Destin si evolutie…

image-4-24Observăm cât de eterogenă este lumea, câte forme diferite, infinite de manifestare există în Univers şi toate acestea fără să avem pretenţia că putem cuprinde ‘’totul’’. Referindu-ne strict la regnul nostru, la specia noastră, la oameni, constatăm aceiaşi uriaşă diversitate…de unicate. Natura, D-zeu, sau cum vrem să-i zicem, Divinitatea, nu crează duplicate, totul este unic ca formă de manifestare.

Ce observăm cu ochiul liber este că aceste ‘’unicităţi’’ se află pe diferite trepte de evoluţie, au capacităţi fizice, emoţionale şi intelectuale extrem de variate. Unii se remarcă prin potenţarea anumitor calităţi, alţii prin altele. Unii sunt mai ‘’dotaţi’’, alţii mai puţin dotaţi …acest aspect fiind de necontestat. Vedem oameni remarcabili în diferite domenii de activitate, cum vedem oameni lipsiţi de calităţi evidente. Iisus, Acela ce a schimbat şi schimbă întregul mers al evoluţiei într-un sens benefic, amintea în pildele Sale despre talanti, bani, valori cu care oamenii acelor timpuri erau familiarizaţi, spunând că fiecare a primit unul, doi sau mai mulţi talanti. Ce va face însă fiecare cu aceşti talanti primiţi…este ‘’răspunderea’’ fiecăruia pentru care va da seamă…Adică, multul sau puţinul primit are o mai mică însemnătate, important rămâne modul de folosire al acelor talanti. Veţi spune că cel ce a primit mult este avantajat, că banul la ban trage…Talanţii de care aduce vorbire Iisus se află în lumea spirituală a omului, a gândurilor, emotilor, acţiunilor …unde cu cât primeşti mai mult, ai de dat mai mult, ţi se cere mai mult, ai o mai mare responsabilitate. Asta nu înseamnă că dacă ai primit puţin, poţi fi iresponsabil…Poţi pierde şi acel puţin, dacă nu vei şti să-i foloseşti , să-i înmulţeşti. Acesta este sensul, rostul talantului, aptitudinilor, calităţilor primite, acela de-ai înmulţi.

Această înseamnă EVOLUŢIE, de care suntem fiecare dintre noi direct răspunzători. Judecata pentru corecta sau greşita folosire a acestor valori primite… consecinţele gândurilor şi faptelor noastre, conseinte malefice sau benefice, se vor întoarce, mai devreme sau mai târziu…împotriva noastră, a celor ce am fost corecţi sau am greşit. În fiecare clipă, în funcţie de gândurile, sentimentele şi acţiunile noastre, ne alcătuim un destin, bun sau rău, în funcţie de calitatea acestor manifestări. Nu suntem pedepsiţi sau premiaţi de vrun D-zeu neandurator sau răzbunător. Suportăm sau ne bucurăm de aceste consecinţe …pe drept…iar această dreptate face parte din Legile de funcţionare ale Universului, Legi ce nu sunt interpretabile şi nici negociabile.

Aceste ‘’realităţi’’, vorbind de partea „văzuta” a demersului Său,  aduse în faţa omenirii, ca multe altele, au fost, sunt , sau nu…înţelese de  semenii nostri în decursul vremurilor şi până astăzi. Cum însuşi Iisus spunea, mesajul Sau este destinat numai celor ce au ochi şi urechi de ‘’văzut’’ şi ‘’auzit’’, adică acelora care ‘’rezonează’’, cărora mesajul le pătrunde în suflet. Tot el spunea…să nu dăm mărgăritare porilor…cu alte cuvinte, mesajul sau să nu fie lăsat, pus în gura celor nevrednici, a acelora care nu VOR să-şi folosească talantul şi se lasă atraşi de forţele malefice, telurice, neevoluate spiritual. Din păcate, observăm că tot mai mulţi semeni de-ai noştri, din varii motive, educaţie familială şi socială otrăvită, salariati ai bisericii instituţionalizate, politicieni…sunt atraşi spre existenţa periferică, minimală, ignorând-o pe cea sufletească, zenitală. În repetate rânduri am încercat să explic cum interioritatea noastră, prin ignorare, prin înstrăinare, prin uitare faţă de sine, rămâne în suferinţă, este împiedicată să-şi folosească talantul primit. Cine o împiedică ? Acea conştiinţa contrafăcută, de împrumut, superficială, construită mental pe scheletul ego-ului aflat în doze diferite de concentraţie, acea sabie cu două tăişuri, în care un tăiş ne-a dat individualitate şi celălat tăiş ne-a izolat devenind egolatrii. Iisus ‘’toceşte’’ , anihilează acest tăiş prin aducerea în lume a celei mai de seama energii integratoare… energia  IUBIRII.

