CALEA…

Intrând în lumea blogurilor (ce vorbă urată), citind articole ce tratează despre universul spiritual, fie el religios sau nu, constat că se vorbeşte mult, enorm de mult din experiența altora, că se dau multe ‘’sfaturi’’, multe indicaţii preţioase, percepte ce trebuie urmate în vedere pătrunderii  înspre înălţimile acestui univers spiritual în vederea inbunatatirii noastre ca ‘’oameni’’.
Mărturisesc că la început când am deschis ochii înspre această lume şi eu am ‘’aplicat’’ metode de lucru…Acestea însă s-au dovedit în final lipsite de ‘’viaţă’’, de autenticitate, de ‘’prezenţa’’ mea.
Ca să fiu mai clar…Nu putem fii altfel decât suntem”acum” prin nici o metodă moralizatoare, oricat de înalta ar fi ea. Repet, prin nici o ‘’metodă’’. Să nu ne iluzionăm…nu putem deveni buni, conştienţi, curaţi sufleteşte, inocenţi peste noapte, aplicând ca nuca-n perete metode de îmbunatățire fără ca mai întâi sa fi simțit o nevoie…’’dureroasă’’ de trensformare manifestată cu  o devoţiune totală. Cu alte cuvinte, fără să fi simțit că altfel NU se mai poate. Pentru aceasta este însă nevoie de un fapt elementar,      să REALIZĂM ce se petrece în REALITATE. Să căpătam acel simţământ lucid care ne plasează în afara iluziei despre noi şi lumea în care trăim, să ne detaşăm de meschinăria şi egolatrismul nostru funciar, să se producă acea falie incipientă între CINE suntem noi cu adevărat şi CE am ajuns…

Nu pătrunzi în lumea suprasensibilă nici fluierând cu mâinile în   buzunare şi nici dorindu-ţi să mai afli şi tu ceva sau să scapi de suferinţă…Suferi, suferim cu totii, nu din vina guvernantilor, din vina  duşmanilor,  din vina  ghinionului,  a pedepsei  vreunui  D-zeu. NU ! Suferim din IGNORANŢA, aflându-ne pe o trapta inferioară a cunoaşterii. În plus de aceasta, cu sigurantă că sunt   ‘’căi’’ de cunoaştere. Acestea au un caracter strict individual, cum strict individuali, unici suntem fiecare dintre noi, ştiind,  sau nu acest fapt. Metodele, sistemele de lucru au fost valabile pentru cei ce le-au experimentat, ele trebuiesc însă ‘’adaptate’’, calibrate pe ‘’calapodul’’ nostru şi acesta nu o putem face decât cu ajutorul unui ‘’iniţiat’’, unui ‘’realizat’’, care şi-a luat această misiune, sau fiecare in parte cu multă devotiune, răbdare si perseverentă.

În final…ce vreau să spun ?! Nu putem fi altfel decât SUNTEM cu adevarat doar dorindu-ne, doar citind, doar urmând calea unuia sau a altuia. Nu uitaţi cuvintele (nu ‘’vorbele’’) de ‘’foc’’ ale lui Iisus (ca de altfel tot ceea ce a spus EL) : EU SUNT CALEA…Fiecare din noi este calea …”respectand” doar DIRECTIA. Iisus,  prin tot ceea ce-a făcut EL, ne arată UNDE trebuie să  ‘’găsim’’, nu să căutăm, deoarece căutarea presupune că „stim” deja cum arată ceea ce căutăm. Nu putem cauta un lucru fara sa stim cum arată acel lucru…şi noi nu ştim NIMIC despre ‘’cum’’ arată ce trebuie să găsim în universul spiritual. Această găsire, este un proces al descoperirii în plin mister,o aventură a cunoașterii de sine si  implicit de ÎNTREG…o aventură individuală, dar in care, chiar dacă plecăm singuri la drum, nu suntem singuri. Vom avea, ce avem şi acum, dar nu ştim, nu simţim.Vom fi însoțiți si ajutați de forţe, de entităţi spirituale care doresc mai mult decât ne dorim noi…să ne ajute. Va veni clipa când, plecaţi la drum, aceste ‘’prezente’’ se vor face simţite ca ceva firesc (asa si este), ca ceva de la sine înţeles, cu toate că ne va domina un sentiment înduioșător până la lacrimi…al RECUNOŞTINŢEI. Este sentimentul premergător COMPASIUNII. Să ştiţi că nu vorbesc din citite sau din auzite.

