Unirea.

Persoana, naţia, omenirea…urmează un destin alcătuit din modul cum gândeşte şi acţionează clipă de clipă, un destin atât individual cât şi general, ca o sumă a acestei atitudini,  gândire/acţiune. Din acest motiv cele ce se petrec în viaţa fiecărei persoane(mă feresc să spun individ dintr-un motiv pe care l-am explicat), în viaţ fiecărei naţii şi în final a întregii omeniri…este în ‘’natura lucrurilor’’ să se petreacă…cele ce se petrec. Nimic nu este ‘’întâmplător’’, totul fiind urmarea modului cum gândim şi acţionăm în ‘’prezent’’, un prezent continuu. Cum nu există trecut, acesta fiind mort odată cu trecerea lui, tot astfel nu există viitor, decât ca un efect, o consecinţă a acestui prezent unic, acestui prezent ca unică realitate. Nimic şi niciodată nu se va petrece ceva în viitor. Totul se petrece acum şi aici, după cum bine a vazut Einstein spaţio-temporalitatea, ele operând nedespărţite…Dar cum noi nu funcţionăm în prezent, cum noi stăm bine ancoraţi în cimitirul trecutului, privind spre un viitor inexistent, iluzoriu, pierdem însăşi viaţa, trăirea, sensul existenţei, bucuria şi fericirea ei…
Acest subiect l-am mai abordat, aşa încât mă voi referi mai mult la solutile practice prin care putem depăşi criza spirituala în care se află omenirea de milenii. Astfel va trebui sa conştientizam realitatea făcând abstracţie de ‘’cunoştinţele’’noastre căpătate de la alţii. Conştientizarea nu are nici o legătură cu cunoaşterea, o cunoaştere prefabricată, care nu ne reprezintă. Cunoaşterea se manifestă în urma trăirii prezentului cu o minte eliberată, în afară prejudecăţilor. Este nevoie doar de atenţie mărită, de vigilenţa şi de renunţare la la ego, la noi ca personalitate, ca făcătură socială, ca sclav social, ca homo politicus, ca profesor sau doctor, ca orice altceva decât suntem cu adevărat, adica „doar” OAMENI. Noi am pierdut noţiunea calităţii de om, dacă am avut-o vreodată, calitate în lipsa căreia ne este permis ‘’orice’’, lipsiţi fiind de orice responsabilitate faţă de întregul din care facem parte, faţă de oceanul pe care nu-l mai recunoaştem, devenind o picătură rătăcită în lume, fără sens şi identitate.Cand ne vom descoperi calitatea de om, vom deveni cu adevarat religiosi. Ne plângem că suntem dezbinaţi, această dezbinare constituind efectul unor cauze profunde. Urmăriţi cât de uşor se găsesc şi se unesc persoanele în vederea săvârşirii a tot felul de nedreptăţi , de furturi, de orori în urma cărora au ceva de câştigat în nume propriu fiind împotriva celor pe care-i nedreptăţesc, a semenilor lor. Ei sunt uniţi în fărădelege, iar liantul ce-i ţine uniţi este frica de a nu fi prinşi şi puterea conferita de grup în vederea săvârşirii de infracţiuni. Ei sunt mult mai uniţi decât cei care sunt victimele acestor grupuri, victime numeric covărşitor de mari faţă de cel al infractorilor. Este posibilă o astfel de situaţie datorită atitudini celor mulţi şi ‘’normali’’, acelora care nu-şi imaginează că semenii lor pot pune la cale astfel de malversaţiuni şi datorită acelora care se multuimesc cu puţin, mediocrii, din care unii fac jocul acestor grupuri infracţionale, pentru profituri dezonorante.
