COMPARAȚIA…COMPETIȚIA.

competition

În prezent trăim într-o societate care se bazează pe ambiție, invidie, lăcomie și conflict, toate acestea fiind atribute ale ego-ului. Este o constatare de cel mai elementar bun simț, recunoscută de toată lumea, dar care este considerată ”normală”, inevitabilă, ca făcând parte din însăși natura existenței societății.

Educația, la toate nivelurile, îl obligă pe individ să fie competitiv, să-și cultive ambiția pentru a se putea integra într-o astfel de societate. Și cum adaptarea este considerată o necesitate, părinții, educatorii noștri vor proceda în consecință. Acest fapt nu s-ar petrece, dacă am vedea situația în profunzime, iar faptul că nu o vedem ne împiedică să trăim o viață normală, creativă, fericită, umană.

Oare, de ce considerăm , că modul de viață ambițios, competitiv, este inevitabil ?

Este clar, din inconștiență și asta în ciuda faptului că putem fi licențiați, erudiți, plini de cunoaștere, burdușiți de carte. Realizați, că spiritul competitiv, este generator de conflict, atât în interiorul, cât și în afara noastră? Cum poate fi pașnic un om ambițios, cum poate un asemenea om să nutrească compasiune?  Se spune, că această competiție ar fi motorul progresului. Oare?! Dacă vom analiza lucid vom vedea că este exact invers. Dacă, în prim planul  progresului, evoluției, nu se află OMENIREA, binele general al acesteia, nu putem vorbi de progres. Competiția nu urmărește decât binele individual, mărirea personală, indiferent de domeniul de manifestare acest ”bine” este  profund egotic. Astfel, vedem că există o competiție a…ÎNARMĂRII …care este expresia DEMENȚEI. Vedem cum invenții extraordinare, ale unor oameni extraordinari, care aplicate ar elibera material omenirea, sunt ținute ascunse pentru maximizarea câștigurilor pe piața energiei, unde există o competiție acerbă…împotriva oamenilor, împotriva celor mulți. Nu există o ”competiție” a binelui, a modului în care fiecare va fi fericit să-și poată ajuta cât mai mult semenii, natura înconjurătoare…VIAȚA și implicit pe el însuși.

Orice organizație are în spatele ei politica competiției, are lideri, ierarhii, unde competitorii își urmăresc realizarea unor ambiții personale de putere, iar asta se petrece atât în lumea practică, cât și în așa zisa lume spirituală. Astfel lumea a devenit tot mai polarizată.

Politica socială, economică sau religioasă se bazează pe cultul competiției, care presupune conflict. Competiția aparține ego-ului și ea rănește, deoarece vor exista întotdeauna oameni superiori  ție, cum vor exista și oameni inferiori ție în anumite domenii ale competiției. Cum putem crede în ierarhii ? Cum poate fi cineva mai presus sau mai prejos decât tine, dacă suntem unici…și suntem astfel.? Competiția este inutilă, atâta timp cât fiecare din noi vom fi noi înșine, adică autentici, exercitându-ne unicitatea.  Desigur, există o nevoie absolut normală, ca în viața socială, profesională, să fie promovați cei mai buni specialiști, să existe criterii stricte de accedere în funcții. Acum aceste concursuri nu au criterii de merit, ele, de cele mai multe ori, sunt măsluite în funcție de INTERESELE celor care conduc cleptocratic  lumea. Când vom realiza nevoia NORMALITĂȚII faptului de a fi promovați prin examene, care să CERTIFICE pe baza criterilor de VALOARE, pe cei mai buni dintre cei mai buni, asta spre folosul COMUN, atunci, acerba competiție pentru avere și mărire personală  va deveni calea normală a garantării bunăstării comune.

Acum, fiecare om încearcă să ”reușească” împlinindu-și dorințele personale, iar această ambiție, indiferent de domeniu, generează conflict.  Calea ”succesului” este generatoare de competiție, care generează conflictul. Astăzi, fiecare din noi este un agent al conflictului având fiecare ambițile și frustrările sale.

Când fiecare din noi vom vedea ADEVĂRUL despre competiție, ambiție, dorințe, atunci omenirea se va elibera de sub dominația ego-ului.

Trebuie să înțelegem un fapt simplu, evident, anume acela, că eu, tu, noi suntem LUMEA, suntem o UNITATE, indestructibilă… doar ca UNITATE.

Ambiția caută în permanență un ”rezultat”, iar asta este o preocupare superficială, mediocră. Că vrei să fii politician  sau sfânt, om de afaceri sau mare specialist într-un domeniu, ceea ce te motivează, este DOAR reușita personală, care adâncește izolaționismul.

Acest mod de viață competitiv generează doar antagonism, invidie, lupte, conflicte, războaie, violențe, ură, iar noi suntem condiționați să ne purtăm astfel, să ne educăm copiii în spiritul competiției, succesului, ambiției.

Asta, într-un cuvânt, se numește : INCONȘTIENȚĂ !

Publicat în Concepte, România şi drobul de sare | Etichetat , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

O ÎNTREBARE PROFUNDĂ ADRESATĂ ”RAȚIUNII” :

1

Aproximativ 72% din corpul uman este H 2 O – apa în stare lichidă. La fiecare 16 zile, aproximativ 100% din apa organismului este schimbată într-un organism sănătos.

Elementele grele, cum ar fi carbon, sodiu și potasiu îti pot ocupa organismul aproximativ 8-11 luni. De exemplu, calciul și fosforul din oase sunt înlocuite printr-o dinamică de cristalizare – dizolvare, care face ca oasele noastre să fie înlocuite complet cu timpul.

Înlocuirea atomică a altor organe poate fi estimată :

. Captuseala stomacului si intestinului la fiecare 4 zile;

. Gingiile sunt inlocuite la fiecare 2 saptamani;

. Pielea este inlocuita la fiecare 4 saptamani;

. Ficatul este inlocuit la fiecare 6 saptamani;

. Căptuseala vaselor de sânge este înlocuită la fiecare 6 luni;

. Inima este înlocuita la fiecare 6 luni;

. Celulele de suprafață implicate în procesul de digestie de la nivelul cavității bucale, până la nivelul intestinului gros – sunt înlocuite la fiecare 5 minute;

Aceste date uimitoare au fost mai întâi subliniate de către Dr. Paul C. Aebersold în anul 1953 într-o lucrare de referință prezentată la Institutul Smithsonian , ce poartă denumirea „Radioisotopes – New Keys to Knowledge”.

În aproximativ un an de zile din acest moment fiecare atom din corpul tău va fi schimbat. Nu există nici măcar un singur atom din corpul tău care se va afla acolo pentru totdeauna și există o sansă de 100% că alți oameni din istorie au fost deținătorii acelorași atomi care formează organismul tău în prezent.

La fel de fascinant este și faptul că aproximativ 33% din greutatea organismului tău, nu ești chiar „tu”, ci este un conglomerat de bacterii, virusuri, paraziți și alți vizitatori. De fapt, în cazul bacteriilor, în comparație cu celulele organismului tău, acestea formează un număr de 10 ori mai mare.

Datele prezentante mai sus, ne lasă cu o întrebare filosofică foarte importantă:

„Dacă fiecare atom din corpul nostru este înlocuit în fiecare an, cine suntem noi, asta în cazul în care nu suntem celulele organismului si nici atomii care formează corpul nostru fizic?”.

 

Publicat în Multiversuri spirituale | Etichetat , , , | 3 comentarii

CE NU ȘTIAȚI (poate?!) DESPRE JAPONIA

japonia_49973884

Susțin necesitatea, ca omenirea să treacă de la aplicarea unor sisteme politice, economice și sociale inventare de filosofi, sau politologi urmărind interesele egotice ale unor grupări minoritare, care au preluat puterea și o mențin prin control tehnologic, manipulare și forță, adică prin dictatură, repet, susțin necesitatea trecerii la MERITOCTAȚIE, singurul Principiu corect, care adaptează, la scară umană, Principiul Universal al Evoluției Universului  : SELECȚIA pe criterii de VALOARE. 

Dintre toate statele lumii, unul singur, este cel mai apropiat de principile meritocrației și fără să fie cu adevărat o meritocrație, este totuși, față de celelate state ale lumii, o nație… parcă …extraterestă…

Să vedem punctual câteva aspecte relevante, sau mai puțin relevante, din viața acestui popor.

