Cea mai bună mâncare.

BREAD CHEESE AND WINE ON TABLE 56x76 cms on canvas1993

Fică-mea, aia mică, avea acum câţiva ani obiceiul să mă întrebe despre “cel mai” şi “cea mai”…Dintre multele întrebări reţin una semnificativă, zic eu. Întrebarea suna cam aşa : …“Ce mâncare îţi place cel mai mult?”… Cum nu aveam de gând să răspund  ”savant”, eleborat şi nici să dau răspunsuri idioate…am reflectat puţin şi răspunsul a venit aproape de la sine. El este o …povestioară petrecută cu mulţi ani în urmă, de pe când aveam  cred eu, 19 ani…Eram cu nişte amici şi amice în vizită la ţară lângă Bucureşti, la bunicii unei fete din grup. Am ajuns acolo sâmbătă seara, că pe atunci nu eram liberi de joi după amiază, ca acum. Am ajuns relativ repede, chiar înainte de a se însera. Am făcut un foc în curte şi am prăjit tradiţionalele “porcării” stropite cu un vin roşu de “străşinică”(straşnică străşinica). Pe la orele 22 moşu’, bunicul fetei,  zice că pe el să-l iertăm, că se culcă mai devreme. Spunea că a doua zi are de săpat şi se scoală în zori. Pe vrmea lui Ceauşescu se muncea şi duminica. Eu, mare amator de muncă în aer liber, având de pe atunci nostalgii câmpeneşti , zic : “Trezeşte-mă şi pe mine, că vreau să sap şi eu”…iar in sinea mea imi spuneam ca fac ceva miscare si-l mai ajut si pe mosu’. Zis şi făcut…Pe la 5 dimineaţa, eu mă culcasem pe la două noaptea, vine moşu’ să mă trezească. Mai că-mi părea rău că am promis, dar ce să-i mai fac, vorba era vorbă… Ne apucăm noi de săpat o fâşie lungă, lungă şi lată de vre-o 6-7 metri. Eu într-o parte, el în alta. O iau eu voiniceşte înainte şi mă tot duc…Moşu’ venea calm,  în ritmul lui, din urmă. La un moment dat mi s-au făcut în palmă nişte băşici pline cu lichid, care după ce s-au spart…ţine-te usturimi. Ţineam sapa ca pe stilou, cu vârfurile degetelor, dar nu mă dădeam bătut…De, era ruşine… Pe la vreo 10-11, când ceilalţi se sculaseră şi haleau iar soarele era de pa’işpe sulite pe cer, eu încă săpam cu moşu’ pe urme. Mai avea puţin şi mă ajungea şi pe mine mă usturau palmemele de-mi săreau ochii din cap. Şi dacă ar fi fost numai atât. Mă rodea o foame de lup şi-mi ghiorţăiau maţele de mă asurzeau…nu alta. Când mai aveam puţin până la limanul izbăvitor, apare baba, să-i dea Domnul sănătate(acum să-i fie ţărâna uşoară), cu un coş împletit la subţioară. Mă uitam la ea  şi-o sorbeam din ochi…ca pe un înger din ceruri, bănuind ce are in cos. Vine baba şi scoate un ştergar, din ăla din cânepă, în care era o bucată zdravănă de pâine aburindă făcută la cuptor, un castron cu mieji de nucă şi o bărdacă cu vin scos atunci din beci, de transpirase bărdaca. Doamne…înfulecam din pâine şi ronţăiam la mieji cu toţi dintii şi măselele din dotare şi înghiţeam dumicaţii unul după altul, mai…mai să mă sufoc. Noroc cu bărdaca ceia cu vinul rece. Când am tras prima duşcă, parcă sorbeam din licorile Olimpului, eram în extaz…Moşu’ mijea ochii spre mine , aşa hâtru şi mă întrebă : “Îi bun , nu?! Ştia pezevenghiul ce-i aia foamea…ce minuni face ea…Raspunsul meu veni printre icnete si era un fel de  : „Îhî”…rostit cu greu. În acel… „îhî”…erau concentrate toate cartile de bucate ale lumii cu retetele lor delicioase.
De atunci şi până acum am mai mâncat de câteva zeci de mii de ori…dar niciodată mâncarea nu fu mai bună ca atunci…in vremile acelea, cand FOAMEA „sanatoasa”, aia dupa munca in aer curat sub razele soarelui, era cel mai bun bucatar si cea mai buna mancare.
Se uită fi-mea la mine, după ce i-am povestit, aşa, cam oblic şi mă întreabă : “ Bine, bine, dar ţie ce mâncare îţi place cel mai mult ?”
Ptiu…Treabă grea cu educaţia asta explicativă, narativă, exemplificativă…

Deh…cel putin stiu cum stau. Am aflat şi eu ce mancare mi-a plăcut, mai mult decât toate celelalte, dintotdeauna.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calea mea și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Cea mai bună mâncare.

  1. Mihai Rotaru zice:

    Delicios articol:) ! Multumim frumos!

  2. calinakimu zice:

    Multumesc…dar sunt sigur ca fiecare isi poate gasi o astfel de poveste petrecuta in momente de …FOAAAME …

  3. Mihai Rotaru zice:

    🙂 Corect insa foamea expusa literar si cu atat talent a fost de-a dreptul delicoasa!

  4. Profit de moment, sa-ti repet, ca nu am gasit ilustratiile celor cinci exercitii tibetane.
    Ma poti edifica?
    Multumesc!
    Onu

  5. Reblogged this on Consiliere Spirituala and commented:
    Bun de citit!:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s