…eram constient si am iesit „tras” de o forta…nu in totalitate. Eram si aici si acolo. Am ajuns undeva in spatiu intre un zid infinit si un fir de ata alb…atunci m-am speriat a fost groaznic…Dar nu am descifrat mesajul nici acum…de atunci revine mai ales cand dorm dar si cand sunt treaz dar trebuie sa ai ochii inchisi din cate observ…

    • calinakimu zice:

      Nu este nevoie să te decorporalizezi pentru a fi TOTAL…acum și aici. Existența terestră are rostul ei, iar LUMEA este UNA singură, cu toate că până s-o realizăm consideram că sunt diferite. NOI vedem(?!) diferit realitatea. Ea îmsă este UNA SINGURA veșnic nouă, eternă…

  11. dragos zice:

    Nu ajung comentariile…

      • dragos zice:

        Probabil suntem condamnati sa realizam pe cont propriu ce rol au aceste experiente…sa mai bine zis cu ce te ajuta…eu inca ma straduiesc sa inteleg…numai bine!

      • calinakimu zice:

        Nimic nu este obligatoriu, nimeni nu te condamnă…în afara proprilor opțiuni. Decorporalizarea este una dintre starile normale de functionare a manifestării terestre, o întoarcere la sursă care se petrece prin intermediul somnului. Decorporalizarea în stare de conștiență este altceva, poate fi spontană, sau poate fi antrenată, antrenament ce începe cu o purificare interioară, motiv pentru care decorporalizarea spontană poate fi întâlnită la copii. Mai este întâlnită în cazul morții clinice…Oricum, după o asemenea experiență , cei în cauză…nu mai sunt aceiași, adică li se modifică radical percepția asupra vieții și asupra morții.

  12. Ele zice:

    fara sa imi doresc sau sa am habar despre, m-am trezit o data ca ma privesc cum dorm, tot decorul, si am crezut ca am murit…si am fost asa speriata ca m-am trezit din somn si atunci am inceput sa citesc despre……ce mi se intampla des este sa fiu constienta ca sunt in vis, si-mi place, iar atunci cand am cosmaruri pot sa ma fortez sa ma trezesc sau sa trec in alt vis, bineinteles nu fara dureri de cap …. mai nou, consider ca e o bucurie sa dorm … 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s