REALITATEA…D-ZEU…ADEVĂRUL.   (20).

 

 6

Încheiam ultimul articol afirmând, că după ce stăpânim păstrarea atenției asupra unor obiecte putem trece la exercitarea acestei calități a minții și asupta citirii cărților, care cu cât sunt mai încărcate energetic, cu atât mai mult necesită o abordare corespunzătoare.

Limbile lumii au diferite naturi, se scriu de la dreapta la stânga, de la stânga la dreapta și de sus în jos. Aceste modalități de scriere sunt determinate de natura și filosofia limbilor respective, ale popoarelor care le-au adoptat. Se știe că emisfera stângă a creierului este ”matematică”, cea dreaptă ”poetică”, iar scrisul de la stânga la dreapta, sau invers, este determinat de această  natură a popoarelor respective, oameni practici, sau poetici. Chineza, care se scrie de sus în jos, a fost influiențată de ”calea de mijloc”, a mijlocului de aur, o filosofie născută în Orientul îndepărtat, și ca atare se scrie de sus în jos.

Se știe că aceiași carte citită la diferite vârste, va fi înțeleasă în diferite feluri, în funcție de câte suișuri și coborâșuri a trăit în viață cititorul.

Deci, înțelesul fiecărui cuvânt nu este dat de înțelesul cuvântului din dicționar, el este în funcție de înțelegerea cititorului, de imaturitatea sau maturitatea lui.

Cred că fiecare din dv., ajunși la o anumită vârstă și recitind cărți citite la tinerețe, le-ați perceput complet altfel și asta indiferent de natura cărții, fie ea filosofică, religioasă, sau beletristică.

Adevărata problemă este însă reprezentată de modul în care citim și de ”starea” în care citim. În goana nebună de acumulare de  de informații, ”specialiștii” au inventat tot felul de metode pentru citirea rapidă, metode ce pot mări viteza de citire de 3-4 ori. La o asemenea viteză de citire, citirea devine subliminală, citește subconștientul, dar citirea va fi superficială pentru conștientul tău, nu vei mai avea capacitatea de a pătrunde înțelesul profund al celor citite.

Nu este important să citești mult, să fii o bibliotecă ambulantă, important este ca ceea ce citești să citești ”adânc”, să pătrunzi înțelesul cuvintelor, să nu implici doar memoria.

Sunt limbi ale căror cuvinte au multe înțelesuri, așa zisele limbi ”religioase”, și limbi care încearcă să fie cât mai precise, practice, științifice.

O limbă cu înclinații filosofice va fi înțeleasă în orice stare te-ai afla, deoarece își adaptează înțelesul în funcție de cititor, poate fi citită și de oameni cultivați și de cei mai puțin cultivați, fiecare înțelegând…”ceva”.

Există multă literatură, multă maculatură, multe cărți beletristice, științifice și religioase. Marea, imensa lor majoritate sunt cărți subiective scrise de ambiția celor ce se pretind scriitori, celor ce vor să câștige bani din această deprindere. Nimeni nu se gândește însă că o carte poate fi periculoasă, că este purtătoarea ”nebuniei” scriitorului, iar scriitorii moderni nu-s tocmai sănătoși…cred eu.

Sunt cărți, așa zise…”sacre”, iar fiecare religie are cărțile ei sacre, are scripturile ei. Dacă majoritatea cărților beletristice au ca scop…distracția cititorului, scripturile își propun TRANSFORMAREA acestuia. Problema este că, aceste scripturi, pentru a fi înțelese, trebuie citite cuvânt cu cuvânt, în acea stare de atenție penetrantă, nu ”bolborosite”, așa cum o fac așa zișii…credincioși. Numai o astfel de citire îți poate dezvălui înțelesuri transformatoare.

Multe din religile lumii s-au fragmentat în clipa în care aceiași carte a fost citită și înțeleasă în moduri diferite. Astfel s-au format diferite alte religii, diferite secte, care fiecare interpretează într-un fel sau altul, sau ”convenabil” pentru cei care citesc superficial.

Va continua…

Posted in Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

REALITATEA…D-ZEU…ADEVĂRUL.   (19).

4

A sosit momentul să aduc în discuție un alt subiect important, acela al atașamentului/neatașamentului.

Mintea noastră se poate atașa foarte ușor de orice, până acolo  încât se poate identifica cu acel ”ceva”. Hipnoza se bazează pe această capacitate a minții de a se identifica cu ceea ce i se sugerează, deoarece corpul va urma întotdeauna mintea.

Atașamentele noastre din viață, pentru ceva sau altceva… sunt atașamente cu care venim din alte vieți, pe care le-am avut în decursul nenumăratelor încarnări. De fapt atașamentele ne crează destinul, lumea iluzorie în care trăim, pe care ne-am creat-o. Astfel, viața devine un ”vis”, în ciuda faptului că ea nu este astfel. Fiecare ne-am proiectat o lume iluzorie conformă cu atașamentele noastre, o lume neadevărată, ireală. Realitatea există, este una singură, dar este complet în afara atașamentelor noastre personale.

Aud oameni care spun cu mândrie că fiecare are o lume a sa, o lume care-l reprezintă, care este un mod de exercitare a liberății(?!), iar dacă altcineva susține că REALITATEA este una singură…se supără.

Dacă ne vom privi mintea fără să intervenim, vom observa cât de instabilă este, cât de șovăitor se comportă, cum în permanență sare de la un gând la altul. Ne este greu, dacă nu imposibil(?!), să rămânem la un singur gând. În această situație este firesc să nu percepem realitatea, să nu vedem falsul ca fals, să nu realizăm iluzia în care trăim.

Viteza cu care se mișcă gândurile prin minte nu ne permite să fim conștienți, să observăm, să înțelegem ce se petrece. Va trebui, ca în meditație, la început să rămânem axați pe un singur gând o perioadă mai lungă de timp. Atunci vom descoperi cum gândul crează atașament, cum în jurul unui gând mintea crează o ”lume”, cum gândul devine baza iluzilor. Dar dacă menții doar gândul, fără a lăsa să se atașeze de el lumea iluzilor, adică alte gânduri, vei deveni stăpânul minții tale. Apoi…poți ordona minții tale când să se ”oprească” și când să  ”pornească”.

Trebuie să devenim conștienți, că mintea, care acum ne-a luat în stăpânire, este doar un…”instrument”.

