Fericirea…

whatishappiness3Omenirea a fost, este şi va mai fi într-o veşnică căutare al unui paradis pierdut, generic numit…FERICIRE. Cum, a cauta ceva, indiferent ce, presupune cunoaştere, se presupune că ‘’ ştim ‘’ cum arată fericirea( ?!) din moment ce o căutăm. Oare aşa să fie ?
Cum, ‘’ fericirea ‘’ nu este un obiect, un lucru, care să-l putem poseda, cum, ea este o stare, se presupune că am cunoscut acea stare…căci altfel cum am putea cauta ceva care nu ştim cum arată, cum este !?
Dar o dată descoperit acel ceva, care este o stare, mai poate fi oare ea pierdută, de tot o căutăm în permanenţă ? Sau vine şi pleacă ca o nălucă lăsându-ne cu buza unflată ( !?), sau poate doar o ” dorim ” ca pe un vis frumos, ca pe un ideal de neatins pe care nu l-am cunoscut niciodată cu adevărat ?
Acest concept aflat pe buzele tuturor poate fi o realitate, sau rămâne la nivel declarativ, o speranţă, o iluzie ? Ştim că suntem fericiţi, sau ne dăm seama după ce a trecut ? Este ceva… care vine şi pleacă, sau ceva care rămâne în permanentă ? Este fericirea o ” plăcere ” şi poate fi această plăcere necontenită ?
Dacă afirmăm ceva, sau avem o prejudecată, nu ajungem prea departe cu cercetarea. Dacă ştim cum arată fericirea, înseamnă că avem o eticheta a ei, care este adusă din memoria trecutului.
Dar dacă dorim sincer să cercetăm această chestiune trebuie ca mai întâi să ne eliberăm mintea de trecut. Noi avem principii, concepţii, experienţe, sau credinţe,  care ne limitează, ne împiedică să fim obiectivi. Dacă fericirea este ” plăcere „…va exista şi durere, ele sunt nedespărţite. Când ” pierdem ” plăcerea, sau ne săturăm de ea…apare durerea, lipsa.
Ce este plăcere şi ce este iubire ? Dacă examinăm o floare şi-i rupem petalele…nu mai rămâne deloc acea floare, vom avea doar bucăți de floare, care nu mai reprezintă frumuseţea florii. Va trebui să nu cercetăm chestiunea din punct de vedere ştiinţific, intelectual, reductionist. Ne trebuie multă înţelegere să privim chestiunea cu ochi care ” ating ” fără să producă pagube. Trebuie să renunţăm la mintea analitică. Plăcerea, este încurajată de gândire. Gândirea îi da continuitate, durată, pe care o numim fericire, la fel cum aceiaşi gândire poate da continuitate suferinţei. Ea, gândirea, spune :” îmi place aceasta iar aceia nu-mi face plăcere „. Asta o păstrez, iar pe aia o arunc. Dar gândirea le-a inventat pe amândouă, iar fericirea a devenit un mod de a gândi. Când spunem că vrem să rămânem în acea stare de fericire…atunci suntem gândirea, suntem amintirea experienţei numită plăcere şi fericire.
Aşa, că trecutul spune…mi-ar place să trăiesc acea stare de fericire pe care am avut-o.
De fapt …ce facem ? Schimbăm, aducem trecutul mort, într-o realitate plăcută, cu teama de a nu o mai pierde în viitor. Construim un lanţ al continuităţii , lanţ care are rădăcina în amintirea trecutului mort. Acest lanţ nu este ceva viu, real, deoarece nimic nu poate înflorii în zgura trecutului, iar gândirea este zgura trecutului. Astfel fericirea devine un obiect al minţii.
Dar oare a existat şi altceva decât plăcere/durere, fericire/suferinţă? Există o fericire pe care gândirea nu o poate atinge, care nu este un produs al gândirii? Gândirea este un mecanism superficial, nu are nimic original, se bazează pe trecut. Când gândirea se abandonează printr-o profundă lepădare de ea însăşi – realizând propriul pericol – structura minţii se linişteşte. Atunci, în acea stare de ATENȚIE pură…se iveşte fericirea, ce nu poate fi exprimată în cuvinte, cuvintele nu pot exprimă REALUL.
