Haideţi în ţara sufletului vostru.

DSCF6660

Dincolo de îndemnul meu fără echivoc de a părăsi oraşul generator de dezechibre în favoarea unei locaţii undeva la ţară, invitaţia mea este implicită de a părăsi oraşul rătacirii noastre spirituale şi vieţuirea în “ţara sufletului “ generator de echlibre.
Desigur, liniştea, pacea sufletească, cunoaşterea de dincolo de lucruri o poţi găsi oriunde te-ai afla. Libertatea interioară poate fi găsită şi în puşcărie şi într-un palat. Dar ce diferenţă…?! Desigur, “palatul” poate fi o piedică, după cum “puşcăria” un ajutor…Totul este de la caz la caz.
Eu sustin însa părăsirea oraşului generator de aer poluat, apă otrăvită, hrană contaminată, aglomeraţie inflaţionistă, în favoarea “normalităţii”, nu neapărat în favoarea unui mediu propice creşterii sufleteşti. Dar aceasta vine la “pachet” cu hotărârea luată de a fii sub puterea mediului generator de echilibre, atât în plan fizic cât şi spiritual.
Aici la ţară, sau dacă vreţi, în proximitatea naturii, vă veţi întâlni cu propriul suflet, poate pentru prima dată în viaţă şi aceasta datorită unei sensibilităţi căpătate din contactul nemijlocit cu templul pădurii, cu măreţia vieţii lăsată de capul ei, cu munca frustă în aer liber, cu posibilitatea de a vă hrăni natural, ecologic, normalogic, din propria muncă. Este un sentiment unic ce nu poate fi explicat, demantelat în câteva cuvinte. El trebuie vieţuit.
La o analiză lucidă asupra vieţii dv. la rece, impersonal, ca şi cum aţi analiza viaţa altcuiva, veţi realiza frustrările, revolta, minciuna, nedreptatea, preţul uriaş plătit prin muncă şi stres calcandu-vă pe conştiinţa, calcandu-vă în picioare respectul de sine clipă de clipă şi toate acestea…PENTRU CE ?
Pentru o viaţă în centrul oraşului şi la periferia EXISTENŢEI ?
Pentru o viaţă contrară aspiraţilor REALE ale dv.?
Pentru a muncii din ce în ce mai mult pentru tot mai puţin?
Pentru a fi la cheremul altora, la bunul plac al unor non-valori de care să depindă liniştea dv. sufletească şi nu numai?
Pentru a face parte dintr-un sistem de tip malaxor, uniformizator în care orice este mai important decât dv. înşivă?
Cei care suntenti CONVINŞI, dar nu puteţi “încă” părăsi oraşul din motive bine întemeiate(nu inventate)  cu toate că vi-o doriţi, nu pierdeţi speranţa. Dacă vi-o doriţi cu adevărat, se face…
Cei care puteţi dar încă COCHETAŢI cu această necesitate… hotărâţi-va.
Ceilalţi, care puteţi dar NU CREDEŢI, nu suntenti convinşi de necesitatea demersului…maturizaţi-vă.
Si nu uitaţi, timpul de la NOI trece şi PIERDEREA lui este irecuperabilă, este definitiva. Nu va bazaţi pe ceasul al doisprezecelea… S-ar putea să nu vină niciodată.
Decât să “leneviţi” la oraş, mai bine munciţi la ţară, decât să fii “legumă” , mai bine… STEJAR !

Vi-o doresc cu tot sufletul…

Reclame
Acest articol a fost publicat în Haide la ţară și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

10 răspunsuri la Haideţi în ţara sufletului vostru.

  1. smaranda zice:

    Iti doresc tie si celor dragi ai tai: SARBATORI FERICITE!

  2. calinakimu zice:

    Multumesc.
    Si tie Smaranda o CEREBRARE pe masura evenimentului, sau cat mai aproape de Marele Mister al Golgotei.

  3. Laura zice:

    Un Paste binecuvantat! Lumina sa te calauzeasca mereu.

  4. Of, motivele…imi doresc atat de mult sa las in urma ispitele scarboase urbane, fara a ma desprinde total, ci doar sa am sansa unui trai echilibrat din toate punctele. Iti multumesc din suflet pentru aceste postari care nu fac decat sa-mi largeasca mai mult perspectivele si sa visez la casuta mea!