Exercițiu :

De preferat în natură, stai într-o poziție confortabilă și privește ceva stabil, orice…fie o floare, un copac, o piatră…Acum, orice s-ar întâmpla, rămâi cu mintea asupra lucrului privit. Bineînțeles că minte nu-ți va da pace, va încerca să întrebe și tot ea să răspundă…ce nume are obiectul, cum arată el, ce culoare are, cu ce seamănă…mă rog, o mulțime de întrebări și răspunsuri ”automate”. N-o asculta, n-o încuraja, fă pe ”prostu” și rămâi ”neutru” pe obectul observației tale. În clipa când te gândești la acel lucru…te-ai și îndepărtat de el. Doar privește-l cu atenție relaxată, nu cataleptic cu o privire pierdută în gol.

Desigur, nu este ușor pentru o minte obișnuită să ronțăie gânduri, orice îi va sustrage atenția. Important este să NU renunți, revin-o de fiecare dată la acel obiect. Lasă-l să se OGLINDEASCĂ în tine. Am mai spus-o, gândirea prin natura ei este șovăitoare, instabilă, oscilantă, de aceea   <DOAR PRIVEȘTE>…

Dacă nu vei renunța, dacă vei persevera zilnic, vei reuși să-ți menții atenția trează asupra obiectului, fără a te pierde printre gânduri…treizeci de sec. și apoi un minut. Acest minut de atenție reprezintă o mare, o foarte mare realizare, pentru o minte care este foarte greu de strunit, chiar și pentru câteva sec. Apoi va fi tot mai ușor să-ți menții atenția trează, iar din această clipă totul devine transparent.

Mintea noastră a fost învățată să-și consume foarte multă energie trecând de la un gând la altul, fiind extrem de ineficientă. Din momentul în care te poți fixa pe un obiect/gând, fără să tot sari de la un gând la altul, mintea devine penetrantă, este ca laserul.

Acum calitatea privirii tale va fi cu totul alta, la fel și calitatea înțelegerii. Privind astfel ochii tău devin pătrunzători, transmit și captează energie, asta deoarece ochii sunt centrii energetici. Acum începi să devii conștient de această energie pe care o folosesc hipnotizatorii profesioniști.

După ce stăpânim păstrarea atenției pe anumite obiecte, se poate trece la citirea cărților, la ”învățatul” citirii cărților. Noi credem că este de ajuns să știm să citim, atunci când vrem să citim o carte. Este total insuficient, mai ales atunci când citim cărți cu o înaltă vibrație.

Va continua…

Posted in Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Un comentariu

REALITATEA…D-ZEU…ADEVĂRUL.   (18).

7

Despre meditație am tot scris în articolele mele, dar oricât aș scrie niciodată cuvântul nu este, nu poate cuprinde meditația, sau orice altceva. Cuvintele sunt repere vagi asupra realității descrise. Și totuși…a medita nu înseamnă să fii altceva decât EȘTI de fapt, din contră, atunci ești cel ce EȘTI cu adevărat.

Cărțile care se ocupă cu tratarea acestui subiect spun că ”trebuie” să se mediteze într-o anumită poziție, că trebuie create anumite condiții specifice meditației. De fapt starea meditativă, după ce veți cunoaște această stare, poate deveni și chiar devine un mod de viață firesc, cotidian. Deci, dacă contemplați, dacă vă propuneți să meditați, singura poziție referitoare la poziția corporală este aceea de a vă simți cât mai confortabil, adică relaxați. Nu recomand la început poziția culcat, întins pe spate, deoarece, mai ales la început, vă poate lua somnul.

În mod esențial meditația reprezintă starea de non-minte, iar atunci, când mintea se oprește devii o singură energie, energie pură. Dar acest fapt nu se petrece brusc, chiar de la început. Mintea acum este haotică, incontrolabilă și este nevoie să fie diciplinată. Când te poți fixa numai asupra unui singur gând, când fluxul celorlalte gânduri încetează, atunci ai devenit stăpânul minții tale. Atunci poți comanda minții. Atunci nu mai exiști ca ”eu”, ești conștiință, nu minte, seamnă cu starea amnezică. Dar despre asta …altădată.

La început, când vom da de gustul meditației, când energia ne va inunda, este nevoie de foarte multă atenție, de vigilență asupra modului de comportament. Este important ”ce faci” cu această energie, care nu trebuie irosită pe ceea ce nu merită. Este posibil și foarte probabil, ca spre ex. ”lăcomia”, ”mândria”, ”mânia”, atașamentele  să nu te părăsească brusc, acestea nu dispar deodată, chiar uneori ”în afară” mai ai nevoie de ele. ATENȚIE ! Important este ca  ”în interior” să te lepezi de ele. În viața de zi cu zi te mai poți supăra, până vei ajunge ca nimic să nu te mai deranjeze nici în exterior. Este o supărare de ”suprafață”, mai mult un ”rol” dintr-o piesă, care dacă dispare în interior, dispare și în afară.

Nu este ușor să scapi de lucruri înrădăcinate în tine. Gelozia, mândria, invidia, violența caută să defuleze. ATENȚIE! Când te vei simți ”rănit” de una duntre aceste manifestări egotice, să știi că rana este în tine, ea a fost doar zgândărită. Nu căuta să arunci vina pe altcineva pentru suferința resimțită. TU și numai tu ești în măsură să-ți vindeci rana egoului, să te vindeci de ego.

Acum suntem în situația de a aduna mânie, frustrări, tensiuni, iar acestea se acumulează în subconștient, de unde ne vor otrăvi viața. Acest trecut ne alcătuiește destinul conflictual și va atrage alte și alte conflicte.

Este nevoie ca să ne lepădăm de trecut, de ego, de tot ceea ce ne înlănțuie de nefericirile noastre, de suferință, devenind responsabili pentru destinul nostru și implicit pentru cel Universal.

Acum, de multe ori, ne credem părăsiți izolați,singuri, neajutorați în fața suferințelor generate însă de INCONȘTIENȚA noastră. Dar nu este așa. Suntem ajutați fără să știm, chiar fără să o cerem, fără să ne imaginăm cât de mult suntem ajutați. Suntem înconjurați de multe surse ce-și revarsă energiile benefice asupra noastră. Când vom deveni CONȘTIENȚI, întregi, dintr-o bucată, atunci vom realiza, vom fi copleșiți de gratitudinea ce se revarsă asupra noastră și mai ales de ingratitudinea răspunsului nostru (iresponsabil).