În clipa în care vom realiza că fericirea nu trebuie căutată, că ea se află aici şi acum…va trebui lăsată doar să se manifeste. Mai mult decât atât, fericirea este SINGURA realitate. Priviţi în jurul vostru cât de fericite sunt florile, copacii…alergăm inebuniti după o fericire care este în noi şi în tot ce ne înconjoară. Dar mintea tensionată, înrobită în goana după fericire, n-o poate vedea și asta din dorinţa nebună de a ”cuceri” viaţa şi odată cu ea…fericirea. Cel mai mare curaj nu este acela de a cuceri viaţa, este să te laşi cucerit de viață. Cum ne imaginăm noi, că ” fărâma „, partea…va cuceri întregul, că îl poate cuprinde, că îl poate ” poseda ” ? Am ajuns să trăim în realităţi iluzorii ale minţii, într-o mare iluzie.
Omul de afaceri reprezintă realitatea lumii în care trăim astăzi. Nu trebuie să ai cultură, talent, să cunoşti istorie, artă…nimic din toate astea nu contează…dacă ai BANI, câţi mai mulţi bani, cu care, în marea noastră nebunie credem că putem cumpăra orice, începând cu fericirea şi terminând cu iubirea Banii au ajuns să constituie criteriul succesului, al valorii, într-o competiţie falsă a celui ce are mai mult. Ei, aceşti alergători neobosiţi în dobândirea banului, se uită doar în jurul lor, se compară, achiziţionează din ce în ce mai mult, să ţină pasul cu ” vecinul „, cu prietenul bogat, să fie mai cu moţ într-o competiţie fără sfârşit în care vor găsi orice altceva…în afara fericirii.
Un copil care aleargă râzând cu bucurie prin iarbă, care ţopăie plin de energie în afara oricărei tensiuni, el ştie ce este fericirea fără să o caute, fără să o numească.
El nu va ştii că este fericit decât numai după ce această stare îl părăseşte, când devine un adult ” responsabil ” , ”onorabil” şi tensionat. Nouă, din uitare şi invidie, ne place să credem că acel copil fericit este inconştient. Are grijă mai apoi SISTEMUL să-l scoată din această stare, definitiv.
Ar mai fi un motiv pentru care nu avem acces la fericire, ca stare normală…frica de moarte. Frica de moarte  ne întunecă întreaga existență. Ea zace într-un ungher al fiinţei noastre, în minte, este un gând care ne pândeşte ameninţător. Cum, a te teme de moarte , este ca şi cum te-ai teme de viaţă, viaţa devine o goană după  „trăire” și suntem înebuniti să stoarcem totul de la ea, că dacă tot trebuie să murim… să apucăm barem s-o prelungim trăind cât mai intens. În acelaşi timp căutăm s-o prelungim printr-un regim de viaţă cât mai sănătos, mâncând ecologic, mergând la sală, luând suplimente alimentare, într-un cuvânt…având grijă de CORP, care credem noi…este singura realitate, care odată intrat în pământ, se sfârşeşte totul.
În goana noastră după bani şi trăire, am uitat de CENTRUL fiinţei noastre şi avem grijă numai de PERIFERIE, de corp şi plăcerea pe care acesta ne-o poate oferi.
Se tot zice că trăim în secolul vitezei, viteza maşinii, avionului, a comunicării, a internetului, o goană nebună pentru a realiza cât mai multe…până în clipa morţii. Bine, bine…dar unde este fericirea pe care o căutăm fugind de ea cu o viteză din ce în ce mai mare? Această stare ne generează  lipsa de sens…Dacă nimic nu va supravieţui corpului nostru, ce te mai poate satisface, chiar posedând întreagă lume !? Aceasta este o gândire materialistă, dar care nu este realistă.
Pentru oamenii conştienţi, care nu aleargă după o fericire aflată pretutindeni, începând cu ei înşişi, ştiu. că moartea nu este decât o parte a vieţii, a unei vieţi fără început şi fără sfârşit…Cei care aleargă în permanență, pentru a nu rata nimic de la viaţă…ratează totul.
Indiferent cum suntem, bogaţi sau săraci, proşti sau inteligenţi, frumoşi sau urâţi, puternici sau slabi, prin moarte devenim absolut egali. Este singura egalitate… cu adevărat… egală.
Trebuie să ne iubim corpul, este vehicolul care ne serveşte pe tot parcursul vieții vieţii, dar trebuie să descoperim MUSAFIRUL din centrul său, acel musafir care suntem noi cei adevăraţi, misafir care ştie că este etern şi indestructibil.
Când vom face cunoştinţă cu noi înşine, vom lăsa viaţa să ne întâmpine, să vină ea în goana spre noi. Întâlnirea aceasta este însăşi fericirea. Nu trebuie decât să fim acasă atunci când va veni. Nu plecaţi… alergând în căutarea ei…

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s