CONSTIENTIZAREA.

Vorbeam despre unele cauze ale apartenenţei noastre la un grup sau altul. Vorbeam de fărâmiţarea noastră , din dorinţa de a ne cauta securitate şi avantaje, cu preţul unui reazboi fals, generat de frică şi dorinţa de putere.

Să mergem mai departe…plecand de la premiza că nu avem nimic de împărţit, fără prejudecăţi, cu dorinţa sinceră de a desluşi deziluzile, haosul, confuzia prin care trecem. Desigur, această cercetare cere atenţie mărită, fără a cauta subterfugii, fără gânduri sau motive ascunse, şi nu în ultimul rând…respect.
Dacă vom privi în jurul nostru vom vedea că lumea este împărţită în naţionalităţi diferite, dezbinate între ele, debusolate, confuze şi mai ales condiţionate…cu toate că în fond, noi suntem fiinţe umane, indiferent cărui cult religios sau naţiuni aparţinem. Când suntem debusolaţi, când suntem confuzi, tulburaţi…căutăm în trecut, o autoritate, o doctrina, o carte, o direcţie salvatoare…
Dar oare care să fie cauza profundă, reală a acestei confuzi generale? Găsind cauza…putem pune capăt confuziei. Noi acuzăm doar simptomele, efectele, simţământul lipsei de integritate, de degenerare, al unei disperări…
Spunem că totul se datoreza unei clase politice, unui sistem politic ineficient, lipsit de moralitate, fapt ce poate fi generalizat la scară mondială. Dar astea sunt doar simptome iar când căutăm cauzele…fiecare va avea o altă părere. Cu cât avem şcoală mai multă, cu atât vom avea ‘’ păreri’’ mai multe. Dar indiferent cât suntem de învăţaţi sau de profani, cu toţii suntem prinşi într-un vârtej de frământări petrecute aici sau pretutindeni în lumea largă…o lume împărţită pe categorii…a celor aleşi… sau a celor din lumea a treia, dar care toate se pregătesc sau se află într-un război…” intern ” sau ” extern „… Nimeni nu se întreabă… de ce trebuie să existe războaie  în care să ne distrugem unii pe alţii şi considerăm o mare realizare evitarea unui război nuclear acceptând cu toţii ideea falsă că războiul ar fi un proces istoric, o realitate. Trăim în iluzia că trebuie să ne apărăm ţara, casa, ideile, religia, contul bancar…în timp ce întreaga omenire degenerează şi se destramă.

Noi căutăm ajutorul la conducătorii politici, economici, sau în vreo religie salvatoare, devenind dependenţi de alţii, de o călăuză…iar cu cât suntem mai dependenţi, cu atât suntem mai slabi, devenind neputincioşi, incapabili să gândim limpede.
Această lipsa de încredere, a simţului responsabilităţii faţă de sine…este una din cauzele confuziei, a iresponsabilităţii noastre prin dependenţă. Dar oare este posibil să fim noi înşine, fără să depindem de nimeni ? Acum depindem de toată lumea…de la poştaşul care ne aduce corespondenţă şi facturile, la poliţistul care ne urmăreşte să nu trecem pe roşu, de doctor, de şeful de la serviciu, până la guvernanţii care ne conduc…Dar, dacă în interiorul nostru, dacă gândim limpede, ne observăm şi observăm, ce se petrece cu adevărat, având deplină încredere în sine, nu va mai trebui să ne sprijinim pe nimeni, ne sprijinim numai pe noi.
Dar pentru ca acest fapt să se producă, este nevoie de o mare libertate interioară, de un creier limpede, nu de unul condiţionat. De când ne-am născut şi până acum, creierul a fost condiţionat de educaţie(iresponsabilă), într-un cult religios, de concepte politice, de o filozofie de viaţă, s.a.m.d. Asta înseamnă că noi, creierul nostru, a devenit mecanic, este plin de etichete prefabricate…Nu putem fi condiţionaţi şi totuşi liberi, nu poate exista cu adevărat iubire…Aceste conditionalitati reprezintă o bariera de mare însemnătate în calea elibererii noastre psihologioce. Dar oare…este posibilă eliberarea ? Răspunsul îl vom capătă cercetând…pas cu pas. Dar cum vom începe cercetarea…din afară sau dinăuntrul nostru ?

În haosul genetralizat în care ne aflăm, în confuzia şi dorinţa de securitate, de siguranţă…am generat în lumea din afară, o societate coruptă, imorală, confuză, aflată într-un permanent conflict. Această lume este creaţia noastră. Degeaba căutăm un nou conducător miraculos, o nouă filozofie eliberatoare, o altă religie salvatoare…Va trebui să ne uităm la noi înşine, aşa cum suntem. Să observăm cum relaţionam la întrebările vieţii…şi aceste răspunsuri sunt reprezentative pentru noi.

