Placebo…nocebo. (2)

Spuneam despre efectele ’’credinţei’’, auto-sugestiei, asupra noastră şi nu numai. Ştiinţa certifică astăzi adevăruri pe care înaintaşii noştri le cunoşteau cu foarte mult timp în urmă şi anume că suntem un rezultat al atitudinii noastre, al gândurilor, al acţiunilor, al faptelor, al dorinţelor, al năzuinţelor… Acestea ne ‘’modelează’’ destinul , în bine sau rău, ne determină sănătatea trupească si pe cea sufletească, ne ‘’progreameaza’’ aşa zisul viitor.
Cum placebo, credinţa în bine, în vindecare, în sănătate, în prosperitate dacă vreţi, este calea ‘’credinţei’’, acelei atitudini mentale şi sufleteşti pozitive, pe care Iisus o certifica spunând bolnavei…’’Credinţa ta te-a vindecat’’… în aceiaşi măsură ‘’nocebo’’ reprezintă gândurile ‘’negre’’, prăpăstioase, atitudinea veşnic nemulţumită, negativă, aplecarea urechi spre veştile rele, triste, spre nenorociri, fiind generatoare de boli, depresii, sărăcie. Încă nu realizăm că cele ce ni se ‘’ întâmplă’’ nu sunt întâmplătoare, sunt consecinţa ATITUDINILOR noastre în faţă circumstanţelor pe care viaţa ni le oferă ca răspuns la ceea ce am ‘’construit’’ prin atitudinile noastre trecute, prin modul cum ne-am construit propriul destin în circumstanţele trecutului nostru. „Prezentul” este în acest fel generator de „viitor”, deoarece tot ceea ce se petrece, se petrece „doar” in prezent, trecutul fiind doar memorie.
Zadarnic căutăm justificări şi vinovaţi în altă parte… NOI suntem singurii răspunzători pentru cele ce ni se petrec.
Acestea nu sunt nici fatalisme şi nici predestinări, nici pedeapse şi nici presupuse ghinioane, sunt doar consecinţa unei legi imuabile, inexorabile…a cauzei şi a afectului. Acesta nu se …negociază.
În lumina acestei ‘’realităţi’’ va trebui să ţinem cont de ea în mai mare măsură. Să realizăm că cele ce ni se petrec au un sens, că aşa zişii vinovaţi…suntem chiar noi, că de noi depinde prezentul, iar viitorul este doar o consecinţă a acestui prezent continuu.
Va trebui să procedăm în consecinţă, atâta timp cât realizăm că totul este un ‘’produs’’ spiritual, că ‘’ la început a fost ‘’cuvântul’’, cuvântul era la D-zeu şi D-zeu era cuvântul şi toate care s-au făcut…prin EL s-au „făcut’’. Nu trebuie să va faceţi nenumărate ‘’cruci’’, să va puneţi cenuşă în cap şi nici să-i ‘’veneraţi’’ pe profitorii instituţilor bisericeşti  pentru a ‘’înţelege’’ acest fapt.
Va trebui să evităm, pe cât posibil, să participăm  fie şi pasiv, la întâmplări dezonorante, la bârfe, ştiri macabre, conflicte cu violenţă verbală sau fizică. Va trebui să renunţăm să ne mai victimizam, să ne ‘’deplângem’’soarta, să ne amplificăm nemulţumirile, să culpabilizăm, să devenim resentimentari, să urâm, să înjurăm, chiar dacă ’’aparent’’ avem dreptate, chiar dacă ŞTIM(?!) că avem dreptate. Va trebui să ne amintim că cele ce ni se petrec sunt consecinţele atitudinilor noastre trecute, este meritat, în acest sens avem conducătorii, prietenii, soţia/soţul pe care-i merităm. Repet…tot ceea ce se petrece cu fiecare dintre noi, este meritat. Aici funcţionează legea cauzei şi al efectului, iar meritul/nemeritul, este evidenţiat în mod implacabil.
Probabil de aceea ne este ’’frică’’ de meritocraţie( ?!)
Destinele individuale ale fiecăruia dintre noi se ‘’însumează’’ în determinarea unui destin al naţiunii. Cum…’’ D-zeu ajută, dar nu bagă în traistă’’…va trebui, dacă ‘’năzuim’’ la o soarta mai bună în care să prevaleze dreptatea, adevărul, cinstea, libertatea şi iubirea, să FACEM ceva, să năzuim din toată inima, din toată puterea, cu toată credinţă noastră înspre aceste valori.
Atunci nu vom mă fi dubitativi, nu vom mai ‘’cântări’’ce este rentabil, ce este pragmatic, ce este în folosul nostru şi numai al nostru personal. Atunci vom fi cu adevărat OAMENI LIBERI, gata să ne croim un destin prosper în deplină libertate şi iubire.
Atunci, această clasă politică mizerabilă, nu va mai fi o soluţie ‘’impusă’’, nu va mai fi unica posibilitate.
Atâta timp cât vom năzui să promovăm valoarea, dreptatea, corectitudinea, profesionalismul, cinstea…contează prea puţin cum se va numi acel principiu, acel sistem. Că-i spune meritocraţie, dreptocratie sau normalocratie…n-are nici o însemnătate.
Dacă nu ne vom putea depăşi condiţia de robi, dacă stăm cu mâna sau traista întinsă la mai marii zilei sau la D-zeu, doar, doar ne-o pica ceva…ne vom alcătui un destin corespunzător acestei atitudini. Atunci nu vom mai avea dreptul să ne mai deplângem soarta sa ne victimizăm şi să dăm vina pe un politician sau pe un alt politician, să ne tot sufocăm de perplexitate că suntem trădaţi, că ne este furată ţara de sub picioare. Avem… ce merităm.

Reclame
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s