– Primii locuitori ai Japoniei au  trait in Paleolitic, in urma cu 30.000 de ani  I.H.

– Japonia este alcătuită din 6.852 de insule, dintre care 430 sunt nelocuite.

– Numele japonez al Japoniei este “Nihon” sau “Nippon”, care înseamnă „originea soarelui”.

– În Japonia, 70% din suprafață este acoperită de munți, între care 200 sunt vulcani.

– În Japonia se petrec aproximativ 1.500 de cutremure pe an. Acestea, alături de taifunuri și ploi torențiale, fac parte din viața de zi cu zi a japonezilor.

– Populația Japoniei constă din 98% japonezi, imigrația fiind aproape inexistentă. Puține state ale lumii au un grad atât de mare de omogenitate etnică.

– Rata șomajului în Japonia este de sub 4%.

– Japonia are peste 50.000 de locuitori care au depășit vârsta de 100 de ani.

– Pădurea Aokigahara de la poalele muntelui Fuji este locul tradițional unde japonezii merg să se sinucidă.

– Dacă un japonez alege să se sinucidă sărind în fața trenului, familia lui va plăti costul întreruperii călătoriei.

– Numărul analfabeților în Japonia este de sub 1%.

– Până în prezent, Japonia a dat 18 laureați Nobel.

– Anual, în Japonia se petrec doar  2 crime prin împușcare.

– Media anuală a întârzierii trenurilor în Japonia este de doar 18 secunde. Plecarea punctuală, performanța aerodinamică și siguranța călătoriei cu trenul sunt legendare. În caz de cutremur, trenurile se opresc automat, pentru a evita riscul deraierii.

– În gări există angajați a căror sarcină este să-i ajute pe călători să urce în trenurile aglomerate.

 -Alimentele de bază ale japonezilor sunt orezul, peștele și fructele de mare. De fapt, orezul nu lipsește de la nicio masă. Iar cel mai popular topping pentru pizza este calmarul, o moluscă cefalopodă comestibilă, cu corpul alungit și gura înconjurată de zece tentacule.

– Sorbitul la masă este considerat politicos, deoarece indică faptul că mâncarea e delicioasă.

– În Japonia există mai multe animale de companie decât copii.

– 98% dintre copiii adoptați în Japonia sunt băieți, ideea fiind ca averea să rămână în familie.

– Pentru japonezi, pisicile negre aduc noroc.

– În Japonia există cafenele unde te poți juca cu pisici.

– Toate casele japonezilor au încălțăminte în plus pentru musafiri.

– Prima şi cea mai importantă regulă de comportament în Japonia este punctualitatea. Dar punctualitate nu înseamnă să ajungi la ora stabilită, ci cu cel puţin zece minute înainte. La fix înseamnă că ai întârziat deja.

– Japonezii poartă în permanență cu ei un prosopel, ca să se șteargă de transpirație.

– Dacă ai răcit în Japonia, trebuie să porți o mască, pentru a nu răspândi boala. De asemenea, gestul de a-ți sufla nasul de față cu alții este impardonabil.

– În Japonia, să mănânci sau să bei în timp ce mergi pe stradă este semn de proastă creștere.

– În Japonia este considerat necuviincios să spui „nu” direct, la o rugăminte sau sugestie. Trebuie să-ți formulezi răspunsul în așa fel, încât partenerul de discuție să nu se simtă jignit de refuz.

– Japonezii cresc pepeni pătrați. Cultivatorilor le-a venit această idee din necesitatea de a-i depozita și transporta mai ușor. Ulterior, alți conaționali ai lor ingenioși au creat pepeni în formă de pară, de măr și chiar de inimă.

– Șoferii japonezi de autobuze opresc motorul la stop, pentru a reduce poluarea.

– Poliția japoneză are pistoale cu vopsea, pentru identificarea mai ușoară a vehiculelor în culpă.

– În Japonia, Salvările merg cam cu 40 km la oră şi opresc la fiecare stop, rugând respectuos lumea să se dea la o parte şi mulţumind pe îndelete tuturor pentru înţelegere.

– În Japonia există o autostradă care trece printr-o clădire.

– A dormi la locul de muncă este acceptabil în Japonia, considerându-se urmarea unei oboseli cauzate de efortul intens.

– În Japonia, elevii și profesorii fac curățenie împreună în clase și la cantină.

– Multe stațiuni termale și băi publice din Japonia interzic intrarea clienților tatuați.

– Ganguro (în traducere, „față neagră”) este o modă japoneză ce constă în vopsirea feței într-o culoare cât mai închisă.

La intrarea în fiecare casă japoneză, podeaua este ridicată cu aproximativ 15 centimetri, ceea ce indică faptul că cei care intră trebuie să se descalțe si să-și pună papuci.

-La intrarea în camerele cu podea din”tatami” (o podea traditională făcută din paie de orez, cu margini din brocart), pragul este înălțat cu 2-5 centimetri, ceea ce  înseamnă că și papucii trebuie lăsați la ușă.

– Cea mai veche companie încă activă din lume, Kongo Gumi, se află în Japonia. Aceasta a fost fondată în anul 578 e.n. şi avea ca obiect de activitate construcţiile. De atunci, Kongo Gumi a funcţionat neîntrerupt, construind temple, castele, fortărețe și clădiri care astăzi fac parte din patrimoniul cultural al țării. A fost absorbită în 2006, ca subsidiară a companiei Takamatsu.

– Japonia are una dintre cele mai mari flote de pescuit din lume.

– Japonia și Rusia n-au semnat nici până în ziua de azi Tratatul de pace de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, din cauza disputei asupra Insulelor Kurile.

– Numărul chinezilor omorâți de japonezi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial este mai mare decât numărul evreilor omorâți în Holocaust.

– În anul 1949, India a trimis grădinii zoologice din Tokyo doi elefanți, pentru a ridica moralul japonezilor, înfrânți în cel de-Al Doilea Război Mondial.

-Tot din Japonia, 10 lucruri care au reţinut atenţia lumii după marele tsunami din  11 martie 2011.

1.CALMUL.

Nici  o imagine cu lovituri în piept sau durere sălbatică. Durerea în sine a fost  elevată.

2.DEMNITATEA.

Cozi disciplinate la apă şi alimente. Nici un cuvânt sau gest dur.

3.CAPACITATEA.

Arhitecţi  incredibili! Exemplu: clădirile s-au legănat, dar nu au  căzut.

4.GRAȚIA.

Oamenii au cumpărat doar  ceea ce aveau nevoie zilnic, încât toată lumea să obţină  ceva.

5.ORDINEA.

Fară jafuri în magazine. Fără claxoane şi depăşiri în trafic.  Doar înţelegere.

6.SACRIFICIU. 

Cincizeci de muncitori au rămas să pompeze apa de mare în reactoarele nucleare. Cum vor fi recompensati  vreodată?

7.TANDREȚE.

Restaurantele au redus preţurile. Un ATM nepăzit era nefolosit. Cei puternici aveau grijă de cei slabi.

8.INFORMARE. 

Toată lumea ştia exact ce să facă; batrâni, copii … Şi au  făcut exact doar ce trebuia.

9.MEDIA.

A manifestat o magnifică reţinere în buletinele de știri. Nimic senzational. Doar reportaje calme.

10.CONȘTIINȚA. 

În cazul în care se intrerupe curentul într-un magazin, oamenii pun lucrurile înapoi pe rafturi şi pleacă în  linişte.

                    

 

Publicat în Meritocraţia | Etichetat , , , | Lasă un comentariu

DE CE ILUMINAȚII SUNT GREU DE ÎNȚELES ?

5

Când devii LUNINĂ nu poți fi înțeles decât de…LUMINĂ. Cum să exprimi în cuvinte inexprimabilul, inimaginabilul, nepieritorul și să mai fi și înțeles?

Este știut, că descrierea obiectului nu ”este” obiectul, că nimic nu poate fi exprimat identic cu ceea ce este, cu ralitatea, că ADEVĂRUL nu poate fi exprimat prin limbaj, fără să fie distorsionat.

Realitatea, adevărul, nu pot fi surprinse decât de către o minte TĂCUTĂ, meditativă, atentă, dar relaxată, aflată în afara limbajului, a imaginii, a ”cunoscutului”. Cum să introduci în limbaj ceea ce transcede limbajul, pentru a-l comunica celor  care nu înțeleg TĂCEREA? Tăcerea nu este o liniște fizică, nu este ”moartă”, letargică, este VIE, este o stare inexprimabilă. Ea poate fi regăsită pretutindeni, dar numai de către cei care mai întâi au regăsit-o în ei înșiși. Cerul, noaptea, copacul, floarea, iarba, piatra…cunosc această tăcere inexprimabilă.

