Câteva soluţii pentru “reşedinţa” de la ţară.

Nu mă consider nici realist şi nici pragmatic. Sunt bucuros ca nici alţii să nu mă considere astfel. Sunt pur şi simplu eu însumi, cu tot ce presupune acest fapt. Am realizat ceea ce alţii nu sunt încă pregătiţi sufleteşte să pună în practică. Nu invit pe nimeni să facă ceea ce nu am verificat pe pielea mea. Nu mi-aş fi permis să vorbesc astfel de această “evadare” din sistemul încălcit şi îmbâcsit al oraşelor, decât după o experinţă de cca. 20 de ani.  Cred că am o oarecare autoritate să vorbesc despre acest fapt. De ce o fac?…D-aia!. Doresc să mă pot bucura de bucuria altora chiar dacă nu o să fiu martorul acelei bucurii decât sufleteste. Am o experienţă în domeniu care este păcat să se piardă…
Dacă “conving” două trei familii să facă acest pas…şi tot am făcut ceva… Nu vreau mulţumiri sau “recunoaşteri”… Unii mă pot suspecta de vreo viclenie, de interese absconse, de malversaţiuni oculte…Îmi pare rău pentru ei, nu este vorba de nimic asemănător. Ar fi bine ca urmându-mi sfaturile să nu se lovească de piedicile pe care le-am întâmpinat eu.
Când începi construcţia unei gospodării este nevoie de o organizare a priorităţilor aproape perfectă. Mai târziu este foarte greu să repari.
Într-adevăr, în marile aglomeraţii, grija pentru păstrarea habitatului şi aşa suprasolicitat, este o obligaţie de cel mai elementar simţ civic. Acest aspect este valabil pretutindeni. De-aţi vedea cum se aruncă gunoiele, rumeguşul, de-alungul apelor curgătoare…v-aţi îngrozi ?! Si aici putem interveni decisiv.
Eu militez pentru înfiinţarea unei comunităţi din care să facă parte cei dispuşi să colaboreze în vederea stabilirii unor relaţii bazate pe cooperare şi respect, pentru a avea cu toţii un trai decent, hrană ecologică, într-o zona nepoluată şi pitorească. Comunitatea va funcţiona sub forma unei societăţi pe acţiuni, în care actionarii vor fi membrii acestei comunităţi. În comunitate vor fi admişi toţi cei doritori, fără discriminare religioasă, sau politică, care însă vor avea nevoie doar de un cazier curat şi de “recomandare”(prieteni comuni).
Asupra modului de organizare şi funcţionare a comunităţii pot fi luate în considerare ideile valoroase ale tuturor celor implicaţi în vederea realizării acestui proiect. Fiecare membru va participa cu o suma de bani, ce urmează a fi prestabilită care nu va putea fi retrasă mai deverme de 3 ani, în cazul în care cineva va dori să părăsească comunitatea.
Locuinţele se vor construi în regie proprie, după percepte ecologice cu folosirea energiei solare şi eoliene, a lemnului şi pământului. Aceste locuinţe vor aparţine comunităţii. Se vor infinta sere, ferme şi ateliere în care vor lucra membrii societăţii şi care vor asigura sursa de hrană şi venit pentru toate cheltuielile comunităţii.
Această idee poate iniţial părea utopică…însă consider că are mari şanse de a fi realizată în condiţiile în care calitatea vieţii pentru foarte mulţi oameni este din ce în ce mai precară iar criza se adânceşte.
Consider utopic modul cum funcţionează societatea actuală, în care numai de cooperare şi respect nu poate fi vorba, iar dacă o asemenea societate, de bine de rău, funcţionează… cu atât mai mult cred că va putea funcţiona o comunitate care nu se regăseşte în condiţiile actuale oferite de societate, o comunitate dispusă să-şi asume modul de viaţă în care crede.
Sunt nenumărate zone în ţară unde pot fi organizate astfel de comunităţi restrânse.
Nu este nevoie nici de curaj nebun, nici măcar de situaţile disperate ale celor dispuşi să facă un asemenea pas, poate de putin spirit de aventură, de responsabilitate pentru calitatea de OM. Este necesară doar acea nevoie sinceră de normalitate, de mai bine, de respect de sine şi de întreg, de părăsire a unei turme ce nu-şi asumă nici o responsabilitate, in afara aceleia de a…behăii.

