Regula fără…reguli.

Nu este vorba de nici un fel de paradox, de nimic surprinzător sau original. Este vorba de mine şi de Tine. Repet şi o voi face tot timpul : nu sunt un model, cum şi eu la rândul meu sunt împotriva modelelor. Am constatat în urma observării semenilor şi într-o măsură sporită observându-mă pe mine însumi, câteva aspecte relevante. Astfel, sunt multi oameni care nu sunt mulţumiţi de ei înşişi, începând de la aspectul fizic şi terminând cu cel sufletesc, care nu se acceptă aşa cum sunt, mare parte din ei doar plângându-şi de milă. În egală măsură sunt oameni şi mai egoişti, care sunt nemulţumiţi de “alţii”(?!), care ar dori să se “dea” universul după ei… Aceştia ar vrea să înceapă, eventual ploaia, numai după ce ajung ei acasă, mărirea de salariu să înceapă cu ei, care consideră că au o mulţime de drepturi nerecunoscute de ingratitudinea celorlalţi, eventual chiar de către D-zeu. Ei se consideră nedreptăţiţi tot timpul. Bineânţeles că nu fac nimic, aşteaptă să li se recunoască drepturile.
Mă uit pe net, prin anumite cărţi, reviste, din ce în ce mai rar la televizor şi mă amuz/întristez când văd că mai peste tot, ca să nu mai vorbesc despre cutumele educaţionale, se dau reguli peste reguli. 7 reguli pentru a fi liber, 12 reguli pentru a fi sănătos, decalogul fericirii, 5 reguli pentru a iubi şi 9 pentru a fi iubit, iar enumerarea poate continua. Repet : nu putem fi decât ceea ce suntem. Aaa, că ne-am dori să fim fericiţi, liberi, sănătoşi şi plini de iubire, asta este altceva, acestea nu se învaţă, nu se dobândesc aplicând reguli. După ce le-ai dobândit, eşti excepţia care confirmă regula. Pe cale de consecinţă, dacă şi numai DACĂ realizăm că este ceva în neregulă cu noi înşine, atunci putem începe cercetarea în vederea cunoaşterii stării de fapt, AŞA cum suntem ACUM, nu cum am vrea să devenim. Aceast fapt devine posibil numai dacă gândirea noastră devine activă(am vorbit despre acest aspect în “Meditaţia şi nu numai (5)”, dacă iese din tiparele trecutului. Eu sunt împotriva regulilor impuse, sau auto-impuse , urmând modele, dar aceasta nu înseamnă că trebuie să fie o regulă de comprtament pentru alţii. În sine şi această este o regulă… a lipsei de reguli. Eu aşa m-am născut, sau mai bine spus, faptul că am fost crescut cu iubire în libertate (iubirea se manifestă numai în libertate) până la vârstă de 7 ani, de către bunica mea “sfântă” m-a încurajat să fiu astfel, să am libertatea de a avea propile-mi reguli. Bineânţeles, că am avut de “tras” în urma acestei atitudini de “frondă” faţă de regulile celor “mari”, la început, şi ale “mai” marilor, pe urmă. N-am să uit cum tatăl meu, fost ofiţer, după ce a venit din închisorile comuniste, cu greu a acceptat faptul că sunt ineducabil. A mers până acolo încât am fost dus la un psihiatru, inducându-se ideea că am “ceva” la cap. S-au experimentat pe mine toate metodele educationale după principiile unei educaţii consolidate. De la discuţii interminabile, în care eu nu eram “acolo” cu mintea, la pedepse restictive ale libertăţilor şi în final la “sfânta” bătaie ruptă din rai. Cum rezultatele au fost şi mai dezastruase( odată cunoscută liberatea, nu mai poate fi luată  înapoi ), eu pierzându-mi orice respect faţă de presupusul educator, a trebuit să încheiem un armistiţiu de neagresiune între părţi. Eu timpul liber mi-l petreceam în grădina bunicii, când era vreme bună şi cotrobăiam în lăzile cu “minuni” din mansarda casei, când era vreme rea. Locuiam în aceiaşi curte.
Dar să revenim.
Am observat cum unii semeni abia aşteaptă să se supună regulilor. O fac cu stoicism, cu o voluptate perversă(cred eu), cu mândrie chiar(io-te ce pot eu). Va închipuiţi, sau nu , ce înseamnă să respecţi un program după ceas? Totul programat la ore fixe. Culcarea, scularea, hrănitul, gimnastică, meditaţia, munca, toate după un program prestabilit, fără să ţii cont de ce-ţi “vine”, de “păsărica” ta, care trebuie, este musai să cânte doar între ora 18 şi 19.30. ACUM nu ai voie decât asta sau ailaltă…Coşmar.
Nu spun că nu este bine să ai o viaţă organizată…dar organizeaz-o după tine, nu după modele. Păi dacă din varii motive te-ai culcat mai târziu, de ce să trebuiască să te trezeşti la program? Dacă nu-ţi vine să mănânci, aşa, de-aia, de ce să mănânci, sau invers?!