Problema este, că pentru o minte care nu a descoperit  TĂCEREA, orice adevăr devine neadevăr, sau mai bine zis va fi interpretat distorsionat, în ”cheie” personală, în funcție de condiționările fiecăruia. Tocmai această lepădare de condiționări, reprezintă tăcerea, atunci ea se manifestă ca realitate.

Pentru o minte ”cunoscătoare”, îmbuibată de cunoștințe, mândră de logica, de rațiunea ei, este greu să înțeleagă, dacă nu chiar imposibil, când i se spune că Existența este întuneric/lumină, viață/moarte, finit/infinit, timp/eternitate…În plus de acestea…chiar adevărul nu este bătut în cuie, el este VIU, el este veșnic nou, cu toate că este același în fond, că rădăcina lui este eternă.

Pentru o minte ”educată, aceste afirmații sunt paradoxale. Distorsionarea traducerii se face prin limbaj, care capătă înțelesuri diferite, în funcție de ascultător, prin condiționările, prejudecățile, etichetele fiecăruia asupra subiectului.

Acestea sunt motivele principale pentru care sunt atâtea și atâtea religii, atâtea filosofii, atătea interpretări… Bibliotecile lumii sunt adevărate mausolee în care se îngroapă mulțimea divagaților, interpretărilor după ”urechea” fiecărui autor. Ceea ce au în comun aceste scrieri, este faptul că toate bat câmpii. Nu vorbesc aici despre cărțile cu caracter științific. Știu, nu sună ortodox, dar asta face și ortodoxia, care interpretează după ureche presupuse adevăruri, care generează alte și alte…neadevăruri. Interpretările asupra spuselor lui Iisus, în afara faptului că au ajuns la noi, ca în jocul copilăriei” telefonul fără fir”, au mai fost și interpretate intenționat PROFITABIL pentru slujbașii bisericii.

În funcție de interpretarea altora, Iisus, Budha, sau alți iluminați mai puțin mediatizați, au fost interpretați în diferite moduri, fiind înfințate alte și alte religii , alte căi, pentru atingerea unor țeluri spirituale. Interpretările sunt pur subiective, în funcție de interpret, de mintea acestuia, de temperamentul, firea, felul fiecăruia de a fi și/sau de interesele grupului religios. Există abordări emoționale, sau pragmatice, pozitive sau negative asupra vieții.

Este știut, că manifestarea vieții, este bipolară, că există bărbat/femeie, energie pozitivă/negativă, că totul este polarizat, dat în fond COMPLEMENTAR. Important este să realizăm, că ceea ce contează, este ARMONIA, că nimic nu poate exista separat. Nici un pol nu poate fi discriminat, în favoarea celuilalt, doar armonia este bună, polii nu pot exista decât împreună.

Acesta este motivul pentru care orice abordare este  în funcție de polul în care te afli, în funcție de felul în care ești ACUM.

Iisus, Budha, sau oricare alt iluminat, indiferent de abordare, sunt precum Universul…SUNT.  Problema nu este cum sunt ei, problema este CUM EȘTI TU (?!), ca să-i poți înțelege, sau nu. Aceasta este cauza pentru care mesajul iluminaților nu este înțeles de imensa majoritate, că, cel mult,  aceștia pot arăta direcția CORECTĂ. Este foarte bine că este așa. Fiecare este nevoie să-și descopere propia cale, propia ”iluminare”, ca mai apoi să poată vedea LUMINA din LUMINĂ. 

Publicat în Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

NEVOIA DE AUTORITATE SPIRITUALĂ.

maxresdefault

Oamenii, în lipsa maturității, din cauza stării confuzionale în care se află, din dorința ”devenirii”(parvenirii) spirituale, își vor delega responsabilitatea unui maestru spiritual, guru, învățător, unui ”specialist”, sau unei autorități certificate, de renume, cu notorietate.

În ceea ce mă privește, consider această atitudine…IMATURĂ. Admit însă, că alături de un ”catalizator”, alături de un individ eliberat în corp, discipolii acestuia, ”în timp”, pot căpăta o stare în care să realizeze , că doar atunci, când observatorul și observatul sunt UNA, adică atunci când EL va conștientiza REALITATEA, prin găsirea propiei sale autorități, găsindu-și propia cale UNICĂ, nu va mai avea nevoie de nici o autoritate aflată în afara sa, că EL ESTE singura autoritate capabilă să se elibereze. Învățătorul îi poate indica DIRECȚIA corectă, dar și aceasta depinde în mare măsută de cel ce este gata să se PREDEA Existenței, depinde de cel ce nu mai ”alege” în funcție de maestru, dorință, interese, de cel ce nu mai depinde de EGO.

De fapt, maestrul, învățătorul, nu lucrează, el este doar o ”prezență”, față de care este nevoie să te ”predai”. Dacă maestrul este la rândul său predat Existenței, acest fapt este benefic. Dacă ”maestrul este un ”afacerist” spiritual, discipolul acestuia va fi și mai confuz, va fi complet derutat.

Repet, capitularea față de Existență, dacă nu este, atunci discipolul va trebui să capituleze față de maestru, cu riscul de a se înșela, iar această posibilitate este mare. De ce ?! Simplu ! El fiind confuz, cum oare va avea capacitatea să ”vadă” în autoritatea aleasă, autenticitatea, libertatea, iubirea pe care aceasta o deține?!

Lumina Existenței există, este o realitate, dar cum s-o vedem , dacă avem ochii închiși ?! Existența, lumina, ce poate face ca  să-ți deschizi ochii. Acum oamenii au ochii holbați doar la efectele generate de trecut, nutrind speranța iluziei pentru un viitor mai bun.

Când nu ai încredere, nu curgi odată cu Existența, te opui cu violență. Te îngrozește necunoscutul, noul, misterul și aventura vieții, punând răul în față, adică de ce ai avut parte. Având  încredere într-un adevărat învățător, prezența acestuia este un CATALIZATOR, dar asemenea învățători nu stau la colț de stradă și te așteaptă.

Văd oameni profund derutați, dintre ei unii își realizează starea și atunci CAUTĂ. NU în ei înșiși, unde este nevoie, caută un salvator undeva în jurul lor. Bisericile au preluat mulți oameni derutați, zăpăcindu-i de tot. Alții aleargă de la un guru la altul întrebând ”cum” și ”ce” trebuie să facă pentru ași găsi calea, pentru a ascăpa de starea confuzională în care se află. În însăși această întrebare >cum<  rezidă de fapt adevărul, acela, că ei de fapt nu vor să se TRANSFORME, că ei urmăresc doar să scape de efectele unor necazuri punctuale, de probleme, fie ele de sănătate, sau de cele din cadrul relaților.

Când conflictul interior este toatal, când în spatele acestui conflict nu stă ego-ul, care vrea să ”cucerească” și domenile spirituale, atunci nu mai întrebi CUM(?!), atunci EȘTI ACȚIUNE INTELIGENTĂ, deoarece nu cauți să înțelegi evadând, sau delegându-ți responsabilitatea autorității altcuiva, lăsându-te astfel exploatat spiritual, psihologic.

Alergând de la un învățător la altul, poți înebuni, devii tot mai fragmentat, tot mai confuz.

Atenție! Dacă tu ești total devotat unui guru, acela poate fi și mort, sau chiar nepotrivit, dar dacă tu te PREDAI TOTAL, TRANSFORMAREA se poate produce, deoarece transformarea nu se produce prin maestru, ea se produce prin devotamentul tău total față de Existență. Tu te poți transforma chiar dacă maestrul nu este autentic. TU ești factorul decisiv. Orice faci, oriunde te duci, fă-o cu TOATĂ inima, nu căuta profit sau mărire spirituală. În lumea spirituală, cel mai mic…este cel mai mare, iar cel mai mic este cel eliberat de EGO.

