Despre rugăciune…

mainiMă gândeam la rugăciune, la rugăciunea…”clasică”…așa cum ne-a fost inoculată de către educatorii noștri…
Eu cred că rugăciunea nu trebuie să fie neapărat încadrată într-un ritual…cu toate că ritualurile au rugăciuni propri…
Rugăciunea nu ar trebui să se adreseze nevoilor noastre personale sau ale celor apropiați nouă. Este ca și cum am încerca să impunem întregului să se ocupe de „parte”, ca și cum întregul, Divinitatea, Natura sau D-zeu… sunt…”năuci”…și trebuie să-i tragem de mâneca…Și asta  în afara faptului că natura, D-zeu sau cum am vrea să-i zicem, nu poate fi personificată, că reprezintă existența în totalitatea ei…
Dacă chiar dorim să ne rugăm, dacă rugăciunea devine o nevoie reală și nu un mijloc de a ne „gudura” pe lângă „putere” și nici doar „la nevoie”…în caz de boală sau pentru reușita în viață, dacă simțim nevoia să fim recunoscători pentru minunățiile primite, atunci când devenim conștienți de ele…în clipa aceea rugăciunea se va face în NUMELE ÎNTREGULUI …PENTRU ÎNTREG.

Vorbele rugăciunilor ar trebui să fie înlocuite cu imagini, să simţim rugăciunea în imagini. Cuvintele aparţin creierului, minţii, imaginile aparţin spiritualului. Şi aceasta se va petrece de la sine … în clipa în care rugăciunea va trăi în inima
Această rugăciune ne poate însoţi în orice moment al vieţii…ca umbra… făcând parte din „natură ‘’ noastră adevărată…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Concepte, România şi drobul de sare și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Despre rugăciune…

  1. corcodel zice:

    am citit odata undeva asta: o mana care ajuta e mai buna decat 10 care se roaga.. si cred ca asta ar trebui sa ne fie ,,rugaciune”..

  2. Foarte interesanta ideea ! vorbele sa fie inlocuite de imagini! initial credeam ca te referi la formalismul rugaciunilor, la inghetarea lor in forme, in ritualuri, de parca ar trebui sa ne preocupe mai mult „forma” decat „fondul”. Pana la urma, cred ca asta se si intampla : multi se concentreaza atat de mult pe forma, ca uita fondul, esenta. Apoi, ma gandeam acum ca ai putea sa faci din tine o rugaciune! prin modul cum gandesti, prin faptele tale, prin nivelul tau de spiritualitate, etc..

    • calinakimu zice:

      Verbalizarea este specifica gandirii. In lumea spirituala nu exista gandire, verbalizare, totul este imagine/simtire…
      Eu insist in spre renuntarea la minte, la gandire, cand nu este cazul . Mintea trebuie folosita NUMAI la nevoie.

  3. arpol224 zice:

    Exista trepte ale rugaciunii. Mai mult, imaginatia trebuie evitata in timpul rugaciunii. In timpul rugaciunii, mintea trebuie folosita pentru a exprima ce simte inima. Sunt multe de spus pe aceasta tema. Primul lucru de la care trebuie plecat este renuntarea la ideea ca natura este Dzeu, sau ca natura este intergul. Nu stiu ce confesiune religioasa este aceasta, dar pot sa-mi dau repede seama ca nu una corecta. Natura este ceva creat, este sustinuta de adevaratul Dzeu, iar inchinarea la natura este o greseala. Aceste lucruri sunt deja stiute. Unii le afla mai devreme sau mai tarziu. Daca vrei, le poti si simti, dar ai nevoie de discernamant si un mod de a cunoaste lumea prin caile lasate de neamurile dinaintea noastra, pe care acum ii credem inapoiati, insa erau mult mai destepti ca noi.