Faptul că în omenire au existat mulți învățători, mulți așa ziși iluminați, cunoscuți sau necunoscuți, nu a rămas fără urmări. Conștiința umană a cunoscut creșteri semnificative prin existența unor conștiințe de înaltă vibrație, de care suntem înconjurați chiar în această clipă. Fără aceste surse omenirea ar fi fost acum în stare avansată de sălbăticie.

Chiar dacă încă nu suntem conștienți de această gratitudine de care suntem înconjurați, de acest ajutor primit în permanență, cu voia sau fără voia noastră, este nevoie să ne manifestem (măcar) o minimă recunoștință pentru faptul că EXISTĂM, că ne luminează soarele, că suntem înconjurați și beneficiem de atăta frumusețe ce se oferă jertfă pe altarul Existenței.

Nu ne rămâne decăt să ne lăsăm purtați de acest fluviu al vieții, să devenim una cu el.

Dacă existăm…înseamnă că Existența are nevoie de noi, iar dacă îi facem voia devenim cu adevărat folositori, răspundem de fapt nevoilor noastre.

Va continua…

 

Posted in Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

REALITATEA…D-ZEU…ADEVĂRUL.   (17).

 

Group of happy children lying on a green grass

Încheiam ultimul articol spunând… că iubind, toate celelalte se vor adăuga nouă, vor veni de la sine în mod firesc, asta deoarece iubind…nu poți greși.

Faptul că vedem în jurul nostru nenumărate ”probleme”, drame chiar, generate(?!) de iubire, demonstrează marea confuzie în care ne aflăm. Dacă din iubire suferim , sau îi facem pe alții să sufere, este dovada clară, indubitabilă, că NU iubim. Când îngrădim libertatea celuilalt, când vrem să-l posedăm, când vrem să ne aparțină, când suntem geloși, susținând că toate acestea le facem din iubire(?!), este clar că ”iubirea” aceasta nu este IUBIRE. Este mai curând una din formele pe care le îmbracă ura.

Potențial toți avem capacitatea de a iubi, dar această capacitate trebuie ”antrenată”, exersată, numai astfel ea va crește devenind cea mai mare realizare posibilă în viața unui om.

În ciuda faptului că mai toată lumea vorbește despre iubire, sau poate că tocmai de aceea(?!), iubirea… IUBIRE este cel mai rar fenomen pe care oamenii îl cunosc cu adevărat.

Puiul de om este cea mai neajutorată ființă care se naște. Fără o îngrijire specială noul născut n-ar putea supraviețui singur, cum o fac puii majorității animalelor. Astfel, această atenție, îngrijire deosebită pe care copilul o capătă din partea părinților săi, îl va face pe acesta să-și dezvolte iubirea de sine, crezând că toată lumea este datoare să-l sevească. Copilul va învăța să-și șantajeze părinții ”iubitori” cu plînsete, cu tot felul de tertipuri, pentru a-și impune dorințele. ”Unii” copii rămân astfel devenind adevărați dictatori. Altora li se distruge această încredere în sine nefondată, dar vor rămâne tarați. În ambele cazuri educația greșește.

În fenomenul iubirii ”celălalt” devine centrul Universului, iar ”tu” servitorul acestuia, dar acest fapt se petrece în cazuri extrem de rare. Acum fiecare este ”buricul” lumii, iar ”celălalt” este servitorul. Astăzi întreaga conducere a lumii o deține EGO-ul, motiv pentru care lumea arată în halul în care arată.

În afara preventoriului familial de 7 ani, acolo unde se predă de la o generație la alta  o ștafetă otrăvită a educației, școala este aceea care va continua acest proces al greșitei învățări. De fapt școala ne învață greșit să învățăm, învățătura este desacralizată, pierde sensul profund, intim. Un adevărat dascăl trebuie să aibe vocație pentru această preocupare deosebit de importantă a predării învățăturii. El trebuie să fie un fin cunoscător al naturii umane, asta pentru a pregăti pentru viață OAMENI, nu specialiști în diverse domenii de activități practice, sau să-i învețe de toate și nimic cu adevărat folositor pentru calitatea de OM.

Acum educația ne învăță că trebuie să ne umplem mintea cu cât mai multe cunoștințe din cât mai multe domenii, educația fiind apreciată ca fenomen în sine.

Un adevărat dacăl îi va învăța la început pe elevi să fie apți pentru a primi învățătura, adică îi va învăța să ”asculte”, să fie în acea stare de grație specific primirii cunoașterii, mintea să le fie ”curată”, goală de cunoaștințele căpătate de aiurea. În egală măsură copilul va fi învățat să rețină numai ESENȚIALUL, să discearnă adevărul de fals, să nu memorize toate fleacurile.

Copiii își consumă acum energia reținând și adunând informații fără discernământ.

Unii oameni se plâng că uită, că nu au capacitate de memorare. Aceștia își consumă energia măcinând și adunând informații fără discernământ, fiind într-o stare continuă de agitație mentală.

O memorie învățată să funcționeze corect, va reține numai esența, nu toate fleacurile. Cei care se plâng că nu au memorie, au o memorie care adună fleacuri, învățată să rețină ”orice”, memorie care se apără uitând. Este o inhibiție de protecție.

Apoi, un dascăl adevărat, îl va învăța pe ucenic să aibă o conduită corectă și în afara sa, în modul cum se manifestă în lume. O conduită corectă constă în RESPECT, nu un respect impus, ipocrit, sau de circumstanță.

Astăzi acest ”respect” este condiționat de interese, de circumstanțe, nu este liber consimțit, nu face parte din natura noastră, iar din această tară comportamentală avem cu toții de suferit. Astfel, ne creem unii altora probleme, discomfort, suferință, crize, cvonflicte cu pierderi mari de energie, ca să nu mai vorbesc despre distrugerea mediului ambiant…

A fi și a te manifesta  fericit, plin de compasiune, de bunăvoință, cu blândețe, prietenos evitând conflictele, este de fapt un comportament absolut FIRESC, care nu are nimic exceptional, cu toate că este o raritate.