Nu trebuie să fii absolut sigur de autoritatea învățătorului este nevoie să fii absolut sigur  de TINE însuți. Învățătorul poate fi un ”iluminat”, dar atunci tu nu poți vedea asta, deoarece starea minții tale este paralelă cu cea a învățătorului iluminat. Ceea ce vezi și înțelegi, când ești confuz, nu-ți poate fi de ajutor. Dar totalitatea capitulării  este o certitudine față de învățător sau de Existență. Tu vei înțelege pe cel iluminat, când vei fi iluminat. Este și motivul pentru care Iisus Budha sau alți iluminați nu au fost și nu sunt înțeleși, chiar dacă unii ”cred” că-i înțeleg, ei nu fac decât să-și închipuie. Pentru mințile comune, acești iluminați sunt misteroși, paradoxali, ei fiind dincolo de orice rațiune. De fapt, cu cât este mai de neînțeles învățătorul, cu atât posibilitatea transformării tale este mai mare. Cât timp nu vrei să ”riști”, cât timp ai o țintă, sau ești bântuit de un ”scop”, învățătorul bun/rău, este la fel de inutil. Când vrei să fii ”sugur” de învățător, de fapt nu vrei să riști, ai o minte practică, care nu acceptă misterul. Nu se știe, dacă în multele vieți trăite de noi, până acum, n-am fost lângă Iisus, sau alt iluminat. Și ce dacă? I-am ocolit, deoarece ”deșteptăciunea” noastră, a fost PROSTIA noastră.

Repet, ideea este, că orunde te-ai duce, du-te cu TOTUL. Atunci și numai atunci TU ești maestrul, învățătorul, gurul. Nimeni nu poate face nimic în locul TĂU.

Publicat în Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

CUM DESCOPERIM INIMA, CUM ÎNVĂŢĂM SĂ IUBIM ?

 

 

 

Burning Desire Waves

Inimă are toată lumea, dar nu este funţională  decât ca sistem circulator sancvin. Ea nu s-a dezvoltat spiritual, motiv pentru care inima va trebui TREZITĂ prin cultivarea sensibilităţii. Acum ea este şi devine tot mai insensibilă, mai nesimţitoare, mai rece. Nu întâmplător incidenţa bolilor cardiace este în continuă creştere, reprezentând cauza principală a mortalităţii în lume.

Mass media contribuie din plin la susţinerea acestui proces de insensibilizare. Astfel, suntem informați cu obstinaţie, cu cerbicie, chiar cu sadism, despre mulţimea atrocităţilor ce se petrec în lumea largă, sau în proximitatea noastră. Violența sub toate formele demenței face parte din banalul, din obișnuitele știri de fiecare zi. În plus, în goană după audiență, acestea sunt prezentate spectaculos, cu lux de amănunte, cu o punere în scenă macabră, care frizează patologia bolilor mintale. Emisiunile tv., concursurile, disputele, indifetent de natura lor, sund deliberat orientate spre generarea de conflicte. Normalitatea nu atrage, nu face audiență aducăroare de profit, asta ni se spune, ni se spune, că oamenii asta vor…În realitate este vorba de o manipulare abjectă,  în care oamenii sunt îndemnați să-și dorească asemenea dispute sordide, stârnind cele mai fetide gunoaie ale subconștientului. Precum comercianții drogului, pentru a crea dependență, ni se servesc continuu asemeneotrăvuri mediatice, până acestea devin o necesitate. Tot aici se încadrează și veștile, știrile cu caracter catastrofic, inventarea de pericole imaginare, menținerea populației într-o stare de spaimă, de îngrijorare, de tensiune, astfel încât să piardă din vedere malversațiunile abjecte ale SISTEMULUI  TOTALITAR. Bineânțeles, că se merge pâna acolo în cât sunt regizate catastrofe, acte de terorism, chiar invazia Europei de către mulsulmani face parte din regia și scenarile destabilizatoare, ale unor minți destructurate, manifestând  un cinism criminal.

Cum pot asmenea inimi să devină sensibile, să evolueze, să găsească iubirea ? Iubirea nu poate fi predată sau învățată, ea nu este o materie de studiu. Iubirea VINE când inima este PREGĂTITĂ  s-o primească.  În această privință putem fi ajutați de prezența copiiilor din ptoximitatea noastră. Jucându-te cu ei, intrând în pielea lor descoperi inocența. Ca să înveți  iubirea, este nevoie de un mediu iubitor. Din păcate în școlile și universitățile noastre între profesori și elevi nu există un asemenea mediu. În mediul familial, părinții pentru a nu fi deranjați de normalitarea expresivă a copiiilor, se bucură când aceștia stau ore întregi cu nasul în computer, pe tabletă sau telefon, când se uită la televizor, indgerând dejecțile programelor. Au ajuns și desenele animate pentru copii să fie horor.

Iubirea nu poate fi învățată din cărți sau de la alții. Ce poți face pentru a cultiva inima în așa fel,  pentru a putea deveni aptă, desțelenită, pentru a primi sămânța iubirii?! Simplu(?!). Să FII, să te comporți NORMAL, ceea ce nu este deloc simplu în zilele noastre. Unde poți găsi totuși un mediu normal ?! În mijlocul naturii, in natura lăsată de capul ei, printre copaci, păsări, animale, râuri, ierburi…Ascultați greierii pe înserat, ei vă vor dezvălui, dacă veți fi ATENȚI, mai multe secrete și mărturisiri ale iubirii, decât o pot gface toate cărțile despre iubire. Asculați foșnetul ascuțit al vântului pe când străbate cetina brazilor, ce stau cu aripile crengilor larg desfăcute, de parcă ar vrea din clipă în clipă să-și ia zborul… Pășiți cu grijă, șovăielnic printre ierburile înalte, ca nu cumva săstriviți sub pașii voștri corola multicoloră de lumini a…florilor. Priviți cum își cerne soarele lumina printre crengile arborilor, ce nu lasă căldura toridă a verii să alunge răcoarea proaspătă a pădurii.

BUCURAȚI-VĂ…BUCURAȚI-VĂ… și o dată cu această tresăltare a inimii, veți fi inundați de o imensă recunoștință, de o profundă smerenie față de ÎNTREG. Atunci inima devine tot mai simțitoare, tot mai sensibilă, mai simplă, adică NATURALĂ. ”Civilizația”ne-a răcit, ne-a înstrăinat pe unii de alții, ne-a abrutizat. Avem însă nevoie de cultură, iar cultura nu reprezintă acumulare de cunoștințe, de informații moarte, cum greșit se crede. Adevărata cultură o reprezintă ÎNFLORIREA IUBIRII. Este nevoie să atragi, să te înconjori de oameni care se iubesc, care iubesc, de oameni sensibili, de oameni care emană bucurie. Mediul actual social este profund ostil. Numai într-un mediu iubitor, în care părinții, familia, profesorii sunt astfel, copilul va putea să învețe să iubească. Copiii crescuți fără mamă vor fi traumatizați întreaga lor viață. Aceștia, cu greu vor putea învăța ceea ce nu au cunoscut.

Repet, iubirea nu va putea fi învățată de la alții, dar prin ceerea unui mediu iubitor, sensibilitatea inimii se poate dezvolta pentru a putea experimenta iubirea. Atunci inima va deveni în totalitate funcțională. Ea așteaptă să funcționeze, să se manifeste deplin, iar deplinătatea ei n-o poate da decât IUBIREA .

 

Publicat în Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

STAREA MERITOCRAŢIEI. (5). Partea a doua.