Adevărul este că organismul pentru a funcţiona corect, în parametri, trebuie programat pentru anumite activităţi la anumite intervale. Dar LASĂ-L să decidă el. Nu-i mai bagă tot timpul “băţul” regulilor prin gard. Nu toţi suntem la fel (un jalnic truism).Trebuie să lăsăm organismul să ceară singur ce are nevoie. Noi însă, educaţi şi programaţi încă de mici să avem reguli, nu-l lăsăm de capul lui. Când vom pricepe că “inteligenţa” organismului este mult superioară inteligenţei noastre circumstanţiale, oportuniste, va veni de la sine programul impus de nevoile reale ale organismului. Da-i droguri şi va cere droguri până la urmă, deoarece EL îţi acordă libertate deplină(nu este un dictator ca tine), de care tu îţi baţi joc. La fel se întâmplă cu nicotina, alcoolul sau alte abuzuri  impuse. Dar ţineţi cont dragilor, organismul vă lasă să faceţi ce doriţi, dar nu vă iartă. Vine vremea socotelii, a suferinței şi atunci să nu daţi vina pe soarta, D-zeu sau …guvern.
Cât sunt eu de împotriva regulilor(nu sunt Gică contra, totuşi), am un program care este respectat cu “largheţe”. Ştie corpul meu fizic şi cel eteric de ce are nevoie, mai mult decât o pot face eu. Mintea noastră mirobolantă, faptul că această minte iscoditoare face şi drege, nu poate să ne lase rece, să nu-i recunoaştem excepţionalele merite ştiinţifice sau artistice. Dar inteligenţa corpului nostru este infinit mai mare decât cea a mintii conştiente, care scormoneşte Universul de foarte puţin timp, dar n-are habar ce se petrece în propriul Trup/Unives. Energiile ce controlează organismul sunt de o calitate şi de o natură încă necunoscută multora. Corpul fizic şi eteric, deoarece despre acestea vorbim, au practic vechimea Universului, pe când mintea conştientă, cum am spus, abia îşi scoate nasul în lume.
Învăţaţi să va ascultaţi corpul, asta nefiind o regulă, este o necesitate elementară care ţine de autocunoaştere. Este inept să ne folosim de acest “templu” ( după spusele lui Iisus), fără să-l cunoaştem decât anatomo-fiziologic, adică superficial.
Practica sistemului numit în mod generic Yoga te învaţă la început  cum să-ţi “asculţi” corpul, să devi martorul propriei tale fiinţe, să-ţi descoperi “haina” şi pe “propietarul” ei, să simţi cum circulă energiile misterioase prin tine, cum gândul le comandă şi urechea interioară le aude. Spre ex. când practicaţi un ex. de elongatie musculară în care va puneţi piciorul într-o poziţie inconfortabilă, acceptaţi-o, că viaţa nu se ştie cum poate să va aducă, este impredictibilă. Dacă aţi fi un gimnast, adică elastic, obişnuit cu elongatile, exerciţiul n-ar avea efectul dorit pentru dv. Scopul experimentului este să “simţiţi” acea durere subiectivă produsă de elongatie şi transmisă creierului datorită proprioreceptorilor nervoşi din muşchi. După ce vă “obişnuiţi” cât de cât cu durerea,  reveniţi la o poziţie confortabilă şi vă duceţi cu “conştiinta”acolo, puneţi urechea interioară să asculte cum se stinge acea durere subiectivă. Veţi face cunoştiinţă la modul cel mai concret cu zona respectivă a corpului dv. Cu practica, când veţi dori să vă relaxaţi, spre ex., vă retrageţi energiile în mod conştient din orice zona aţi explorat-o, iar după alţi câţiva paşi le puteţi duce în afara corpului, dar asta este o altă discuţie.
Ce doresc să comunic în fond. Fiecare este EL însuşi o REGULĂ ce trebuie respectată cu devoţiune. Este în fond o libertate individuală ce va conferă accesul la forţe interioare extraordinare, căpaătând o încredere legitimă in dv., aflând CINE SUNTEŢI cu adevărat. Descoperiţi-VĂ…Nimeni nu o poate face în locul DV.
N.B.
Se spune despre unii oameni că sunt ordonaţi în “dezordinea” lor. Dacă încerci să le pui lucrurile în altă ordine decât a lor, după regulile clasice, aceştia rămân debuolati. Însăşi NATURA nu are reguli. Nu confundaţi regulile cu LEGILE.
Să va spun o poveste :
La curtea unui rege din Orientul îndepărtat trăia un maestru în aranjatul grădinilor. Avea o tehnică desăvârşită în armonizarea elementele naturii, a “regnurilor”.
Regele, orgolios ca toti regii, după o perioada spune maestrului : _ “Gata, am învăţat totul. Te rog să mă laşi să aplic cele învăţate şi revin-o după 3 ani să vezi…” Se apucă regele şi muncii pe rupte(era un rege mai ciudat). După 3 ani maestrul reveni. Regele plin de încântare, dar şi cu oarecare îngrijorare aştepta verdictul. Maestrul se uită peste tot şi din când în când exclama doar câte un : _”Hmmm”… La urmă se adresa regelui._” Unde ai pus gunoaiele?” _”Le-am adunat undeva în spate, să nu se vadă.” -“Hai acolo”, spuse maestrul. Ajuns acolo începu să ia în braţe câte frunze uscate putea cuprinde şi să le arunce prin grădina. La urmă spuse regelui. _Da ! Aşa îmi place, aşa este bine, grădina ta a ÎNVIAT (prin moarte?!). Acum este întreagă… cum este VIAŢA.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calea mea și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Regula fără…reguli.