În univers totul tinde înspre echilibru şi acest fapt se vede pretutindeni. Urmăriţi în natură cum atunci când creşte numărul vulpilor , scade al iepurilor şi cum imediat se echilibrează din mers, cum scade numărul vulpilor, care nu mai au ce mânca şi creşte cel al iepurilor şi aşa tot mereu. Acesta este doar un exemplu minor…Acum în lumea noastră a ‘’cuvântătoarelor’’, fiind lăsaţi de capul nostru, nu am putut ‘’duce’’ o asemenea responsabilitate uriaşă, de a ne gestiona singuri şi corect viaţa, aşa încât asistăm la această adevărată demenţă colectivă în care nu mai funcţionează decât legea bunului plac. Egoismul excerbat acţionează cu atâta virulentă încât periclitează însăşi existenţa terestră. La ora actuală arsenalul de auto-distrugere planetară este suficient să înlăture definitiv, pe un număr impredictibil de ani…întreaga viaţă de pe terra. Flora şi fauna sunt în continuare în mare pericol. Au dispărut specii, altele sunt pe cale de dispariţie iar asupra tuturor planează un pericol iminent…dacă nu va surveni o schimbare DECISIVĂ în atitudinea noastră, a omenirii  faţă de noi înşine, de semeni, de întreg. Dacă nu am reuşit să ne găsim unii pe alţii, să ne unim ca oameni apelând la resorturile interioare, va trebui să ne unim chiar împotriva concepţilor, orgolilor, credinţelor noastre prosteşti, care ne împiedică s-o facem. Cine îşi imaginează că omenirea poate continua pe acest drum al pierzaniei…este nebun. Faptul ca înainte omenirea nu era atât de numeroasă, că nu dispunea de asemenea tehnologii avansate ca astăzi, a facut posibila supravieţuirea, în ciuda violenţelor fata de natura si unii fata de altii. Astăzi aceste tehnologii avansate puse în slujba dorinţei de înavuţire fără limite, a violenţei, a exploatării la sânge a resurselor şi oamenilor, pot provoca un dezastru apocaliptic, fara cale de întoarcere…Oare va trebui să se ajungă într-acolo încât să realizăm dezastrul total numai după ce acesta se va manifesta faptic, (daca va mai fi cine sa-l realizeze) ? Chiar să fim atât de întunecaţi încât să nu vedem evidenţa, realitatea care ne excede, care vine peste noi cu o putere din ce în ce mai mare demonstrându-ne la tot pasul haosul pe care-l generăm din inconştienţă si din ignoranta ?
În 77’ la marele cutremur a fost o solidaritate a compasiunii, forma cea mai înalta a iubirii. Oamenii deveniseră…oameni. S-au săvârşit fapte de curaj, de eroism în mod spontan, fără a avea sentimentul riscului atunci când încercam să ne salvăm semenii aflaţi în pericol. N-am să uit cum mergeam pe străzi şi în mod spontan ne alaturam grupurilor de salvatori fără să ne-o ceară nimeni, fără să ne gândim nici o clipă la riscurile ce ni le asumam. La urmă, după evenimentele petrecute, începeam să realizăm prin ce am trecut, dar nu se putea altfel. Desigur, erau oameni care se sacrificau în mod spontan pentru a ajuta, cum erau alţii care profitau şi încercau să fure printre dărâmături, cum erau si altii care stateau pe strazi sa nu-i „prinda” vreo replica a cutrmurului in casă. Întotdeauna vor fi şi de unii şi de alţii, că doar totul se află în echilibru. Al doilea moment trăit de mine în care a funcţionat solidaritatea compasiunii completată cu o defulare a unei frustrări îndelung acumulate, aceea a lipsei de libertate, a umilinţei, a minciunii, ipocriziei unui sitem dictatorial, a fost în timpul loviturii de stat mascate din 89’.