  5. calinakimu zice:

    Casa din „vis” este mai reala decat iti imaginezi tu acum. Acolo se savarseste minunea. Eu, inainte de a pleca in cutarea coltului meu de rai…totul era deja construit in vis.
    Tin minte cum prasind sau semanand pamantul, de multe ori fiind in gradina cot la cot cu sotia mea, ne indreptam din „sale”, sorbeam cu nesat aerul proaspat, curat si racoros…ne priveam si ne spuneam doar atat…restul il stiam, era in noi, era subanteles : „Este adevarat?…”
    Pur si simplu nu ne venea sa credem ca este aevea cele ce se petrec cu noi si in jurul nostru…

  6. Astă vară m-am bucurat de primul concediu în casa de la ţară, unde m-am mutat acum un an. Lucram în grădină până se înnopta, mă spălam numai cu apă încălzită la soare. Mâncam simplu, preparate din legumele proaspăt culese. Când am reînceput naveta şi serviciul mi se spunea stereo: ce aţi făcut, că aţi întinerit? Aceasta fusese şi percepţia mea în fiecare zi, că întineresc. Corpul meu şi-a făcut plinul de soare, nu simţeam nevoia să plec nici la mare, nici la munte. Cred că apa aceea, de fântână, încălzită la soare a avut efectul acela, vizibil tuturor.
    Casa mea se află în vatra satului, un sat locuit continuu din neolitic, spun istoricii, este satul unei cetăţi cunoscute. Gândeam că locul, fiind sfinţit de preoţii daci, are o încărcătură deosebită. Da, are, sentimentul de siguranţă este mereu prezent şi asta dă putere, aici se stă cu uşile deschise, este satul în care nu se fură. Surpriza a fost să aflu că la fiecare a doua casă, este un bolnav grav: diabet, accidente vasculare, pareze, iar alzheimer – cam 3 cazuri pe fiecare stradă. Cum e posibil? m-am întrebat. Apoi, cunoscând jumătate de sat, i-am aflat legaţi numai de ce e material, singura fereastră spirituală din viaţa lor – biserica – înseamnă mers înainte de începerea slujbei, când şi când, şi dat acatiste, 10 minute, apoi plecat repede,e un fel de mers pentru a fi văzut mai mult, şi o ocazie pentru a afla ultimele ştiri.
    Păcat de ei.

    • calinakimu zice:

      Se spune și pe drept cuvânt, că OMUL sfințește locul. Asta nu exclude faptul că și LOCUL poate fi sfânt.
      În ceea ce mă privește nu discriminez…TOTUL este sfânt, dacă ai ”ochi” de văzut. Energiile de care vorbști trebuie doar captate, ele ne înconjoară de pretutindeni. Este adevărat, în mijlocul naturii lăsată de ”capul” ei aceste energii sunt mai active, ne exced. Nu numai apa de izvor este revigorantă fizic și spiritual, dar și vegetalele cultivate ecologic și aerul, și peisajul…TOTUL revigorează. Și cine poate aprecia mai mult asemenea beneficii, decât acela care nu le-a avut de-a gata.
      Și eu am constatat că oamenii de la țară benefuciază ”accidental” de minunile naturii înconjurătoare. Ei mă întrebau cu o mirare suspicioasă de ce am părăsit orașul, acolo unde se dă ora exacta preferând să mă ”îngrop” într-un mic sat. Le-am spus că ei nu știu ce au, că nu-și cunosc comoara pe care stau…Ei nuu pot crede decât ceea ce cunosc, iar cunoștințele lor sunt, de cele mai multe ori…practice, țin de supraviețuire. Există scuze…
      Oricum, după venirea mea în zonă foarte mulți consăteni, urmându-mi exemplul, și-au tras apă în curte, în casă. În rest, eu sunt pentru ei un… ”ciudat”, iar pe seama mea circulă legende. Chiar și pentru familie sunt un ”ciudat”, motiv pentru care nu am reușit să ”trag” după mine pe nimeni dintre ei. Fratele meu s-a întors cu 180 de grade, dar asta nu neapărat datorită mie. Nu țin să-mi arog vrun merit în a atrage și pe alții în spre normalitate, dar m-aș bucura pentru ei, ca pentru mine. Nu mă refer numai la familie. De fapt, acest blog asta s-a vrut initial, un îndemn…”HAI LA ȚARĂ ”….

      • Eu încerc să îmi conving apropiaţii cu un singur argument: stând la oraş, ajungi acasă şi te frămânţi, te gândeşti la serviciu, la oamenii de acolo şi la volumul de muncă. Locuind la ţară, vorbesc de cei ca mine, care fac naveta şi nu au cum să renunţe definitiv la serviciu, schimbarea, neaşteptată, se produce şi în planul gândurilor. Parcă a fost o balanţă care s-a înclinat. Acum e invers, la job – în momentele libere – gândul zboară spre casă, spre grădină, mai trebuie făcut una, alta, vizualizez florile care or să răsară la primăvară. Am ajuns la performanţa că mă rup de problemele de la serviciu, atunci când ies pe poarta instituţiei. E un mare pas spre normalitate.

      • calinakimu zice:

        Să știi, că evadarea din oraș, pe termen lung, nu înseamă eliberarea de ”probleme”. Acestea ne urmează oriunde ne-am duce, deoarece marea noastră problemă este modul greșit în care a fost condiționată mintea să gândească.
        Dar ăsta este un subect deosebit ce trebuie tratat de sine stătător. Voi încerca înre-un articol viitor să explic cum văd modul de funcționare al minții p0ervertite.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s