În acest proces al învățării…învățării, este foarte importantă dezvoltarea capacității contemplative. Contemplația nu este concentrare, cu toate că atenția rămâne ancorată pe ceea ce contempli. Este o stare relaxată în care rămâi pe un subiect al contemplației, nu sari de la unul la altul, lași energia să rămână în jurul unui singur subiect ce va căpăta astfel PROFUNZIME.

Va continua…

Posted in Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 2 comentarii

REALITATEA…D-ZEU…ADEVĂRUL.   (16).

SAHASRARA

Cultivarea sensibilității este primul pas pe care cercetătorul trebuie să-l facă în vederea dezvoltării organelor spirituale. Fundamentul, solul, mediul în care trebuie să trăiască este ”simțirea” adâncimii, simțirea profunzimii ființei și dezlegarea  de tot ceea ce înseamnă periferia ființei sale. Dacă până acum întreaga atenție era focalizată pe existența periferiei, iar toate preocupările se desfășurau doar în acest plan, acum este nevoie să se pătrrundă în spre CENTRUL ființei, acolo unde se află SINELE, D-zeu, Adevărul, fundamentul ființei.

Dacă până la un punct existența în planul periferiei, în ceea ce este în ”afară”, era de înțeles, vine(?!) un moment în care este necesar să mergem mai departe, periferia s-o lăsăm în urmă, iar noi să pătrundem în adâncul ființei renunțând la iluzia că suprafața înseamnă totul, întregul.

Dacă rămâi la suprafață, oricât ți-ai perfecționa această dimensiune a Existenței, nu faci decât să-ți întărești iluzia că suprafața este totul, că ea înseamnă întregul.

Nimeni nu poate susține că suprafața nu face partre din ÎNTREG, că ea nu are rostul ei, dar pentru a înțelege totalitatea, pentru a intra în armonie cu tine însuți și cu întregul, este absolută nevoie de lărgirea perspectivei.

Căutătorii care se înregimentează religios ajung la concluzia greșită, că lumea de la suprafață trebuie negată, ignorată, chiar disprețuită(?!), că ea te îndepărtează de realitățile interioare. Astfel, generează un conflict, o  dizarmonie între lumi, între exterior și interior.

Numai împăcînd periferia cu centrul Divinul se va putea manifesta ca ceea ce este : ARMONIE deplină.

Iisus explică limpede această necesitate, dar parabola : ” Să dăm Cezarului ce este al Cezarului și lui D-zeu, ce este a lui D-zeu”…a fost interpretată de către biserica creștină în mod eronat. Biserica zice că Cezarul nu are importanță, că tot ce este mai bun trebuie dat lui D-zeu. De fapt Cezarul, este periferia ființei, iar D-zeu…CENTRUL. Dar periferie este o extensie a centrului. Dacă pentru cunoașterea periferiei, suprafeței, exteriorului, rațiunea joacă rolul principal, având ponderea cea mai mare în procesul cercetării, pentru cercetarea interiorului ponderea cea mai mare trebuie s-o aibe simțirea, INIMA va fi cea pe care ne vom baza cercetarea profunzimilor ființei. Inima nu este doar o pompă pentru irigarea cu sânge a organismului, de acolo izvorăsc sentimente, emoții, simțiri, acolo își află iubirea sălaș.

Când  descoperi, când devii conștient de simțirea ta, atunci gândirea, mintea subconștientă a acestui centru energetic fundamental al ființei, va ști cu adevărat să se comporte, atunci nu va mai bate câmpii, nu o va mai lua-o razna. Când inima este neutralizată, când controlul minții aparține ego-ului, mintea devine distructivă. De fapt este ceea ce vedem că s-a petrecut și se mai petrece încă cu lumea noastră, o lume a conflictelor, suferinței, violenței, exploatării, a lăcomiei tot mai mari.

Rațiunea, fără controlul inimii, are o logică…ilogică. În lumea rațiunii cu cât ești mai „puternic” faci mai mult rău celorlalți, celor mai slabi, mai neajutorați, mai debili. În lumea inimii tocmai aceștia trebuie să fie cei mai protejați, cei mai ajutați. Iisus o spune clar, dar cine să-l înțeleagă?!

”N-am venit să-i ajut pe cei puternici, pe cei ce au, pe cei ce știu. Am venit să-i ajut pe cei slabi, pe cei neputincioși, pe cei neștiutori”

Aceștia au nevoie cu adevărat să fie protejați. În lumea rațiunii aceștia sunt discriminați, aceștia mor sau sunt omorâți, nimeni nu are nevoie de ei.

Pe acest principiu inept, vedem cum „puterea”, care este reprezentată de către deținătorii unor averi tot mai mari, se concentrează în mâna unui număr tot mai mic de oameni, dar tot mai ”puternici” material. Astfel lumea este polarizată între oameni tot mai puțini și mai ”puternici” și cei tot mai mulți, dar tot mai ”săraci” material.

Poate rațiunea înțelege că o Existență pusă în slujba celor mulți, devine din ce în ce…tot mai BOGATĂ ? Cu siguranță, nu. Asta doar inima ”simte”. Rațiunea ne spune : ”adună, îmbogățește-te tot mai mult, luptă cu cei ce vor acelaș lucru, dovedește că ești mai puternic și vei avea de toate”.

Inima îți spune : ” nu-ți fă griji…iubește și vor veni toate de la sine”. Dar asta spune inima, iar ca să spună trebuie să ajungi la ea, să controlezi simțirea, s-o ”auzi”.

Asăzi oamenii doar vorbesc despre iubire, dar vorbesc cu mintea, rațiunea este aceea care ”crede” că iubește.

Va continua…

Posted in Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

REALITATEA…D-ZEU…ADEVĂRUL.   (15).

lifeflow-lge-1024x757

Este nevoie să conștientizăm un fapt, acela că mintea este un fenomen social, că ea nu poate exista în singurătate, că ea are nevoie de comunicare pentru a funcționa. În singurătate nu te poți supăra pe nimeni, nu poți fi violent, nu poți pălăvrăgi  vrute și nevrute, n-ai auditoriu, nu poți fi trist, adică nu-ți poți folosi mintea. Acesta este și motivul pentru care atunci când te afli în singurătate ești neliniștit, ai un disconfort, ești deprimat, iar faptul că devi conștient de existența timpului, complică situația și mai mult.