  1. xaeus zice:

    Regulile, legile sunt facute de un grup limitat, care a apucat sa faca ceva, iar prin reguli vor ca altii sa nu faca precum ei. Exemple concrete se vad si in Romania si in multe tari capitalist-democratice.

  2. calinakimu zice:

    Eu cand vorbesc despre LEGI, acestea le consider ca aflandu-se pe un alt palier, decat cel al regulilor circumstantiale. Am o rubrica referitoare la concepte. Am facut aceasta pentru a-mi preciza punctul de vedere asupra unor notiuni ce pot naste controverse „semantice”. Adica cei ce ma citesc sa cunoasca ce inteleg eu despre un concept sau altul, evitand astfel, cred eu, confuziile. Chiar o sa scriu si despre LEGI, asa cum le inteleg eu.
    Legile omenesti actuale, nu arata decat treapta inferioara in care se afla umanitatea, ca nivel de intelegere, ca spiritualitate.

    • xaeus zice:

      Exact…acele legi ale statului/omului/conducerii mai mult decat ca sunt pe o treapta inferioara, te opresc de a avea acces la legile adevarate, Universale.

  3. calinakimu zice:

    Daca pana la un moment dat ne putem prevala de raspunderea ce o avem fata de propria cunoastere, vine un moment in care nu mai avem voie sa cautam vinovatii in alta parte. In noi de afla raspunsurile toate, cu conditia sa ne activam gandirea.