5
Continui acum articolul referitor la modul de promovare al MERITOCRAŢIEI în lume.
Aş vrea acum să mut discuţia promovării MM în alt plan şi anume în planul relaţilor, al meritocraţiei la firul ierbii.
Cum spuneam, MM nu reprezintă un partid, nu este un alt sistem ce doreşte să schimbe vechiul sistem. MM reprezintă adaptarea principiului Universal numit selecţie naturală, la cerinţele societăţii umane, adică ale unei specii care are raţiune şi care ar trebui să fie fundamental CONŞTIENTĂ de REALITATEA Existenţei, a modului de manifestare şi funcţionare al Existenţei, să intre în acord cu aceasta, să rezoneze la unison cu ea. Dar ce vedem că s-a petrecut?! Omul a considerat că poate să-şi folosească raţiunea în scop personal, în mod egoist, doar pentru sine, devenind achizitiv, iar întregul din care face parte ( vrea nu vrea), semenii cu întreaga natură au devenit adversari, concurenţi, buni de exploatat în folos propriu. Asta se petrece din vremuri străvechi, dar acum acest individualism, acest egoism izolaţionist, a devenit deşertificator, s-a răspândit ca o plagă infestând totul, cangrenând societatea în întregul ei, la toate nivelurile sale. Semenii, mediul, cu tot ce cuprinde acesta : pământ, apă, aer, floră şi faună, au devenit marfă exploatabilă în vederea achiziţiei de dragul puterii iluzorii, de dragul orgoliului deşănţat. Astfel se explică existenţa aşa zişilor păpuşari ai lumii, caracatiţa corporaţilor invazioniste economic, politicienii organizaţi în partide dictatoriale, camarila lor de trepăduşi , care, cu o moralitate aproximativă, fără nici cea mai mică igienă spirituală, se pun la dispoziţia unor conducători ai lumii ce reprezintă expresia selecţiei negative, a celor mai răi dintre cei răi, sau a celor mai egoişti dintre cei egoişti.
Aceasta este dovada de necontestat, de ce toate sistemele inventate de om, de raţiunea sa limitată stăpânită de egolatria „iraţională”, sunt nefuncţionale, invariabil duc la inechitate, discriminare, dezechilibre, iar în final falimenrează societatea în ansamblul ei. Sistemul imaginat de om, cel ce a cuprins aproape întreaga lume, se bazează pe încurajarea inechităţii, a exploatării, a competiţiei cu reguli false. Astfel, se ştie, că banul la ban trage. Cu cât eşti mai bogat sistemul îţi crează oportunităţi să devii tot mai bogat, fără limite de bogat. Este aberant. Astfel a fost posibilă apariţia acestor păpuşari, iluminaţi fără lumină, stăpâni ai unor averi incomensurabile, care îşi folosesc această imensă avere pentru a controla tot ce mişcă în lume cu ajutorul tehnologiei de vârf şi obedienţei slugilor năimite. Dar puterea acestora se poate menţine, deoarece omenirea a fost manipulată să creadă, că şi ei, cei mulţi fac parte din joc. Că doar norocul şi oportunităţile au făcut să nu fie acum unul sau altul dintre cei aflaţi acolo sus. Eroare, jocurile sunt făcute şi cărţile sunt măsluite, sunt aranjate de mult timp în mâna celor care au polarizat întreaga avere a Pământului în mâinile lor. Ici, acolo, au mai rămas zone ce urmează să fie înglobate şi ele în averea personală a unei minorităţi. Roşia Montană este una dintre ţintele importante ale păpuşarilor.
Spre ex. oamenii ştiu, chiar participă la ea şi o iau cu titlul de inventar, despre strategia producătorilor de bunuri materiale care scad calitatea produselor, numită uzură morală, astfel încât produsele să se deterioreze rapid pentru a fi cunpărate altele. În mod normal este penală o asemenea conduită, considerată însă firească de sistem. Enumerarea anormalităţilor aflate în toate domenile vieţii sociale, economice şi politice m-ar determina să mă abat prea mult de la subiectul articolului.
ATENŢIE !!! Această situaţie nu mai poate continua, fără ca riscul asumat al distrugerii planetei în ansamblul ei să nu devină o realitate.
Revenind la MM, la membrii ei, aceştia, este nevoie să înţeleagă sensul ei profund TRANSFORMATOR. Aici nu este vorba de o simplă schimbare, este vorba de a demola o structură putredă, de a desţeleni şi defrişa conştiinţe, pentru a fi posibilă ridicarea unui edificiu construit pe o nouă structură, pe o temelie una cu temelia Universului, temelia : meritului, profesionalismului, competenţei, într-un cuvânt al VALORII. O asemenea lume este fundamental compasională, ceea ce este cu mult mai mult decât a fi „raţională”. În această viitoare lume INDIVIDUL se află în centrul preocupărilor, semenul îi va fi „aproapele” în sens propriu, va fi astfel deoarece compasiunea este UNIFICATOARE, este opusul egoismului.
Astfel, noi…voi… toţi cei ce compasionăm cu MM va trebui să gândim, să ne manifestăm, să FIM astfel, nu doar declarativ. Fiecare dintre dv. acasă, acolo la locul de muncă, cu semenii, cu vecinii, prietenii, rudele, cunoscuţii, cu natura înconjurătoare, este nevoie să compasionaţi, să fiţi iubitori, cinstiţi, fără minciuni, fără a intra în dispute verbale compromiţătoare, fără compromisuri fetide , cu alte cuvinte FIŢI MERITOCRAŢI . Numai astfel puterea exemplului vostru va certifica valoarea, calitatea de necontestat a MM. Dacă noi nu suntem astfel, cum putem cere altora să fie astfel?! Vorbiţi tuturor despre MM deschis, sincer, nu este nevoie să minţiţi, adevărul MM este incontestabil, este deasupra ori cărei raţiuni, în cel mai bun sens al cuvântului. Vorbiţi cum simţiţi, adică pasional, priviţi-vă interlocutorii în ochi, acolo unde este fereasta sufletului, emenaţi…meritocraţie prin toţi porii. 
Acestea nu sunt vorbe, sau tehnici de manipulare, nu sunt speculaţii sau exagerări, este un mod de viaţă, deoarece asta este în fond meritocraţia, să fii in acord cu ÎNTREGUL, cu UNIVERSUL.
Vă rog nu fiţi neîncrezători în demersul vostru, nu vă demobilizaţi, nu vă descurajaţi, nu fiţi circumspecţi, referitor la reuşita implementării MM ca mod de viaţă socială şi economică. Poate că unii vor spune că suntem puţini, nu este adevărat, suntem mulţi, foarte mulţi, dar încă nu ne-am regăsit. Chiar dacă vă loviţi de opacitatea unora, chiar dacă alţii vă vor suspecta de interese meschine, chiar dacă veţi fi nedreptăţiţi MERGEŢI înainte cu capul sus, deoarece VOI ŞTIŢI ADEVĂRUL cauzei noastre comune. Şi nu uitaţi un lucru cert. Cei ce se opun meritocraţiei, cei ce nu vor să adere la MM, cei care vă nedreptăţesc, chiar şi jalnicii postaci de pe bloguri şi forumuri care vă împroşcă cu noroi, vor fi printre beneficiarii MERITOCRAŢIEI. Acum ei sunt în stare de inconştienţă, trebuie iertaţi, că nu ştiu ce fac.
Este foarte important ca mesajul pe care va trebui să-l transmitem să fie clar şi răspicat. Aceste mesaje vor fi tipărite pe flyere, afişe, fluturaşi şi vor trebui să fie concise şi la obiect. Oamenii trebuie atraşi, să li se stârnească atenţia, ca mai apoi să ne caute ei pe noi, pe net, sau la ipoteticele sedii judeţene. Repet, este un moment bun, când oamenii au început să se trezească, confuzi au fost şi până acum, dar până acum nu le-a ajuns cuţitul la os, iar sistemul corupt îşi dă tot mai mult arama pe faţă, îşi arată incompetenţa şi hoţia stârnind o revoltă legitimă.

Publicat în Fără categorie, Meritocraţia | Etichetat , , , , , , | Lasă un comentariu

Starea MERITOCRAŢIEI.  (5). Partea întâi.

2

În acest ultim articol  îmi propun să scriu despre modul de promovare a MERITOCRAŢIEI în lume.

Rostul celor 4 articole anterioare acesta a fost, anume acela de a vedea starea de fapt a MM, cine ne sunt prietenii, cine ne sunt oponenţii , o vedere de ansamblu a situaţiei în care se află Romania şi asta pentru a găsi cele mai bune răspunsuri la cea mai importantă întrebare : CUM RĂSPÂNDIM ÎN LUME  MERITOCRAŢIA, seminţele acestui principiu universal de viaţă, astfel încât să devină o realitate cotidiană. Bănuiesc că aţi citit articolele anterioare, aşa încăt ştim cum stăm.