Pentru avea o imagine completă a tuturor formelor principale de solidaritate trebuie sa amintesc despre solidaritatea celor multi, a celor ce constituie masa de manevra a politicienilor, a piliturii de fier atrasa de ’’magnetismul’’unuia sau altuia, a celor ce nu-si apartin cu adevarat fiind ca ‘’frunza in vant’’. Este vorba de solidaritatea orgoliului si a prostiei, care sunt in fond notiuni complementare. Este vorba de solidaritatea mediocritatii, a celor care sunt inregimentati in prejudecati si concepte cu care din frica, cred ei ca se pot proteja. Ei nu sunt atat de liberi incat sa se poata ridica la acea solidaritate a iubirii, a compasiunii si nici atat de rai, de stricati sufleteste incât sa se solidarizeze in faradelege ca politicienii si hotii de rand. Cei ce se solidarizeaza in iubire sunt cei mai putini dintre noi, iar cei ce se solidarizeaza in faradelege constituie de asemeni un numar nesemnificativ. Cei multi si adormiti, care doar reactioneaza, care nu au initiativă proprie, care nu actioneaza, reprezentand doar o masa de manevra, sunt acesti mediocri care nu-si pot depasi conditia minimala, care nu au aspiratii proprii. Ei adera la un curent sau altul sau pur si simplu raman absenti. Acesti mediocri fiind intr-un numar covarsitor pot fi intalniti pretutindeni in viata de zi cu zi, pe net, in piată, preutindeni. Ei ‘’simt’’cand le este pusă in pericol mediocritatea, când cineva sau ceva doreste sa-i ‘’trezeasca’’si se solidarizeaza atacand in haită. Ei nu sunt ‘’importanti’’decat ca numar. Acestia trebuie ‘’treziti’’, sau ma rog… incercat. Este insa, o munca de sisif sa lupti cu cei care NU vor sa-si depaseasca conditia mediocră de masă de manevră, care din frica prefera sa se multumească cu putin, să se târască in loc sa TRAIASCA ca OAMENI.
Trebuie să fim foarte atenţi atunci când vorbim de omenire în general, de umanitate, de patrie, religie, care sunt doar concepte cu un caracter mai mult abstract. În numele acestora s-au săvârşit crime abominabile care nu au nimic în comun cu umanitatea. Sartre spunea că ‘’ iadul’’ este celealalt, semenul nostru, deoarece suntem înstrăinaţi şi în loc să ne analizăm pe noi înşine, să ne cunostrem cu adevărat, preferăm să ne judecăm aspru semenul, dorindu-l după chipul nostru, răpindu-i libertatea, subordonându-l intereselor noastre. Noi, până să vorbim despre iubirea de umanitate, de patrie sau religie, care au un caracter abstract… am face mai bine să ne iubim aproapele, semenul care este concret, este o realitate, este langa noi cu adevărat.
Acum unii se unesc în săvârşirea fărădelegilor, fiind împotriva naturi lor, împotriva interesului comun. Politicile politicienilor, fie ele economice sau sociale, nu ţin cont decât de interesul lor şi al grupului de susţinători. Politicienii reprezintă o plagă, o clasa monstruoasa generata de un egoism exacerbat dublat de inconştienţă şi ignoranţa.
Trebuie să ne acceptăm unii pe alţii aşa cum suntem, fără însă a face rabat de la adevăr, dreptate, cinste, şi în primul rând de la IUBIRE, incercand totodata sa ne ajutam sa ne depasim proprile neputinte. Este singura lupta care merita orice sacrificiu. Când vom înţelege că numai sub semnul iubirii, ca fiind cea mai de seama energie generată si generatoare de spiritualitate, UNIRE, pace şi prosperitate în folos comun, atunci toate celelalte ni se vor aduga nouă. Singura UNIRE reala  de durata in folos comun, este pentru demnitate, adevar, valoare, toate puse sub semnul IUBIRII. Atunci, politicienii cu politicile lor cu tot, vor deveni o trista amintire a prostiilor inerente copilariei lumii,  iar omenirea va deveni matură, mai… ” UMANA ”.

 

 

 

Reclame
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s