Revenind la ‘’misiunea’’ generată de primirea talanţilor, am primit în egală măsură şi abilităţile pentru a ne folosi şi a înmulţi acei talanti. Este bine ştiut faptul că ‘’inteligenţa’’ corpului primit, nu neapărat a creierului, este inimaginabilă, cu mult peste tot ceea ce ne putem închipui…Şi totuşi…ce ne lipseşte, atâta timp cât unii şi-o folosesc, iar alţii …nu doresc…Ei bine, am primit pe lângă multe altele, o altă calitate pe care eu aş pune-o alături de cea a iubirii, indisolubil legată de ea…LIBERTATEA. Avem totala libertate de a decide, în ceea ce ne priveşte, drumul de urmat. Vrem să încălcăm legile de funcţionare ale Universului, chiar legea iubirii…nici o problema, forţele malefice, cei care rezonează cu dorinţele noastre, ne ajută, ne încurajează chiar. Desigur, responsabilitatea faptelor noastre ne aparţine, ca şi consecinţele acestor fapte. Aceste consecinţe bune/rele ne vor alcătui destinul, un destin supus Legilor imuabile ale Universului. Prin cele ce ni se vor petrece în viaţă, prin situatile circumstanţiale create de gândurile şi faptele NOASTRE…noi vom avea de învăţat sau nu…fapt ce va genera tot destin, după binecunoscuta lege a cauzei şi a efectului. Mai de voie, mai de nevoie…bâjbâind sau păşind hotărât pe o cale luminoasă, evoluţia ne pune pe fiecare pe locul său binemeritat al existenţei…o existentă în care nu există competivitate, învinşi sau câştigători. Când ‘’cineva’’ urmează sensul evoluţiei este un fapt benefic…întreaga existenţa evoluează se „bucură”, fiind un TOT, în aceiaşi măsură Existenţa ‘’suferă’’ când cineva greşeşte sensul… Sunt oameni, care intrând în acord cu ei înşişi şi implicit cu Unitatea din care şi prin care facem parte, cu interioritatea, suferă pentru faptele, pentru suferinţa din ignoranța sau boală a semenilor lor (şi nu numai…). Această calitate supremă a iubirii este…COMPASIUNEA.

Pentru a înţelege diferenţa între ‘’periferie’’ şi interioritate, este de ajuns să ‘’realizăm ‘’ măsură în care judecăm cu ‘’mintea’’ sau cu ‘’inima’’. Pentru început putem să le considerăm ca organe pur fizice, cu toate că tot ceea ce există ca manifestare fizică…are corespondent spiritual. Vom observa cum atunci când se iveşte o problema, primul fapt este da a ne ‘’concentra’’ mental asupra ei. Fără să fim conştienţi, ne vom încrunta într-un efort vizibil de a găsi o soluţie, căutând în minte ceea ce ne poate aduce un avantaj, o scăpare…de la caz la caz. Nici o clipă…nu ‘’simţim’’ nevoia să apelăm şi la alt organ înafara creerului, că doar de asta este creerul, să gândească şi să găsească soluţii. Aşa o fi ?! Inima, situată într-o poziţie centrală în corp, este locul pe unde vine si pleacă sângele, fluxul ce în permanentă duce şi aduce informaţia în ţesuturi, organe, celule, în întregul corp.. Pentru ‘’clarvăzători’’, adică pentru acei semeni de-ai noştri care se preocupă cu preponderenţă de lumea ‘’sensibilă’’ a Existenţei, zona inimii reprezintă un” sediu” spiritual de o celestă calitate, aceea a iubirii. Mai există încă mulţi alţi centri, vortexuri cu care intrăm în contact cu energiile cosmice, dar nu este aici locul să le punem în discuţie. Este important să realizăm că în zona inimii se află un alt fel de creier, sediul unei energii spirituale pe care Iisus o consideră ‘’sediul’’ comorii adevărate cu care venim şi plecăm din lume, în măsura în care realizăm, conştientizăm acest fapt. Bineânţeles…chiar dacă nu conştientizăm…acest sediu rămâne acolo, in părăsire. Conştientizând, nu ne rămâne decât să-i acordăm creditul, importanta pe care o are. Pentru aceasta nu este nevoie de vreo operaţie pe cord, de hipnoză sau autosugestie. Este suficient pentru început să-i acordăm ‘’atenţia’’ cuvenită, fără să-i numărăm pulsaţiile şi fără să ne măsurăm tensiunea. Poate sunt plictisitor încercând să explic cât mai în detaliu aspecte pe care eu le-am experimentat…dar ştiu că este nevoie de multă implicare delicată, de pătrundere…fără să atingi, de multă ‘’simţire’’…Este ca şi cum mintea, adică… aceea care este conştientă de ‘’eu’’, coboară în inima, la început în sensul propriu…Pur şi simplu ‘’uităm’’ de cap, sediul creierului. Lăsăm gândul să se propage, să coboare, să reverbereze în zona inimii. Poate că la început…vom fi confuzi, aşteptându-ne la ‘’ceva’’. Nu trebuie să ne aşteptăm la nimic previzibil, trebuie să descoperim ‘’misterul’’ inimii ce ni se relevă fără intervenţia noastră, fără idei preconcepute. Aventura descoperiri inimii, a interiorităţii are misterul ei ce nu poate fi nici măcar imaginat…orice ne-am imagina…nu este ‘’realitatea’’. Lăsaţi misterul să va cuprindă,  cufundaţi-va în el… Ceea ce va pot spune, lăsându-va plăcerea propriei descoperiri…este un sentimetiment de pace, de linişte atât de profundă…cum nu aţi mai trăit vreodată. O linişte ce nu are nimic în comun cu liniştea ‘’fizică’’, o pace ce nu are nimic în comun cu pacea satisfacţiei împlinite…