Plecând de la realitatea existentă pe teren, acolo la firul ierbii, ce vedem?!  Vedem că sistemul are picioare de lut, adică se menţine la putere prin şantaj, obedienţă, complicităţi meschine, minciuni profitabile, compromisuri urât mirositoare cu o gesticulaţie politică paraplegică, prin agresivităţi de maidan  aplicând cu predilecţie în situaţie de criză politica capului în gură, cu toţii având melancolii nostalgice comuniste.  Picioarele sunt de lut, dar lutul timp de 26 de ani s-a tot întărit, s-a cimentat, aşa încât acum nu se lasă prăbuşit cu una cu două. Aici mai intervine un aspect notabil. Dacă politicienii noştri în ţară îşi dau cu o veselie hâdă poalele peste cap, reprezentanţii sistemului din occident s-au alarmat, iar ei au antene peste tot. Acum este o mare fierbere subterană, magma sistemului fierbe, deoarece realizează că politicienii noştri lacomi, inculţi, având doar o şmecherie golănească, prin acţiunile lor destabilizează însăşi conceptul democratic bazat pe clasa politică. Cum democraţia este cea mai perversă formă a dictaturii clasei politice, devoalarea acestei structuri putrede, poate determina prăbuşirea întregului eşafodaj (prefer să-i spun şandrama).

Este de observat, cum România, ţara ajunsă de batjocură pentru revoluţia din 89, care de fapt a fost o lovitură de stat, o crimă de stat cu victime nevinovate,  o ţară care era de plâns pentru modul cum conducătorii ei o jefuiesc, o ţară care îşi goneşte fiii, românii fiind nevoiţi să plece din ţară cu traista în băţ, să doarmă pe sub podurile srăinătăţii până găsesc  ceva de lucru, o Românie  ajunsă o colonie stăpânită de străini, DEODATĂ, parcă din senin, se TREZEŞTE brusc la realitate, iese în stradă într-un număr impresionant şi se zguduie văzduhul de stigătul lor de revoltă împotriva SISTEMULUI . Asta este marea lovitură primită de sistem. Nimeni, nici un partid nu este primit în piaţă printre manifestanţi să confişte mişcarea spontană. Europa simte unda de şoc, o Europă artificial unită, având grave probleme ale aceluiaşi sistem putred, o Europă care începe să se mişte, iar Romania devine exportatoarea primăverii de la Bucureşti şi de ce nu (?!) ,exporatatoarea MERITOCRAŢIEI În lume.

Acesta este un moment crucial pentru MM. Acum sistemul s- a autovulnerabilizat, din incompetenţă, din lăcomie, din nesimţire. În acest moment oamenii ştiu doar că nu mai vor să fie batjocotiţi, ştiu că politicienii sunt incompetenţi şi corupţi, dar nu au o idee clară, sunt confuzi atunci când trebuie să decidă ce cale este de urmat. Aici intervine rolul nostru.

Să recapitulăm situaţia meritocraţiei. Suntem declaraţi indezirabili, „persona non grata” pentru sistem. Suntem practic în ilegalitate, deoarece cerem desfinţarea clasei politice, ceea ce contravine Constituţiei, o Constituţie dictatorială, discriminatorie, care dă dreptul de a conduce Romania doar partidelor politice. Practic suntem pe cont propriu, dar nu de capul nostru, deoarece suntem supravegheaţi clipă de clipă, ni se ascultă telefoanele, netul este controlat de postaci şi din Centrală de către sistem, care din „greşeală” ni-l mai taie uneori, când devenim prea activi împotriva sistemului.

Pănă acum am tot vorbit de alţii, dar să vedem şi paiul(paiele) din ochii noştri, să vedem unde ne aflăm noi. După clasificările în categorii pe care le-am făcut, se observă că susţinătorii activi ai meritocraţiei sunt  cei mai puţini, faţă de masa celor, care chiar dacă ştiu, au auzit şi chiar vor meritocraţie, practic nu fac nimic. La aceştia se adaugă potenţial un număr foarte mare de oameni, care cu siguranţă vor meritocraţie, care nici nu au votat, conştienţi fiind că n-au pe cine vota, dar care HABAR nu au de existenţa MM, sau ştiu dun zvonuri necredibile. În străinătate mai sunt destui români care vor meritocraţie, care ar fi activi, dar nu stau în Romania, ei fiind la curent cu MM de pe net.

Meritocraţia, acest principiu celest, are o calitate excepţională dată de însăşi natura sa…NATURALĂ. Când habar nu ai de acest principiu universal de evoluţie al Universului şi vezi dezechilibrele lumii creată de mintea omului, ai un disconfort, ai revolte ale simţului demnităţii, al dreptăţii, dar te simţi neputincios în faţa valului de nedreptăţi ce guvernează lumea noastră. Când însă realizezi acest principiu atât de simplu de înţeles, aflat în rezonanţă cu natura noastră interioară, din acea clipă eşti nebun de dreptate, flămând de adevăr, însetat de iubire. Meritoctaţia poate fi înţeleasă raţional, dar este o înţelegere superficială. Meritocraţia, ca să fie înţeleasă profund, în spiritul ei, trebuie să fie înţeleasă cu simbolul organului spiritual uman…INIMA. Din acea clipă nimeni şi nimic nu te va mai întoarce din drum.

Dragii mei, observaţi-vă…Vă regăsiţi în cele spuse de mine, sau sunt singurul…”nebun” de meritoctaţie?!

Spunea Eminescu în scrisoarea a treia, că atunci când eşti mânat de sentimente nobile de dreptate, de adevăr, TOTUL ţine cu tine şi râul şi ramul îţi sunt prieteni, iar de nu,  îţi sunt duşmani. Aţi prins ideea?! Un asemenea om mânat de sentimente benefice întregului, corecte, în rezonanţă cu Universul va atrage, pe cale de consecinţă, ajutorul Universului, va face cât zeci de neoameni, de inconştienţi, de violatori ai Legilor Universului. În asta constă uriaşa forţă a MM, care este în FIREA lucrurilor.  SIMŢIŢI  asta?!

Nu este nevoie de vorbe mari, nu trebuie să devenim români mesianici, dulăi naţionali, nu este nevoie de tapaje patriotarde despre iubirea se ţară. Sentimentul dreptăţii cinstei, demnităţii, respectului, recunoştinţei, compasiunii meritului, valorii… nu cunoaşte graniţe, nu are limite. Comuniştii, politicienii, capitaliştii, toţi dictatorii iubesc poporul, vorbesc în numele poporului, dar urăsc oamenii(?!). Poporul nu este o entitate în sine, INDIVIDUL este important, iar meritocraţia acordă individului întreaga importanţă, întreaga atenţie,  întreaga grijă, nu doar declarativ.

Revenind, faptul că avem declarat embargou pe toate mediile de informare, mai puţin pe net, acesta devine astfel principalul mijloc de promovare al MM. Va trebui să dezvoltăm tehnici de lucru prin care să invadăm net-ul. Net-ul este o metodă de promovare, pe cât de eficientă, pe atât de ieftină.

O altă problemă este aceea că nu există fonduri materiale, sponsorizări masive pentru promovare, mai ales că banii aceştia nu se mai întorc niciodată, sunt de fapt donaţi, nu pierduţi. Oricât este de curat acest principiu, are nevoie de materiale de propagandă, de cheltuieli de transport, de logistică, pentru a putea penetra. Pot fi inscripţionate pixuri, cărţi de vizită originale, flyere , afişe de lipit, insigne, etc. Dacă eram un partid lucrurile erau simple. Veneau sponsorizări buluc, trebuiau doar selectate, că mai apoi toţi sponsorii luau întreit înapoi banii investiţi. Este lesne de înţeles că susţinătorii meritocraţiei fac parte dintre cei care nu au făcut compromisuri fetide, care nu au furat, care nu s-au făcut frate cu dracul…adică nu au bani disponibili pentru o asemenea investiţie. Cu siguranţă că în direcţia asta s-ar putea face nişte eforturi financiare minimale, fără stabilirea unei cotizaţii în sumă fixă. Pur şi simplu să dea cine vrea, când vrea şi cât poate. Chiar am primit din afara ţării propuneri în acest sens, oameni care sunt dispuşi să ajute şi financiar promovarea MM. D-nul Laurenţiu Primo şi-a declinat responsabilitatea gestionătii sumelor, mai ales că sistemul este gata pentru orice mârşăvie, să purice această activitate absolut legală, iar dacă nu găsesc nimic de încriminat, te pomeneşti că vor veni ei cu „puricii”. Oricum, d-nul Laurenţiu Primo este singurul care face eforturi financiare din munca sa : emisiuni, congres, insigne, carduri, flyere, reviste, ş.a.m.d.  Este un subiect foarte important ce rămâne deschis.