  4. Biovivo zice:

    Oamenii au dat multe intelesuri cuvantului regula. In contextul subiectului tratat, tu te referi la normele si legile dupa care vietuim noi oamenii. Este un mod foarte fluid de a ne spune ca tu te supui numai Spiritului. Adica existi si vietuiesti dupa „normele si legile” Spiritului. Chiar daca tie nu iti place cuvantul regula, gasit de oameni, tot te „supui” unei reguli. Cuvantul regula trebuie sa-l reevaluezi in acest context. Problema este ca inca nu suntem constienti toti de asta. Pentru asta, avem nevoie sa trecem de la starea de „oameni obisnuiti” care se supun regulilor create de sinele fals, la starea de „oameni treziti spiritual” care se supun reguli create de Sinele Adevarat, Spiritul. Si tu, ca si mine ,ca si multi semeni, am declansat acest proces al cunoasterii si devenirii, pe care unii l-au simtit mai devreme, altii mai tarziu. Sigur , fiecare aplicam acea „cale unica” pentru a intelege, pana la urma ca suntem „multiversuri”. Acesta ese „scopul” nostru pe Pamant.

    • xaeus zice:

      In plan Universal, divin, nu exista supunere. Supunerea fata de orice duce tot la reguli, limitari si in final control.
      Din p.d.v. universal nu se poate spune ca exista reguli care sa fie aplicate omului cu adevarat liber; iar din p.d.v. religios (considerand toate marile religii) Divinitatea a acordat omului dreptul de a alege….ceea ce suprascrie regulile. Restul este propaganda si indoctrinare.

  5. calinakimu zice:

    Regulile” Sinelui Adevarat sunt “conditionalitati” nu reguli. Acelea nu se discuta, nu sunt negociabile, nu au un caracter aleator sau particular, nu pot fi nerespectate. Sunt insasi ratiunea de a te manifesta in lumea spirituala, fac parte din insasi natura ta spirituala, nu poti fi in afara lor. Odata eludate, iesi din lumea spirituala, nu mai poti “functiona” acolo, ceea ce, de fapt, nu se mai poate intampla odata “ajuns” acolo, pe usa din “fata”. Cunoscand aceste conditionalitati ai “devenit” OM INTREG, nu un simplu slujbas supus regulilor.

  6. Biovivo zice:

    Asta am spus și eu. Am și precizat că acest cuvânt trebuie reevaluat. Eu mă refeream la acele „reguli” pe care tu le numești „conditionalitati”, ce fac parte din lumea spirituală, nu la cele pe care Xaeus le asociază cu propaganda și îndoctrinarea. Mă refer la „regulile” omului cu adevărat liber nu la cel „supus” libertății, la cel ce alege cu liberul arbitru să ajungă în „natura sa spirituala” pe ușa din „fata”. Când vorbim despre Spirit, „excedem limbajul”, chiar dacă folosim cuvinte din limbajul uzual al „oamenilor obisnuiti” ca „reguli”, „drepturi”, „conditionalitati”.

  7. calinakimu zice:

    In lumea spirituala nu nu mai ca se opereaza cu alt limbaj, imagistic,dar si cu alte „organe” de perceptie ce trebuie dezvoltate. Urechea si vederea interioara sunt organe corespunztoare functilor spirituale.

  8. Biovivo zice:

    Așa este. Și atunci când vrem să comunicăm despre lumea spirituală cu semenii noștri, folosim cuvinte din limbajul uzual. Problemă este că orice limbaj este insuficient pentru a exprima simțirile Spiritului. Cei care au experimentat însă comunicarea cu Spiritul său , exced cuvintele și înțeleg ce vrei să comunici.

  9. calinakimu zice:

    In „Primavara…iar si iară…TOTUŞI”…”totuşi” la asta vrea sa se refere, la descoperirea si dezvoltarea organelor de „simţ” spirituale. Este vorba de o sensibilizare, de o stare contemplativă asupra modului cum lumea supra-sensibilă se exprima prin lumea sensibilă, aceea in care vieţuim, numită si fizică. Va trebui sa plecăm de la cunoscut spre necunoscut, dar cunoscutul trebuie redescoperit de fiecare dintre noi in mod individual. „Cunoscutul” trebuie constientizat. In fond, dezvoltarea capacitatilor spirituale este un proces de sensibilizare.

    • Biovivo zice:

      Exact asta am vrut să spun și eu când am încheiat comentariul anterior spunând „Cei care au experimentat însă comunicarea cu Spiritul său , exced cuvintele și înțeleg ce vrei să comunici”. Nu văd nici o contradicție.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s