    • calinakimu zice:

      Rugăciunea, cel puţin d.p.m.d.v este o stare devoţională, de profundă şi infinită recunoştinţă…Nu este NIMIC verbalizat, nu “încape” în cuvinte, este o stare fiintială…Cei aia natură sau D-zeu?! EXISTENŢA este TOTUL, întregul incomensurabilul, incognoscibilul…Nu putem reduce TOTUL la capacitatea de înţelegere a unei minţi limitate. Cei aia confesiune religioasă?! Starea de religiozitate este Devoţională, Sancto Santă, de smerenie…şi nu este adresată punctual cuiva, care presupune limitare. A reduce Existenţa la o fiinţă, la un D-zeu IMAGINAR, inchipuit, visat, este o desacralizare…
      Afirmi cu uşurinţă că şti ce este corect sau nu…”imediat”. La ce te raportezi?
      Eu nu mă închin la natură şi nici la D-zeu…Religiozitatea este o stare, cum am mai spus şi nu poate fi înghesuită într-un tipar, oricât de mare ar fi acesta.
      Eu nu cred ce-mi spun “neamurile”…Talantul căpătat îmi da autoritatea să DESCOPĂR devoţional, adică fără efort, din devoţiune.Nu există maestru, guru, cum nici Iisus sau Budha…nu-ţi pot arată calea TA. Ei pot vorbi de calea LOR şi pot da REPERE…ATÂT. Iisus spune că : “EU sunt calea adevărul şi viaţa”…cum foarte bine şi de dorit poţi fi TU, sau ACELA. Iisus îţi dă ca reper IUBIREA, adică TOTUL. Cine şi ce-ţi trebuie mai mult?! Ce mură în gură mai mult decât iubirea vrem?! Să avem …pardon.
      Spui că “neamurile” dinaintea noastră erau mai deştepte?! Prin ce?! Până acum toate religiile au falimentat, ca şi filosofiile, ca şi cunoaşterea ştiinţifică. Dacă nu era aşa…astăzi nu ne-am fi trădat, furat, minţit, exploatat şi ucis între noi. Vei spune că n-am ascultat de ei. Aşa este şi asta este o dovadă în plus că FIECARE trebiue să-şi găsească PROPRIA cale. Nimeni nu poate descoperii pentru tine, nu poate simţii pentru tine, nu poate înţelege în numele tău.
      Ei, înţelepţii, iniţiaţii, nu-ţi pot arata decât DIRECŢIA. Ei sunt ca degetul care arată Luna, nu sunt “Luna”.
      Nenorocirea este că noi vrem să pricepem cu mintea, cu un organ prin excelenţă material. Dar pentru a descoperii calea este nevoie de organe SPIRITUALE, suprasensibile. De acei ochi de “văzut” şi urechi de “auzit” de care spune Iisus.

      • arpol224 zice:

        Sunt multe de criticat la ce ai spus. Am citit un amalgam de cunostinte. Un amestec intre religie si filosofie. Hai sa ne stergem toate cunostintele. Trebuie sa admiti ca ceea ce stii este doar o influenta a unor minti care au scris carti pe care le-ai citit. Lipseste experienta care sa infirme sau sa confirme in totalitate ortodoxia\filosofia\sau orice alta religie\credinta. Lipseste rugaciunea in smerenie pentru revelarea adevarului. Trebuie sa ni se reveleze cum stau lucrurile cu adevarat. Nu ne putem multumi cu concluzia personala la care am ajuns noi ca oameni, cu mintea, cum bine spui limitata. Trebuie sa ardem de dorinta sa cunoastem adevarul asa cum exista el in stare nealterata. A adevarului care nu poate fi observat, ci primit. Dupa ce-l primim, il putem accepta sau nega, asta face parte din libertatea de vointa a noastra. Citezi din Iisus dar nu-l accepti in totalitate. El are o invatatura si toate se leaga intre ele. Greseala este credinta pe care ne-o facem noi, care sa ni se potriveasca, luand putin de la Iisus, putin de la Budha, putin din filosofie si putin de la noi. Ne-am creat un idol. De ce oare sa nu incercam toate invataturile in profunzime, trecand de la una la alta dupa o perioada, pentru a observa care este cea adevarata ? Ai zice „pentru ca toate spun acelasi lucru”, sau „nici una nu este adevarata”, sau „toate seamana intre ele”. Este adevarat, dar daca dintre astea toate, una singura este adevarata, iar celelalte o capcana ? Diferenta dintre inselare si adevar este foarte fina, asa cum diferenta dintre mandrie si smerenie este foarte fina. Un mic dracusor iti poate da senzatia ca esti smerit, si maine esti chemat in cer sa stai alaturi de Dzeu. A ne face o religie a noastra, adica a crede intr-un fel cand adevarul este altul, este… inselare.