O altă problemă este locaţia filialelor din toate judeţele. Dacă pentru început acestea nu necesită un spaţiu mare, pe măsura atragerii membrilor şi simpatizanţilor, spaţiul este obligatoriu, iar asta înseamnă chirii, adică alţi bani. Pot fi organizate conferinţe publice cu închirierea unor locaţii, după ce în prealabil se asigură prezenţa unui număr suficient de mare de participanţi. Şi aici rămâne de analizat, fiind un teren larg de discuţii şi de găsit soluţii.

Deocamdată atât. În articolul viitor voi definitiva subiectul, fără a avea pretenţia că este închis.

 

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , | 2 comentarii

Starea MERITOCRAŢIEI. (4).

4

Acum voi da curs consideraţilor mele asupra categoriilor de oameni care susţin meritocraţia.

1.Din prima categorie fac parte cei conştienţi în mod fundamental de existenţa acestui principiu universal de manifestare, funcţionare şi evoluţie al Universului.  Toţi oameni  au, vrând/nevrând, meritocraţia în “sânge”, dar cei din prima categorie SIMT aceasta, dincolo de orice altă presupunere, chiar dacă  nu ştiau până acum de eticheta numită MERITOCTAŢIE.  Aceştia sunt oamenii corecţi, cinstiţi, care au un puternic simţ al dreptăţii, au respect faţă de semeni şi faţă de întreaga natură, sunt responsabili pentru gândurile şi acţiunile lor, sunt compasionali rezonănd la suferinţa celorlalţi, a ÎNTREGULUI. Ei au unit mintea cu inima, devenind un singur organ armonic minte/inimă, iar INIMA a preluat controlul, acest control fiind absolut necesar, deoarece inima aprţine de drept domeniului RELAŢILOR cu Universul, iar meritocraţia asta face, armonizează lumea noastră cu Universul pe criterii corecte. Pentru aceştia violenţa, nedreptatea, minciuna , trădarea, hoţia, expolatarea …doare, nu doar este încriminată. Nu pot privi senini la suferinţa comună făcându-se că nu o văd, sau considerând că aşa trebuie să se întâmple. Ei nu sunt români turci, americani sau ruşi, ei sunt OAMENI printre oameni,  fără graniţe, fără o anumită religie, dat profund religioşi, nu contează culoarea pielii şi nici doctrina politică. Ei sunt în interior LIBERI, acolo începe singura, prima şi ultima libertate adevărată ce se va mifesta şi în afară. Tot ceea ce gândesc şi fac respiră meritocraţie.  Ei nu vor putea fi opriţi să fie astfel cu nici un preţ, sunt vectori pentu toţi oamenii cu care intră în contact. Prezenţa lor în comunitate este benefică, ajută semenii, se bucură de bucuria lor, empatizează cu necazul lor şi răspândesc în lume nenumărate seminţe ale bucuriei, dreptăţii, cinstei, iubirii, seminţe care nu se pierd. Acestea pătrund adânc  în subconştientul semenilor şi lucrează  chiar fără ştirea lor, iar mai devreme sau mai târziu, după calitatea fiecăruia, din ele vor apare rădăcinile unei lumi noi, se vor înălţa tulpinile unei structuri omeneşti, pentru prima oară în lume  cu adevărat UMANĂ. Astfel apar zorii unei lumi noi, o lume ce înfloreşte din respectul Legilor Universului, o lume fără ego-ul izolaţionist, o lume  a OAMENILOR pentru OAMENI şi pentru ÎNTREGUL din care facem cu toţii parte. Aceştia sunt adevăraţii MERITOCRAŢI, cei ce VĂD această REALITATE  şi procedează în consecinţă.

Acum trăim înt-o lume ireală, o lume care este împotriva propriei noastre naturi, o lume nebună  egotică, izolaţionistă, lacomă, violentă, conflictuală. O lume care ori va CONŞTIENTIZA necesitatea armonizării cu Legile Universale de funcţionare ale Universului, ori se va auto-anihila.   2.   Aici sunt cei care au auzit de meritocraţie, care vor meritocraţie, care sunt pe forum, în stradă şi vorbesc despre meritocraţie, care pun umărul la edificarea construcţiei meritocrate, care activează ca membrii sau nemembrii, dar care cu toţii reprezintă oastea ce se află  în prima linie, atacată din toate direcţile, dar indestructibilă, deoarece este sub pavăza meritocraţiei, echipată cu ideile meritocraţiei, cu idealurile ei, dar fără să fie idealişti. Ei ştiu că este o luptă grea, poate de durată, dar sunt gata să facă tot posibilul pentru edificarea unei lumi noi, curate, fără discriminare,  în folosul TUTUROR. Pentru a fi eficienţi ei trebuie să se ORGANIZEZE corect.  3.  Din acestă categorie fac parte oamenii care cred în meritocraţie, care realizează la nivel teoretic această superioritate pe care o deţine meritocraţia faţă de toate celelalte  sistemele sociale, politice şi economuce inventate de om, dar care nu au încredere în primul rând în ei înşişi şi pe cale de conseconţă nici în ceilalţi oameni , că vom reuşi să facem posibilă o lume condusă de principii de  NORMALITATE. Nu spun morale, deoarece moralitatea este un alt concept interpretabil, corupt. Acestor oameni, fără încredere, sistemul le-a inoculat o doză suficientă de laşitate încăt să dea curs acelui mesaj descurajant : “N-avem ce face, asta este, să vedem cum ne descurcăm?!” Oamenii aceştia nu ştiu, că atunci când nu faci ceea ce  ştii că trebuie să faci, eşti laş. Ei au scuza(?!) că sunt condiţionaţi de sistem să creadă că sunt sclavi. Dar, în clipa cănd MM va prinde un contur clar, consistenţă şi se va face puternic  simţită, când va reprezenta un reper real, imediat  se va deştepta în aceşti oameni, cu o energie pe care acum nici nu ne-o putem închipui,  un spirit al dreptăţii de neoprit, cu o  forţă care a tot fost îndelung reprimată. Ei sunt “oile turbate” de care vor trebui să se teamă hienele.   4.   Această categorie adună oameni pentru toate celelalte categorii, dar cu preponderenţă pentru cei care agrează meritocraţia. Aici se regăsesc toţi cei pentru care meritocraţia a rămas  o necunoscută, sau au fost manipulaţi să nu creadă într-o asemenea posibilitate. Aici se află marea majoritate a oamenilor, oameni pe care sistemul cu mass media în frunte a declarat embrgou informaţional meritoctaţiei. Priviţi ce se petrece pe vechiul Forum al meritocraţiei, cum este asaltat de postaci, de manipulatori, de mercenari ai sistemului. Fiecare partid are mercenarii săi plătiţi să-şi denigreze adversarii politici. Însă, când este vorba de meritocraţie, sistemul partinic nu mai are culori politice, se uneşte ca un trup în faţa duşmanului comun al sistemului : MERITOCRAŢIA.

Spuneam că această categorie va reprezenta grosul MM, mişcare ce se află acum şi o spun cu toată responsabilitatea, în ilegalitate  d.p.d.v . al sistemului. Când această masă de oameni se va trezi la realitate, nimic nu va mai putea opri ca Legile naturale ale lumii să-şi manifeste  ARMONIA şi în viaţa societăţii umane prin insaturarea MERITOCRAŢIEI.

Atenţie!  Îţi trebuie o doză uriaşă de interese meschine, de orbire, ca să nu vezi superioritatea principiului meritocratic faţă de toate celelate sisteme, să te opui normalităţii. Varianta prostiei nu trebuie scoasă complet  din calcul.  5.   În fine, din această categorie, care logic ar fi trebuit să fie prima care să propună meritocraţia, care să adere spontan la o asemenea mişcare, care să reprezinte vârful de lance al  acestei mişcării, fac parte intelectualii cu “ştaif”, cu notorietate, cu titluri universitare, doctorate, distincţii, premii academice  şi chiar academicieni, care de fapt tac mâlc. Pe aceştia nu-i putem bănui de dezimformare, de necunoaştere, dar după cum spuneam, când am considerat că  aceştia fac parte dintre cei care se opun meritocraţiei, ei sunt orgoloşi şi deci, profund dezbinaţi. Ei se vulnerabilizează, tocmai din teama de a nu se vulnerabiliza susţinând  făţiş meritocraţia.  Ce să facă acum, să recunoască un fapt consumat, acela că d-nul Laurenţiu Primo a fost mai treaz decât ei propunând meritocraţia ?! Este “sub” demnitatea lor să se alăture unei mişcări în care ei să fie a şaptea roată la căruţa meritocraţiei, ei care sunt “fruncea” .  Prin natura lor intelectualii  sunt dubitativi, suspicioşi, teribili de orgoloşi, mai curând teoreticieni, iar când este vorba să iasă în “câmp deschis”, suferă de tot felul de anchiloze. Faptul că se pot abţine să nu adere la o mişcare ce apără însăşi valorile pe care intelectualitatea le susţine cu ardoare, este din cauză că ei trăiesc preponderent în minte, în raţiune, iar meritocraţia trebuie simţită, înţeleasă în special cu INIMA, ţine de domeniul acesteia, de domeniul relaţilor. Când meritocraţia  se va face cunoscută, intelectualitatea cu ştaif, sau fără ştaif va trece cu tot bagajul de partea acestei mişcări, ce va deveni cu siguranţă un fluviu care mai apoi se va uni cu marele OCEAN  intrând  în ARMONIA  UNIVERSALĂ.

