Despre…animale.

00103401

 

 

 

 

 

 

 

 

În decursul istoriei sale zbuciumate, omul şi animalul s-au aflat într-o strânsă comuniune de interese, relaționând. Astfel, animalele au constituit şi constituie pentru om o resursă alimentară, o sursă de “câştig”, de muncă, deplasare, pază şi mai de curând  de… “dragoste”.
Existenţa în lume a animalelor, este controversată. De la a fi considerate de către susţinătorii teoriei evoluţioniste a lui Darwin, strămoşii noştri, etape ale modului cum viaţa a evoluat până la om, la “frăţia” cu acestea, ca fiind organisme a căror evoluţie, chiar dacă am plecat odată cu toţii pe drumul nesfârşit al devenirii, n-au putut să depăşească anumite stadii de dezvoltare, rămânând ceea ce sunt astăzi, ba mai mult aflându-se într-un proces inexorabil de involuţie, într-o Existenţa în care nu poţi sta pe loc, în care ori evoluezi, ori involuezi.
Oricum am lua-o, animalele, ca de altfel şi plantele sau mineralele, constituie în mod determinant “lumea noastră”, fără de care nu poate fi concepută Existenţa ca TOT, ca ansamblu de manifestare al vieţii.
Animalele, de la exploatarea lor cruntă în vederea asigurării hranei, la sacrificarea lor pe altarele religiilor și la foloasele muncii lor, omul, ultima şi cea mai evoluată expresie cunoscută în lanţul trofic al Existenţei, este capabil faţă de acestea, de o iubire necondiţionată. Astăzi, multe animale sunt considerate companioni ai omului, mai mult sau mai puţin fideli. 
S-au constituit tot felul de organizaţii în vederea ocrotirii acestora faţă de agresiunea omului, a acelora ce nu ştiu decât să profite de animale doar ca surse de hrană, muncă, pază sau deplasare, tratandu-le fără suflet, considerându-le “fără suflet”. Să vedem dacă este “chiar “ aşa?! Nu trebuie uitat, că organismul, indiferent dacă este al omului sau aparţine animalului, sau chiar plantei (mai nou şi mineralele posedă un “organism” cu anumite caracteristici ce-l apropie mai curând de “viaţă”), a fost plăsmuit de aceleaşi forţe plăsmuitoare, entităţi spirituale, având corp eteric şi chiar un corp astral. Aceste “rădăcini” aflate în lumea spirituală, ca de altfel tot ceea ce există ca manifestare în lumea fizică, le dă dreptul acestora de a fi considerate, ca fiind de natură comună, fraţi de-ai noştri mai “mici”, rămaşi pe diferite trepte ale evoluţiei. Nu avem nici un drept să le “pedepsim” pentru aceasta…
Cu siguranţă, insensibilitatea omului în procesul supravieţuirii, al egoismului său funciar, egolatrismului său sub-uman, la făcut pe acesta să gândească doar în termeni de câştig/pierdere, profitul fiind singurul obiectiv major al acţiunilor sale. Pe cale de consecinţă, viaţa a devenit ceea ce vedem astăzi că se petrece în lumea noastră…Atitudinea lipsită de criterii de valoare spirituală, de iubire, empatie, compasiune faţă de întregul din care şi prin care facem parte, ne-a transformat în “fiare”, adică în fiinţe inconştiente, de multe ori mai “rele”(?!) decât animalele, acestea fiind neevoluate, în nici un caz rele sau bune. Animalele sunt conduse de Legile Naturii, de instincte inscripţionate în AND-ul lor, în mentalul lor coleectiv, în “astralul” lor (aici comportă o discuţie mai elaborată), ele nefiind răspunzătoare de încadrările noastre conjunctural “morale”.
“Nesimţirea” noastră faţă de intregul din care facem parte, nu se opreşte la exploatarea animaleor pentru “nevoile” noastre de câştig pe orice cale…Natura, în ansamblul ei, este călcată în picioare sau ignorată, în vederaea obţinerii de profituri din ce în ce mai mari(?!). Animale aflate pe cale de extincţie, sau care chiar au dispărut definitiv don caiza procesului involutiv şi al modului cum omul le-a distrus habitatul natural  (defrişări de păduri, poluarea aerului şi al apelor), fac parte din “preocupările” omului zilelor noastre, om ce-şi pierde calitatea umană, pe zi ce trece.
Ne mai mirăm de modul cum este tratată natură înconjurătoare, când nici specia din care facem parte- OMUL- nu este cruţată? Războaie în care îşi pierd viaţa o mulţime de semeni de-ai noştri au ca principal motiv…dorinţa de câştig(?!), fie că acestea sunt religioase sau de acaparare de noi teritorii în vederea exploatării lor ca surse de venit.
Cunosc “personal” animale mai “iubitoare” decât omul, capabile de sacrificii faţă de “stăpânii” lor, cu mult mai mari decât însăşi , chiar “familia” omenească a acestor stăpâni, nu este capabilă. Despre ce vorbim?
Dar să revin. Animalele, aşa zis de companie, cele ce ne însoţesc și ne bucură prin prezenţa lor, prin frumuseţea lor, prin loialitatea lor, de multe ori sunt companioni ce ne alină clipele de singurătate. Dintre acestea se detaşează câinii şi pisicile, asta neînsemnand că şi alte animale , oricare ar fi ele, nu pot îndeplini acest rol. Cum mie îmi place să vorbesc din proprie experienţă, mă voi referi la câini şi pisici, cu toate că am mai crescut sau îngrijit, peşti, papagali, grauri, sticleţi, găini, rate şi iepuri. Am mai încercat să salvez o pupăză şi o bufniţă…
Chiar dacă am locuit la oraş, cu excepţia ultimilor douăzeci de ani şi câţi or mai fi…am stat la “curte” unde, zic eu, pot fi crescute animalele în mediul lor, cât mai aproape de “natural”. A le creşte în alt mediu…este o problemă.
La început, copil fiind, aveam câini şi pisici. Bunica mea de suflet, o “sfânta”, aduna pisicuţe şi câini aflaţi în suferinţă. Îi îngrijea, o parte îi plasa, iar pe alţii îi oprea şi asta nu fără “discuţii” cu familia. Eu nu am putut să mă ataşez de pisici, mult mai instinctuale, mai agresive, decât majoritatea câinilor. În mod impredictibil, când la “venea” îmi trăgeau câte o zgârietură, săreau şi o luau la fugă. Probabil că ştiau ele ce ştiau, dar pentru mine nu era o “scuză”.
În schimb câinii erau şi sunt o dovadă vie de devotament, de empatie, de relaţie în sensul strict al cuvântului. Câinii şi caii, în procesul conviețuirii cu omul, au căpătat o noblețe specială…de care nu sunt sigur că a împrumutat-o de la om.
Va continua…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s