Noi am fost educați să credem în timp, că toate se fac în timp, că timpul este bani, că pentru creșterea spirituală, pentru a ”deveni”…este nevoie de timp.

Majoritatea oamenilor habar nu au că au mai fost în vizită pe Pământ de nenumărate ori, că viața este nesfârșită, veșnică, că graba…strică treaba.

Existența, noi, totul se află la jumătate, la mijloc, deoarece nu există început sau sfârșit.

Problema este că noi oamenii avem nenumărate dorințe de îndeplinit și întotdeauna viața ni se va părea scurtă, în goana noastră neostoită după…plăcere. Cum să fim liniștiți, calmi, răbdători ?!

Latinii spuneau : ”Festina lente”…grăbește-te încet și nu este doar un joc de cuvinte. În marea noastră goană, alergănd neliniștițu să nu ”scăpăm” ceva, ratăm însăși viața, nu ne putem bizui pe nimic. Viața este un ritual nesfârșit, pe care-l poți desluși numai dacă nu te grăbești și asta deoarece n-ai unde să ajungi, nu există un sfârșit, o finalitate. Basmele religiei cu desăvârșirea, cănd vom ajunge…de-a dreapta tatălui…sunt povești de adormit copiii.

 În cazul că împărtășim credința, după care nu există decât această viață terestră, că ea este singura, cu atât mai mult n-ai cum să ai răbdare.

Viața se tot schimbă, iar dorințele oamenilor la fel, niciodată nimeni nu ajunge să-și îndeplinească TOATE visele, așteptarea devine insuportabilă, iar tensiunea vieții tot crește lăsând  gustul amar al inutilității, al neîmplinirilor. Cine nu este mulțumit cu ceea ce are acum, nu va fi mulțumit nici cănd va avea ceea ce-și dorește…spunea Socrate și ca întotdeauna are dreptate.

De ce oare ne este greu să medităm, să stăm pur și simplu în TĂCERE fără să facem nimic?! Deoarece, pentru mulți, a nu face nimic este considerat pierdere de vreme, timp irosit, pierdut. Ni se tot spune că timpul este bani, că timpul este bogăție. Dar chiar și pentru logica lumii noastre este…ilogic. Bogăția este generată de lipsă, de puținătate, de penurie, iar timpul…timpul este berechet, nu are sfârșit. Ceva, cu cât este mai puțin, devine mai valoros. Bun, dar timpul nu se sfârșește niciodată. Ceva ce nu poate fi terminat nici nu poate fi economisit. Dar noi considerăm că timpul irosit, o dată pierdut, nu mai vine. Pentru noi doar ce ”faci” contează, nu este important să FII. A spune că stai degeaba, că nu faci nimic, este blamabil…Ce-i aia să stai, să fii fericit, în pace, în liniște, în tăcere?! Este aproape de neconceput.

În societatea noastră, dacă nu muncești, dacă nu faci ceva, ești considerat un om de nimic, un leneș, un vagabond. Și totuși, marii învățați ai lumii Iisus, Budha, Mahomed și câți or mai fi(?!)…nu făceau nimic. Puterea lor consta din faptul că nu erau legați de nici o dorință.

A fi tu însuți este dovada celei mai de seamă creativități, nu ceea ce faci în afara ta.  Acum toată lumea face ceva și sporovăie mult. Valoarea vorbelor și a faptelor este atunci cănd acestea survin ca urmare a TĂCERII, a meditației, a păcii interioare.

Câtă vreme nu crezi în reîncarnare, totul este o goană, totul este ”instant”, sau nu este.

Fără efort, fără o răbdare profundă, nu se poate petrece ACUM miracolul.

Când te grăbești, nu ai unde să ajungi, deoarece totul se află ACUM și AICI, asta când mintea capătă calitatea tăcerii. Unde să te grăbești să ajungi când în lăuntrul tău este TOTUL ?!

Nu este atât de simplu pe cât pare… să nu faci nimic, deoarece mintea este educată să facă ceva, să macine chiar și în gol. Ea  întreabă mereu ”de ce” să stai?! Fă ceva…orice, dar ”fă” , ca să nu-ți irosești timpul.

2

Adevărații cercetători, care își asumă solitudinea în care să nu facă pe placul minții, după o perioadă mintea renunță să mai tot întrebe ce faci, se liniștește, nu mai este agitată. Atunci apare o forță interioară, care a fost întodeauna acolo, dar care nu a fost ascultată din…lipsă de timp. Când mintea nu mai este ocupată cu tot feluri de fleacuri, acea forță poate fi simțită. Cine poate să-și acorde 3-4 luni de solitudine (nu este ușor în zilele noastre) în care hotărăște de la bun început să nu-si asculte mintea, indiferent de situație, în care pur și simplu nu trebuie decât să ”aștepți”…minunea se poate petrece. Minunea este, că brusc poți fi conștient de FIINȚA ta, de SINELE tău. Știu,nu este ușor, iar pentru cei mai mulți este aproape imposibil să-și acorde această solitudine, dar…MERITĂ.

Va continua…

 

Posted in Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

REALITATEA…D-ZEU…ADEVĂRUL.   (14).

3

Pătrunzând în adâncul ființei tale mintea rămâne în urmă, la suprafața ființei, TU fiind substanța. Tu ești necuprinsul, nenumitul, inimaginabilul, iar conștientizarea acestui adevăr ultim este posibilă atunci cănd te întâlnești cu Universul, cu Unitatea.

Aflarea acestui adevăr nu presupune nici asceză, nici celibat, nici vreo altă formă de evadare, de refuz al VIEȚII. Desigur, solitudinea asumată, este și ea o cale dintre nenumăratele căi posibile, dar nu este o condiționalitate obligatorie. Important este, ca indiferent de calea aleasă pentru transcederea lumii, trebuie să fii total, să te implici. Ori ai încredere totală în VIAȚĂ, ori n-ai deloc încredere în aceasta.. Nu există cale de mijloc pentru a transcede lumea. Transcederea se face prin unul din acești doi poli, ori accepți total viața, ori nu o accepți, la fel de categoric.