În următorul articol voi scrie despre modul cum consider că este nevoie să facem cunoscut acest principiu în lume.

N.B.

Petre Ţuţea spune :

“Tot ce teoretic este just, este practic necesarmente just. Nu şi invers, că oamenii au practici sinistre în istorie.”

P.S. Repet cele spuse anterior : vă rog, nu mă credeți pe cuvânt, cerecetați dv. inșivă, VEDEȚI dacă este așa sau nu. Dacă veți spune că este așa, să fie urmarea unei îndoieli, pe care numai mintea și INIMA dv. o poate clarifica cu adevărat, dacă veți spune nu, să aveți o argumentație solida.

 

 

Publicat în Fără categorie | Etichetat , , , , , , , | Lasă un comentariu

Starea MERITOCRAȚIEI. (3).

 

3

Din categoriile 1,2 și 3, ale celor care sunt împotriva meritocrației,  menționate în articolul trecut, fac parte oameni care pot fi convinși, la care se vor adăuga foarte mulți cetățeni, care nu au auzit nimic despre meritocrație, iar dacă au auzit, au auzit distorsionat, ca în jocul copilăriei telefonul fără fir, sau din surse manipulatorii.

Numărul  oamenilor care sunt împotriva normalității, a meritocrației, este infinit mai mic decât al celor care ar dori meritocrație în SINEA lor, dar, ori suferă de sindromul broștei fierte, ori n-au nici cea mai vagă idee despre ce înseamnă cu adevărat acest principiu, ori mintea lor condiținată de sistem nu-l poate accepta. Din nefericire/fericire, sistemele politice in corpore au falimentat. Lucrurile merg din rău în mai rău, iar oamenii văd, vor nu vor…REALITATEA, iar realitatea este hâdă, mizerabilă. Politicienii, oameni fără pregătire profesională serioasă, incompetenți, care au doar ambiția puterii, o viclenie și o șmecherie oportunistă pe măsură ce puterea lor crește, o putere iluzorie pe care de fapt noi le-o  dăm în mod inconștient, pe măsură ce devin tot mai bogați, își pierd complet controlul (și așa precar) făcând greșeli impardonabile, își dau arama pe față. Ei stăpânesc arta (?!) minciunii, a manipulării, dar,cum bine se știe, nu poate fi manipulată decât ignoranța, iar când pierzi controlul, când începi să-ți disprețuiești adversarul (asta reprezintă poporul pentru ei, un adversar, un dușman ce trebuie furat), începi să faci greșeli impardonabile. Este ca ulciorul care nu merge de multe ori la apă. Toți politicienii români și nu numai, au furat nestingheriți timp de 26 de ani, au făcut nefăcute cu nemiluita, s-au îmbogățit fără nici o măsură, lăcomia lor fiind de neoprit. Cănd justiția, timid, intrănd în joc lupte intestine generate de împărțitul prăzii între hoți,  când totul a ieșit la iveală, a început să se ”facă” că-i cercetează, iar politicienii au început să fie acuzați pentru nimicuri, nu pentru jaful real. Aflăndu-se cu toții în lupte interne pentru împărțitul prăzii, al ciolanului, n-au mai ținut deloc cont de poporul, care până atunci s-a lăsat furat în voie și în total dispreț pentru acesta, au ajuns să facă legi în care să nu mai poată fi cercetați de justiție, să nu mai poată fi controlați, încercând să legifereze infracționalitatea. Acest fapt a trezit oamenii, care deși vedeau cu scârbă ce fac politicienii, totuși nu acționau, fiind ”obișnuiți” cu răul. Dar politicienii, de această dată au făcut-o prea de oaie, așa încăt  spiritul dreptății nu s-a mai lăsat călcat în picioare și oamenii au reacționat, mai ales că oamenii vedeau și până acum hoțiile, adunând frustrări tot mai mari. Acum urmează să ACȚIONEZE, adică să conștientizeze ce este de făcut. Acum intervine rolul celor ce realizează necesitatea transformării acestui sistem corupt într-un principiu condus de criterii meritocrate. Și asta numai de NOI depinde, de câți om fi cu adevărat TREJI. Momentul este excelent pentru cei care consideră că a sosit clipa în care să TRANSFORMĂM structural sistemul, nu să tot schimbăm la guvernare partidele între ele. Acum oamenii sunt confuzi, realizează că nu mai au de ales și totuș trebuie să facă ceva. Acum apar tot felul de trepăduși ai sistemului, care încearcă să dea soluții ce se învârtesc tot în jurul actualului sistem. Este cazul să le explicăm semenilor noștrii, că se poate trăi și NORMAL, că de fapt normalitatea este singurul mod de a TRĂI cu adevărat, iar MERITOCRAȚIA este singura soluție. Când ”alegi” nu-ți exerciți libertatea, îți exerciți confuzia, de fapt nu știi, crezi, speri, te iluzionezi, te lași manipulat. Meritocrația nu este o alegere, este un MOD DE VIATĂ corect, natural.

Și încă ceva. Vă întrebați de ce politicienii altor state, prin ”înalții” lor reprezentanți, sunt supărați foc pe ceea ce fac politicienii români?! Îi avertizează, îi amenință, îi trag de urechi ?! Credeți că le pasă că poporul nostru este batjocorit de politicieni?! Credeți cumva că există vreo țară în care clasa politică să nu fure, să nu trădeze, să nu fie coruptă?! Și atunci, de ce hoții strigă hoțul?! Simplu, extrem de simplu este răspunsul. Politicienii noștri, profitând și de pasivitatea noastră mioritică, n-au mai ținut cont de nimeni și de nimic, au trecut la jaful pe față, la consfințirea hoției prin lege. Nu faptul că politicienii noștri fură a deranjat pe omologii lor din alte țări, a deranjat modul grobian în care o fac, faptul că acest mod de operare TREZEȘTE din amorțire masele, care încep să vadă, că de fapt  TOT SISTEMUL ESTE CORUPT, că de fapt sistemul este BOLNAV, că trebuie înlăturat SISTEMUL care genereză corupție, devoalându-se astfel adevărata lui față. Se prăbușesc  toate balivernele spuse despre democtație, despre separația puterilor în stat, despre stat de drept. Se vede fără echivoc, că lumea TOATĂ este mințită, exploatată, trădată de însăși conducătorii lor aleși(?!). Devine clar că sistemul este FALIMENTAR, că nu poate fi reformat, că structura sa este putredă și asta se petrece peste tot în lume. Asta este supărarea celor ce fură cu mănuși, ca nu cumva să  se răspândească în lume TREZIREA, mai ales că Romania este în Europa și stau toți cu ochii pe ea s-o fure, iar dacă poporul român se trezește, le cam încurcă planurile și trezirea se poate răspândi amenințător pentru sistem.

În următorul articol voi scrie despre cine sunt susținătorii meritocrației și despre modul de acțiune, de abordare, al celor care ÎNȚELEG necesitatea aplicării acestui principiu în societate, înțeleg nevoia ca meritocrația să fie cunoscută de cât mai mulți oameni.

P.S. Repet cele spuse anterior : vă rog, nu mă credeți pe cuvânt, cerecetați dv. inșivă, VEDEȚI dacă este așa sau nu. Dacă veți spune că este așa, să fie urmarea unei îndoieli, pe care numai mintea și INIMA dv. o poate clarifica cu adevărat, dacă veți spune nu, să aveți o argumentație solida.

 

 

Publicat în Meritocraţia | Etichetat , , , , | 2 comentarii