      • calinakimu zice:

        Vezi tu…sau NU vezi…?! Tu incepi prin a critica si asta deoarece, in ciuda celor ce le susuti ca trebuie sa “stergem” totul, tu pleci de la o credinta in Iisus sau …nici nu mai conteaza…este vorba de o minte CONDITIONATA, adica vezi “paiul” din ochiul altuia…
        Eu, in ciuda celor afirmate de tine, am CALEA mea….UNICA, cum ar trebui sa o avem FIECARE. Tu spui ca iau putin de ici de colo…NU iau…mi se POTRIVESTE ceva si de ici si de colo…dar catalizatorul este PREZENTA mea…eu sunt experimentatorul si calea…
        Pe blog ma adresez unui public eterogen, imi este greu sa ma fac inteles de TOTI, nici nu se poate. DAR “simt” ca ASTA trebuie sa fac, iar cand voi simti ca strig in pustiu, voi renunta. Poti s-o iei cum doresti, dar eu SUNT pe calea MEA. Nici Iisus nu da decat directia, iar fiecare prin smerenie, prin devotiune, cu fervoare va trebui sa-si gaseasca PROPRIA cale. Tu, indoctrinat fiind(nu trebuie sa te superi, este parerea mea) astepti HARUL spui tu, adica trebuie sa te porti in asa fel incat sa-l “meriti”. Eu ies in intampinarea acestui har, stiind ca este la indesufletul fiecaruia. Nu te ingriji de entitatile care ne ajuta…Nu poti tu primi, cat iti pot ele da…si dau fara sa ceri, fara sa te rogi, fara sa implori…Este de ajuns acea devotiune, fervoare , care o data descoperita in inima ta…NIMENI si NIMIC nu te va mai impedica.
        Biserica a inventat insa diavolul, care exista doar prin absenta. Cum intunericul exista prin absenta luminii, diavolul exista prin absenta iubirii. ATAT ! Restul sunt legende profitabile pentru cei ce se ofera sa ne exorcizeze… Biserica a vrut sa ne faca dependenti de slujbasii ei LACOMI si ipocriti, incercand sa ne convinga ca suntem pacatosi din nastere. O minciuna ORDINARA. Suntem cei ce SUNTEM si trebuie ca FIECARE sa descopere aceasta REALITATE.
        Ca sa fie inteles mesajul meu, trebuie citit in integralitate, eu explicand acelasi fapt, pe mai multe intelesuri, repet, ma adresez unui public eterogen.
        Dar tu, nu vrei sa intelegi ce spun eu cu ADEVARAT. Tu sti dinainte ca nu am dreptate, deoarece nu coincide cu ce STI tu de la altii. Eu am experimentat cele ce le spun, intr-o forma sau alta, personala, fara valoare universala, fiindca fiecare trebuie sa experimenteze propria cale, nu sa ma creada pe cuvant.Nu trebuie sa ne facem NICI o religie, nici a mea , nici a ta, nici a altuia, nici a bisericilor profitoare.
        Fii religios, adica compasional, iubitor, gata sa-ti ajuti semenul, nu sa-l critici. Poti sa-ti spui parearea cu ARGUMENTELE tale, nu ale altora. Eu amintesc de Iisus pentru cei care sunt crescuti in respectul pentru Iisus. Iisus prin tot ceea ce a facut a demonstrat ca suntem capabili sa gasim calea, adevarul si viata…FIECARE in parte. El nu ne indeamna sa ne rugam la sfinti si sfinte si nici sa pupam moaste.”Iubiti-va unii pe altii…asa cum v-am iubit EU.” ATAT !. Constientizezi profunzimea acestui mesaj…esti pe cale, nu…poti sa pupi toate oasele sfintilor si degeaba…
        Te invit sa citesti cele ce le spun eu, cu toate ca STIU ca nu o vei face si daca o vei face, o vei face ca sa CRITICI, nu ca sa intelegi, sa colaboram, sa empatizam…
        ASTA este realitatea , nu faptul ca eu sunt sau nu ratacit, iar tu esti pe cale…?! Care? A altuia?! Mersi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s