Atenție! A accepta viața AȘA CUM ESTE, a te implica în ea, nu înseamnă să te identifici cu ea. Acceptul vieții înseamnă înțelegerea faptului că aceasta este un joc, iar tu un actor/spectator, martor/participant. Nu fugi de viață, dar nici nu te identifica cu ea. Rămâi un martor ce știe că viața nu este suferință, că doar de tine depinde să fie suferință sau fericire, că viața în mod esențial este un minunat miracol. O astfel de minte se eliberează de toate dorințele în urma unui proces spontan, nu prin renunțare. Cu dorințele nu te poți lupta, nu pot fi ucise fără să te mortifici, cum este cazul cu mulți dintre așa zișii ”sfinți”. Este suficient SĂ ȘTII CINE EȘTI CU ADEVĂRAT.

De fapt dorințele te părăsesc, nu tu renunți la ele, realizând că nu te mai regăsești în ele. Acestea se vor tot rări până nu te vor mai interesa deloc. În acea clipă te afli pe o altă treaptă a înțelegerii, ești întădăcinat în sine, ești incompatibil pentru vibrațile inferioare.

Desigur, dacă ești prin natura ta negativist, dacă crezi mai curând în ”nu” decât în ”da”…vei alege polul negativ al transcederii și astfel poți alege asumarea ascezei

Important este să te regăsești pe calea aleasă, să nu-ți forțezi natura, felul tău de a fi.

Să nu ne imaginăm că pentru cei care aleg polul pozitiv, acela al acceptării vieții, al jocului vieții, înseamnă că ei iau viața în…joacă. Faptul că înțelegerea fenomenului vieții te eliberează de dorințe, generează o uriașă responsabilitate față de întreg. Această responsabilitate asumată nu presupune ”efort”,nu este ”obligație”, sau ”datorie”… ea este datorată faptului că EȘTI. Cănd dispar dorințele, dispar și scopurile, Existența fiind scop în sine, iar acțiunea este spontană și inteligentă, o revărsare a bucuriei.. În spatele tuturor acțiunilor tale nu mai stau interese, doar totul este ”un joc”. Joci relaxat de dragul jocului, nu mai ești încrâncenat ca nu cumva să ”pierzi”, sau să câștigi. Este o diferență uriașă de calitate între ”muncă” și ”joacă”, chiar dacă amândoua starile presupun același efort, acesta va fi resimțit diferit. Scopul nu este jocul, el este doar un mijloc.

Având o asemenea atitudine tot ceea ce faci este benefic și în plus nu deranjezi pe nimeni, nu mai reprezinți pentru ceilalți un concurent. Doar pentru oamenii cu minți practice câștigul/pierderea contează.

În calea acestei atitudini pozitive, relaxate, se află biseica, o piedică majoră pentru mulți oameni. Biserica a inventat un D-zeu tiranic, dar iubitor(?!), iar la polul opus pe diavol, care se ocupă cu păcatele. Păcatul reprezintă pentru biserică tot ceea ce nu concordă cu ceea ce spune D-zeu, cu ceea ce se împotrivește acestuia. Problema este că atât Dzeu, cât și Satan…sunt creații ale minții, ale gândirii, sunt pure invenții omenești.

Desigur, Universul funcțuonează după LEGI imuabile, inexorabile, care concură la existența acestei unități armonice. Nu este nimic arbitrar sau întâmplător în modul cum acționează aceste legi, ele sunt fenomene naturale. Nimeni nu te pedepsește pentru încălcarea legilor Universale, singurele legi adevărate. Este o chestiune pur tehnică, este un răspuns față de fapta ta, care poate fi normală, benefică dacă legea este respectată, sau se vor suporta consecințele încălcării legii.

Adică nu va fi nimeni pedepsit pentru păcatele sale ci ”de” păcatele sale.

Biserica, cu D-zeu și  diavolul a făcut o mare afacere, din care doar slujbașii bisericii câștigă, restul pierd cu toții.

Nașterea, moartea, viața… toatre acestea sunt taxate de biserică și asta se va petrece până când oamenii se vor hotărî să-și ia viața în proprile măini, renunțând la intermedierea bisericilor.

Respectă LEGILE naturii și vei fi fericit, dacă le încalci vei suferi consecințele, la asta se reduce totul. Nu are ”cine”(?!) să hotărască asta, nimeni nu te pedepsește, nu există ”iad”, nici ”rai”, cum nu există păcate de neiertat.

Înțelegerea legilor te vor scuti de neplăceri. Nu sfida legea gravitației, nu-ți băga mâna în foc, nu te băga în apă, dacă ” nu ști să înoți…

Legea Atracției, a Rezonanței va face să-ți atragi  cu ceea ce rezonezi. Nu este nici o minune, nici un D-zeu sau diavol care să te contorizeze, există doar LEGEA.

Va continua…

 

 

Posted in Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

REALITATEA…D-ZEU…ADEVĂRUL.   (13).

3

În noi există ceva nenăscut, nemuritor și până acel ”CEVA” nu ni se relevă, oamenii se vor teme de singura certitudine a vieții, de moarte. Oricât ne-am teme, oricât de mult ne-am prelungi viața, moartea nu poate fi înlăturată, deoarece moartea face parte integrantă din procesul vieții. În lumea manifestată totul este bipolar, nașterea este un pol, moartea este cerlălalt pol. Această bipolaritate nu poate fi distrusă orice am face. Periodic auzim că știința a mai făcut o descoperire pe calea obținerii nemuririi(?!). Nici o știință a lumii nu va reuși să înlăture manifestarea unui fenomen natural. O data ce ne-am născut, trebuie să murim.

Dar în adăncimea interiorității noastre, dincolo de ”eu”  curge necuprinsul, nenăscutul, acolo se află corpul cauzal nemuritor, indestructibil. ”Vederea” nenăscutului din noi ne face cu adevărat conștienți de nemurirea noastră reală, că ceea ce ”moare” este efemerul, că trebuie să moară, ca să revină acolo unde îi este locul. Această ”vedere” este în sine aducătoare de pace sufletească. Dar până atunci obsesia morții va fi prezentă în mințile oamenilor clipă de clipă, chiar dacă nu suntem conștienți de această stare de neliniște, de tensiune.

Această neliniște este tot mai evidentă pentru oamenii care au un confort material asigurat, care nu au problemele traiului de fiecare zi și care sunt totuși nemulțumiți, fără să știe de ce. În subsidiar ei știu că vor trebui să moară, că orice ar face această clipă se apropie inexorabil. Asta nu înseamnă că cei care-și duc traiul de azi pe mâine sunt scutiți de grija morții.