Dar cum nu sunt un ‘’guru’’ şi nu am de gând să convertesc pe nimeni, cum doresc doar să-mi împărtăşesc experienţele propri…ŞTIIND însă că aceste experienţe pot fi de folos şi altora, cum mi-au fost şi mie …nu voi merge mai departe cu ‘’descoperirile’’, descoperiri ce aparţin fiecăruia în mod particular.
Ce vreau să mai spun…este despre unele ‘’efecte’’ ale modului de gândire în inima. Las la o parte măreţia lumii ce vi se va deschide, recunoştinţa  ce-o veţi simţi în faţa nemărginirii…nemărginire ce , dacă la început se întrezăreşte doar, devine copleşitoare. Voi face referire doar la apariţia unei ‘’sensibilităţi’’ anume…unei perceptii sporite faţă de TOT, neexistând ‘’semnificativ’’ sau ‘’derizoriu’’, totul având însemnătatea sa. Apoi veţi mai capăta o ‘’durere’’ resimţită fizic chiar…asupra ‘’nedreptăţilor’’. Dreptate/nedreptate nu vor mai fi judecate în funcţie de ‘’nevoile’’, de ‘’interesele’’ dv…Nedreptatea este nedreptate, chiar dacă nu aveţi nimic de câştigat sau de pierdut. Meschinăria va fi un aspect pe care-l veţi depăşi…fără să va doriţi expres acest fapt. Vă va ‘’ruşina’’ doar gândul meschinăriei sau nedreptăţii, ipocriziei şi nu veţi avea sentimentul dreptăţii/nedreptăţii decât în clipa în care veţi filtra prin inima toate trăirile.
În mod intentionat ipocrit, dar din dorinţa de a evidenţia anumite nereguli, mă arătăm oripilat de modul injust cu care eram tratat atunci când susţineam o idee sau alta, când susţineam meritocraţia, adică principiul generator de evoluţie. Ştiu că toţi aceia care atacă principii de valoare, libertate, dreptate, iubire… trăiesc la periferia existenţei, nu au descoperit ‘’comoara’’ inimii, comoară nepieritoare.
Nu ne rămâne decât să le dorim acestor semeni de-ai noştri…conştientizare în deplină luciditate…
Desigur, subiectul este amplu şi necesită o abordare serioasă, perseverenţă , implicare deplină. Vă asigur, atunci când vom ‘’simţi’’ comoara inimii, când vom da de gustul nemărginirii…nimic şi nimeni nu ne mai poate împiedica să evoluăm…nu de dragul evoluţiei pentru a ‘’ajunge’’, pentru a ‘’deveni’’, pentru a ‘’câştiga’’ ceva…ca o consecinţă a libertăţii şi iubirii.

Evolutia este MORALA si apartine Universului.

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s