Va ofer câteva soluţii pe cât de ieftine, pe atât de eficiente. Aveţi în vedere că veniţi la ţară pentru a trăi ca la ţară  folosind oportunităţile zonei. Nu veniţi cu idei preconcepute şi nici cu “nasul pe sus”. Pentru acestea, este suficient loc la oraş unde puteţi participa la concursul…”cine este mai bengos ?!”…Aici însă, “bengoasă” este NATURA. Nu vă puneţi cu ea, trataţi-o cu respectul cuvenit şi vă va răsplăti înmiit.
Pentru construcţia casei folosiţi materiale naturale aflate în zonă. Construcţia poate fi din lemn şi izolată cu lut, sau vată minerală.
Poate fi lambrisată şi la interor şi la exterior. Uşile şi ferestrele se vot izola cu termopane, cu toate că nu „dă” bine cu lemnul(tocurile ferestrelor si usilor pot fi comandate cu imitatie de lemn), acoperişul va fi din ţiglă sau şindrilă(nu tablă ) iar arhitectonica construcţiei va respecta tradiţia zonei.
Încă de la început va trebui să construiţi un closet în curte şi câteva acareturi în care veţi depozita lemne, materiale, unelte de grădinărit.Fosa pentru apele uzate de la bucătărie, toaletă, cât şi beciul, sunt de asemeni prioritare, cum prioritar este si „trasul” apei. Eu am captat niste izvoare mai sus si am apa prin cădere.
Nu vă aventuraţi în construcţia unui număr nejustificat de încăperi. Pentru oaspeţi este suficientă o cameră şi eventual încă una deasupra garajului.
Foarte important! Bucătăria şi baia să fie suficient de mari. O cămară şi un dress-ing sunt necesare pentru a evita înghesuirea mobilelor prin dormitoare. Mobila va fi din lemn cu iz rustic. Veţi găsi cu siguranţă un meşter tâmplar prin zonă căruia să-i comandaţi. Nu merge mobila modernă, şmecheră.

În funcţie de terenul achiziţionat, în spatele acestuia vă veţi organiza livada cu pomi fructiferi ce vor fi procuraţi de la o staţiune pomicolă aflată într-o zonă apropiată de clima zonei aleasă. Meri, peri, pruni, cireşe vişini, gutui, şi nuci, sunt pomii ce pot fi plantaţi cu succes. Pe lângă garduri pot fi plantate coacăze negre şi roşii, zmeură şi cătină, mure, eventual şi arbuşti ornamentali.
Curtea poate fi amenajată la bunul gust al fiecăruia. Optez pentru o suprafaţă suficient de mare în care se poate exprima cât mai bine creativitatea. Foişor, grătar, loc de joacă, de sport, etc.

Grădina de legume va fi organizată pe straturi, cu roşii, ceapă, morcovi, ardei, castraveţi, dovlecei,dovleci de plăcintă, fasole, varză, conopidă, sfeclă. În funcţie de mărimea terenului se mai pot pune cartofi,porumb, soia, năut şi vită de vie(tot pe lângă gard). Cu timpul, puteţi amenaja o seră. Pentru început vă veţi procura cărţi sau veţi lua sfaturi despre grădinărit de pe internet. În final, tot practica vă va fi cel mai bun învăţător. Câteva găini şi curcani pot completa tabloul gospodăriei dv. de început. Laptele şi prodúsele lactate pot fi procurate de la crescătorii de vaci şi oi din zona. Bineînteles iubitorii de câini sau pisici, pot oferi acestor companoni un mediu de…vis.

Toate aceste sugestii “domestice” au rolul de a va “stârni” pofta de …ducă. Nu voi cădea în capcana de a face comparaţii între ce va poate oferi oraşul, sau viaţa la ţară. După părerea mea nu există termen de comparaţie. De ce puteţi fi siguri, este că realitatea va întrece orice imaginaţie. Vom descoperi cu uimire că nu am fost niciodată cu adevărat orăşeni . Oraşul este o construcţie artificială în care viaţa a devenit la fel de artificială. Integrarea în comunitatea sătească se va face de la sine. Orice încercare de a descrie “viaţa la ţară “ este inutilă. Nu există decât o soluţie : experimentaţi!

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Alegerea locatiei, Haide la ţară și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Câteva soluţii pentru “reşedinţa” de la ţară.

  1. Cristian zice:

    frumos scris… si asa e, realitatea intrece imaginatia… altcumva spus, nu poti imagina, cand pleci, motivele pentru care nu te-ai mai intoarce in ruptul capului

  2. calinakimu zice:

    Corect ! Ceea ce ma intriga pe mine, este reticenta, inertia,dubiul in care se afla multi oameni care inteleg mesajul meu. Acestia, lipsiti de incredere, de spirit de aventura, de obisnuinta de a decide in nume propiu, doar cocheteaza cu aceasta podibilitate, perfect posibila. Stiu ca trebuie puse multe lucruri la punct, ca exista o seama de conditionalitati, dar puse in balanta devin nesemnificative.

  3. xaeus zice:

    O comunitate ar avea foarte multe avantaje fata de o singura familie relocata undeva. Mai greu este sa strangi cateva familii care sa cada de acord asupra undei locatii unde sa se stabileasca. Odata ‘ateriazati’ mai multi, lucrurile se simplifica mult. Obiectivele comune si suportul reciproc pot crea o comuntate foarte puternica, independenta si stabila.

    • calinakimu zice:

      Eu asa prefigurez viitorul…alcatuit din mici comunitati care se vor reuni in functie de anumite criterii de rezonanta. Acestea vor face schimburi in natura cu celelalte comunitati…
      Chiar eu propuneam acest mod incipient de organizare. cateva familii, pana la 10, asu pot gasi preocupari si un fel comun de a fi, iar impreuna pot pleca intr-o locatie stabilita de comun acord, unde sa se ajute unii pe altii la edificarea unei comunitati. Nu este deloc fantezista propunerea asta. Fantezist, daca nu cumva inept, este modul cum oamenii prefera solutile gregare, adica lipsa solutilor, ramanand in turma, cu atitudini de turma…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s