Dar, oricum ai fi, oricât de bogat sau de sărac, moartea stă la pândă să te ia chiar din clipa în care te-ai născut. Și cum poate fi altfel, când oriunde te uiți în jurul tău moartea este prezentă, se hrănește cu viață ?! Animalele mor, sau sunt ucise, plantele, florile se veștejesc sub ochii noștri și mor. Totul este efemer, iar singura incertitudine rămâne clipa morții, care poate veni…oricând. 

Această evidență este ca o umbra ce ne va întuneca clipele de fericire. Îndrăgostiții, în disperarea lor de a fi cât mai mult împreună, își jură unul altuia iubire veșnică, dintr-o teamă evidentă de moarte.

Văzând asta și numai asta, n-ai cum să rămâi liniștit, împăcat, fericit, senin…Este imposibil.

Dar, există un ”dar” nevăzut  cu ochiul fizic, care când(?!) este ”văzut”  vom ști că în realitate  doar valul moare, OCEANUL niciodată. Energia vieții nu moare, ea naște alte și alte valuri, pe care le numim reâncarnări.

Religile s-au apropiat de Ocean cel mai mult, iar astăzi știința o poate face până la un punct. De ce oare bisericile, religile lumii nu au ajuns până la Ocean?! Motivul este pe cât de simplu, pe atât de meschin. O dată cu descoperirea Oceanului rolul bisericilor ar fi fost nul, nu ar mai fi avut ce ”intermedia”, chiar dacă intermedierea dintre om și Ocean, Existență, sau Divinitate…este o minciună. Nimeni nu poate intermedia ADEVĂRUL  SUPREM, acesta este o descoperire individuală. Astfel, toti cei care  declarau că au ajuns la Ocean, că s-au integrat în acesta ( ”Eu și Tatăl suntem una.”) , au fost uciși pentru blasfemia de a se autointitula…Dumnezeu. De fapt singura ”blasfemie” era adevărul eliberator de sub tutela exploatatoare a bisericilor.

Astăzi bisericile  continuă să  susțină  această inepție, că D-zeu ar fi ”cineva” din afara creației, din afara Existenței. Repet, este doar o minciună profitabilă, în absența căreia tot eșafodajul construit de teozofii s-ar prăbuși și o data cu el uriașele câștiguri materiale aduse bisericilor de această minciună.

Omul trebuie să rămână veșnic condamnat să fie un păcătos, să stea ca un cerșetor care să cerșească milă de la un D-zeu răzbunător, prin intermedierea slujbașilor bisericilor, care sunt tot mai lacomi, mai aroganți, mai ipocriți. Ei ”vând”, ceea ce nu au. Astfel bisericile au devenit fenomene sociopolitice, nu ceea ce pretind că sunt.

Orice încercare de a pătrunde în interiorul FIINȚEI, acolo unde se află adevărul transformator, a fost și este descurajată de biserici. Creștinismul nu recunoaște nici măcar reâncarnarea, care astăzi este dovedită științific.

Până nu vom realiza că suntem OCEAN, vom reveni ca val…viață după viață, moarte după moarte. Această conștientizare nu aprține rațiunii, cu tot arsenalul ei științific, filosofic sau religios.

Toată cunoașterea căpătată, toate construcțile minții, a gândurilor accumulate, nu sunt folositoare decât pentru periferia ființei. Acolo în adânc nu poate pătrunde decât percepția directă, fără intermedierea nimănui, fie ea știință, filosofie sau religie, trăind în PREZENT  în unica REALITATE.

Va continua…

Posted in Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

REALITATEA…D-ZEU…ADEVĂRUL.   (12).

3

Există o cunoaștere ce nu poate fi căpătată din afara noastră, care se află în interiorul nostru și care nu poate fi învățată, așa cum știm că învață mintea cănd adună cunoașterea. Încă din copilărie noi suntem învățați să învățăm, adică să tot adunăm cunoștințe în minte, cunoștințe pe care mintea le stochează în memorie. Poți stoca în memorie grămezi de cunoștințe, dar ele nu pătrund în TINE, ele se tot adună în minte, este ceva mecanic. Fără conștiință  vei cunoaște fără să fii …cunoscător.

În realitate învățarea ne face să acumulăm cunoștințe pe care să le putem reproduce la nevoie, este ceea ce poate face și un P.C. Aceste cunoștințe nu sunt transformatoare, în interior nu se petrece nimic în urma lor.

Adevărata cunoaștere este aceea care produce un ecou interior, este un fapt religios, care n-are legătură cu teozofia predată în fabricile de popi. Acești slujbași învață religie, așa cum se învață în școli chimia sau fizica, este cunoaștere moartă,deoarece religiozitatea nu se poate învăța.

În fiecare din noi se află sămânța adevărului ultim, dar această sămânță pentru a încolți, pentru a înflori trebuie ca în prealabil ”solul” să fi fost pregătit, să fie desțelenit, fertil, apt să primească sămânța adevărului.

A învăța pe de rost scripturile, Biblia, Coranul, Vedele, te pot face expert în materie de scripturi, dar niciodată un om religios

Religiozitatea nu este o învățătură, este o creștere interioară, cănd sămânța incolțește, crește și înflorește. Cunoașterea interioară se poate petrece, dar nu poate fi predată sau învățată, deoarece toate cunoștințele învățate nu sunt din TINE despre TINE.

De fapt adevărul ultim EȘTI TU, ceea ce este infinit mai mult decât ”despre” tine, deoarece despre tine știi doar lucruri banale, formale, irelevante.

Noi cu adevărat suntem Divinul, Absolutul, dar asta aflăm atunci cănd noi înșine suntem…cunoașterea.

Toate cunoștințele căpătate nu ne pot fi de nici un folos în acest domeniu.

Crede cineva că Budha sau Iisus cunoșteau matematica, sau un alt domeniu al științei ?! Ei erau născuți în familii care aparțineau unei religii, dar aceste biserici nu i-au condus la adevărul suprem.

Prviți un om erudit, un om care a acumulat foarte multe cunoștințe. Acesta, de obicei, vorbește mult ca să-și pună în valoare cunoștințele, el nu va suporta sungurătatea. Când este singur va căuta să mai afle ceva, deoarece ceea ce știe nu-i folosește, se plictisește repede cu el însuși, are nevoie de alte și alte cunoștințe care să-l țină alert pe moment. Asta, deoarece el știe doar ce se poate învăța, el habar nu are că există o ”învățătură” ce nu poate fi predată.