Desigur, este nevoie de multă luciditate pentru a nu”cădea”in iluzie  sugestionandu-ne stări , concentrându-ne cu disperare să ne inducem trăiri. Fiecare lucru la timpul sau. Nu va grăbiţi să atingeţi performanţe spirituale care să vă confere cine ştie ce puteri dominatoare, oculte… Singura luptă ce trebuie să o avem în vedere…este lupta cu proprile neputinţe, limite autoimpuse prin adormire, prin uitare de SINE.
Si nu uitati…evolutia nu este personală, cu toate ca asa pare… Evoluția aparține UNIVERSULUI si este MORALA…

Voi reveni…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Calea mea și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la CALEA…

  1. smaranda zice:

    Inca o data, felicitari sincere pentru ca te-ai hotarat sa faci ce faci.
    Surprinzator de frumos si adevarat articolul si il inteleg tot din proprie experienta.
    Smaranda

    • calinakimu zice:

      Smaranda…
      In clipa in care m-am hotarat sa-mi fac acest blog, am mai luat o hotarare…Sa fie blogul in care sa-mi desert sacul cu experiente TRAITE. Este foarte important sa vorbim din cunoasterea noastra, nu asa…aiurea, de pe la altii, din auzite, din carti. Ce valoare pot avea acestea toate care nu ne reprezinta? Probabil ca de..arhiva…balast.
      Nu stiu daca cele spuse vor gasi ecou…Ma bucur sa aflu ca m-am facut inteles de catre tine, in egala masura cum ma bucura sa aflu ca „valorile” nu au apartenenta…sunt universale.
      Te astept oricand sa-ti dai cu parerea, chiar daca nu intotdeauna este in acord cu mine…Cum spuneam si Laurei…Nu ne…contrazicem…ne completam.

  2. sharabagiu zice:

    Calin, cu cat „te citesc” mai mult cu atat te iubesc mai mult. Am mai gasit un frate :).

  3. calinakimu zice:

    Crezi ca poate exista si alta „recunoastere” intre oameni in afara iubirii ?
    Cand vom realiza nu avem de „impartit” decat iubirea, ca singurul mare „interes” este acela de a ne intrajutora, cand cea mai mare afacere pe care o putem face este de a ne regasi sub semnul iubirii, viata va fi cu adevarat TRAITA in unitate, cu bucurie, cu fericire, singurele stari cu adevarat OMENESTI, definitorii.
    Sa stii, constat cu bucurie ca suntem cu mult mai multi …decat credem, cei care INTELEGEM, constientizam realitatea, sau suntem „impisi” s-o gasim…

  4. Cornelia zice:

    Multumesc Calin,
    Am trecut si eu prin acestea toate, dar parca tot mai am nevoie de sfaturi, de indicatii, chiar daca sunt pe cale.
    As vrea sa imi gasesc si o cale, un drum de tara, o padure,, un colt de rai mult visat ani la rand….

    • calinakimu zice:

      Daca nu spuneai „aş” vrea…ci doar NU POT ALTFEL, erai deja pe cărarea din pădure… Vine o clipă în care nu faci numai ce vrei, faci ceea ce faci(?!), deoarece altfel nu poţi, altfel nu „vezi”. Adică vine o vreme cand nu mai alegi…ŞTII !
      Dar „vremea” asta nu este urmarea unui scop în sine, este o consecinţă a unei ATITUDINI.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s