Mai întâi viaţa înseamnă un sistem de relaţii, ca baza a existenţei umane. Ne aflăm în relaţie cu mediul,cu părinţii, cu prietenii, cu soţ/soţie, cu copiii, cu preotul(după caz), cu guvernul…
Suntem legaţi de trecut, de tradiţie şi de viitor, ca mod de a gândi. Dar să ne analizăm puţin relaţiile de până acum….
În copilărie(de acolo pleca totul) s-a întâmplat să fim răniţi sau insultaţi  d.p.d.v. psihologic… iar din acea cauza s-ar putea ca astăzi să fim violenţi. O rana interioară poate determina o închidere în noi înşine pentru a evita să mai fim loviţi şi astfel ne îngustăm câmpul relaţiilor. Ce înseamnă că suntem răniţi ? Ce înseamnă când spunem că suntem jigniţi , că mândria ne este rănită ? O grămadă de oameni ne-au făcut să suferim…părinţi, profesori, prieteni,duşmani( !?), şefi…Am fost răniţi cu o vorba, cu o privire…Oare cine suferă când spunem…” eu ” sunt rănit ? Oare nu suferă o imagine a noastră despre noi înşine ? Cine este în fond cel rănit ?

Creierul creează imagini care sunt iluzii, însăşi războiul ete o iluzie pe care noi o acceptăm, o luăm de bună, cum acceptăm  uciderea unei fiinţe umane…face parte din imagine. Printre aceste multe imagini, imaginate, o avem şi pe aceea că …” sunt rănit „. De fapt ” cine este rănit ” ? Nu este doar imaginea…rănită ? Noi ne credem importanţi şi vine un…nu spun cine…şi ne zice…” tâmpit „…Ne simţim insultaţi, deoarece mă compar cu imaginea şi cu ce ştiu eu despre unii sau alţii…şi acolo unde este comparare, măsurare…există şi durere. Dar oare putem trăi fare comparaţie, noi care tot timpul ne comparăm cu ceva sau cineva ? Este extrem de greu şi foarte complicat…căci ” mai mult ” şi ” mai bine „…înseamnă măsurare. Oare este posibil ca în relaţiile inter-umane să nu aibă loc măsurarea ? Asta presupune că trebuie să cercetăm în cadrul relaţiei cu ceilalţi, decă există vreo rana şi dacă această rana măreşte frica, produce o închidere în sine, o izolare, izolare care indiferent dacă este interioară sau exterioară…produce conflict. Creierul nostru este condiţionat de izolare, de un cult religios, de o filozofie de viaţă…
Ca să realizăm natura adevărată a relaţiei, va trebui să începem cercetarea cât mai aproape de noi, de casa noastră, de soţ/soţia, de copiii,părinţii, prietenii, ca mai apoi extinzând-o să ajungem foarte departe. Putem fi oare permanent atenţi la relaţile noastre, în funcţie de modul cum reacţionăm ? În fond viaţa asta este…o permanentă atenţie, vigilenţă, atenţie la fiecare gând…aceasta înseamnă a fi conştient. Din păcate, cei mai mulţi dintre noi, am devenit leneşi şi asta din cauza că suntem dependenţi de alţii… Oare creierul nostru este individual, este separat de cel al întregii omeniri, oare conştiinţa care spunem că este…a „noastră”, nu o fi şi ea a întregii omeniri ?
Trebuie o cerecetare individuală. Cert este că suferim, suntem nesiguri, îngrijoraţi. Asta suntem. De asemeni avem credinţe, caracter…Trebuie să ţinem cont de tot. Şi asta se întâmplă cu toţi şi atunci se naşte o întrebare…ESTE CONŞTIINŢA NOASTRĂ… SEPARATĂ DE CEA A OMENIRII ? EVIDENT CĂ NU…
Dacă plecăm de aici…oare mai suntem o persoană separată de întreg ? ” Periferia ” noastră, felul cum arătăm, activitatea periferică…ne poate face să credem că suntem separaţi…dar în adâncul nostru, nu suntem oare…ÎNTREAGA OMENIRE ?

Când vom realiza, când vom „conştientiza” fiecare din noi acest fapt, acest adevăr…nu ne vom mai putea ucide, căci ne-am omorî pe noi înşine, nu ne vom mai putea…nici măcar jigni unul pe celălalt…şi din această înţelegere se va naşte o MARE IUBIRE, o MARE COMPASIUNE…

Asa sa fie…

Reclame
Acest articol a fost publicat în Multiversuri spirituale și etichetat , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s