Cunoștințele te fac să fii vanitos, orgolios, mândru de ”atotcunoașterea” ta, iar această atitudine reprezintă buruienile de care trebuie desțelenit pământul pentru a primi sămânța adevărului.

Acum, orice am privi putem denumi, putem eticheta, știm cum îi zice, iar dacă nu știm ne dăm cu…presupusul. Dar obiectul observației niciodată nu va putea fi cuprins de cuvânt, este infinit mai mult, este chiar infinit, deoarece este parte a acestui infinit Univers. Vedem omul, piatra, floarea, pomul, animalul, dar nu vedem OMUL din om, sau PIATRA din piatră… vedem toate acestea, dar nu vedem UNITATEA. Vedem valurile, dar nu vedem OCEANUL.

În toată această diversitate manifestată nu vedem unitatea TOTALITĂȚII, plutim în dervă la suprafața oceanului fără a ști că OCEANUL se află în adânc, irosindu-ne viața într-o deșartă luptă cu celelalte valuri, o luptă inutilă, ineptă, care se află doar la suprafața Oceanului.

Viața noastră agitată, este vântul care agită Oceanul să producă valuri, fără să fim conștienți de Ocean, irosindu-ne viața toată într-o luptă continua cu valurile, însă acolo în adâncul OCEANULUI se află ADEVĂRUL ULTIM.

Priviți natura înconjutătoare…copacii, iarba, florile,munții, apele. Priviți-le cu atenție, relaxați, fără să le dați nume, fără să scoateți din cunoașterea voastră nici o etichetă, priviți-le pur și simplu fără gânduri. În această stare meditativă puteți descoperi FLOAREA din floare, POMUL din pom… Apoi puteți trece să priviți astfel animalele, apoi oamenii. Priviți oamenii în ochi, nu hipnotic sau ostentativ, priviți-i cu dragoste, adică firesc, în ochi, acolo unde se află poarta de intrare în adăncul Oceanului.

Deodată…veți vedea …OCEANUL, valurile dispar, fie că-i om piatră, sau floare , atunci veți pătrunde  în plin mister.

Atunci între tine,observatorul și obiectul observației tale, nu va mai fi spațiu și nici timp. Atunci ești în PREZENT, iar în prezent nu există nici o distincție între tine și Univers, atunci ești Ocean.

Când există vreo distincție, ești la suprafața Oceanului, acolo unde este plin de valuri și etichete. În Ocean, în Unitate, totul are un singur nume de…NENUMIT, imposibil de cuprins, nenăscut.

Va continua…

 

From the bottom of the ocean

 

 

Posted in Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

REALITATEA…D-ZEU…ADEVĂRUL.   (11).

.

1Perfecțiunea, sfințenia, divinul sunt prezente acum și aici, sunt însăși REALITATEA, dar noi nefiind prezenți acum și aici, mințile noastre rămân ferecate , nesimțitoare. Când această realitate prezentă, dar ignorată de mințile noastre îmbuibate cu prejudecăți, cunoaștere, condiționări, ni se va dezvălui  prin eliberarea de sub povara acestor condiționări a gândurilor egotice…lumina realității unice Universale ne va inunda FIINȚA o data pentru totdeauna și nimeni și nimic nu ne-o va mai putea lua.

Lumina adevărului va împrăștia întunericul confuziei profunde în care ne aflăm. Din acea clipă orice gândim, cum acționăm, cum vorbim va fi urmarea curgerii o data cu Existența.

În decursul timpurilor au fost mulți oameni care au înțeles și care au urmat calea corectă, calea ce duce de la întuneric la LUMINĂ, de la minciună la ADEVĂR, de la robie la LIBERTATE, de la ură la IUBIRE, de la izolare la UNITATE, de la ignoranță la LUCIDITATE. Este însă o cale ce nu poate fi transmisă, este nevoie ca fiecare s-o găsească dintr-o nevoie nemărginită, prin devoțiune, prin dăruire totală.

Este nevoie să înțelegem că nimeni nu poate urma calea altuia, vrun model sau metodă…Fiecare este UNIC, este în felul său, iar autenticitatea, unicitatea sunt prin definiție caracteristici individuale.

Cei mai cunoscuți oameni, dintre aceia care au găsit adevărul eliberator, sunt Iisus, Budha și Mahomed, pe umerii cărora s-au construit biserici , temple , adevărate bănci lacome de câștiguri tot mai mari. Acești oameni nu pot  fi modele de urmat pentru nimeni, nu pot fi imitați, din motivele arătate, dar pe care cultele religioase doresc să le exploateze imaginea și notorietatea.

Desigur, în afara acestora, a căror viață, pilde, afirmații au constituit baza teologiilor, teosofiilor, a cărților ”sfinte” scrise, care au fost tălmăcite și răstălmăcitre, au mai fost mulți alții, așa ziși ”iluminați”, de care se știe mai puțin, dar care își aduc o contruibuție nevăzută la evoluția  Pământului, a Universului.

Unii au ieșit la vedere în câmp deschis, cum a fost Iisus, asumându-și riscuri enorme într-o lume în care adevărul reprezintă un pericol pentru cei care doresc menținerea  acestui sistem generator de inechitate, exploatare și furt.

Alții, precum Budha, s-au retras înconjurăndu-se de discipoli, de adepți, pentru care simpla  prezență a celui iluminat,  era benefică.

Va trebui să realizăm, o data pentru totdeauna, că adevărul nu poiate fi găsit cu rațiunea, cu mintea burdușită de cunoaștere, o cunoaștere de care suntem tare mândrii, în care am investit mult timp, energie și bani, dar n-o vom ”amortiza” folosind-o  și acolo unde nu este domeniul ei de manifestare. Numai o minte care se predă, care capitulează renunțând la control, care este tăcută, poate primi revelația. În această minte non-verbală apare lumina adevărului, iar traducerea acestuia, exprimarea acestuia în limbaj, în cuvinte pentru a-l comunica, este extrem de dificil, cred că este…imposibil să fie înțeles corect, oricât de bine ar fi explicat.

Cei mai mulți oameni nu înțeleg TĂCEREA, sau transmiterea adevărului de la minte la minte. Adevărul spus, verbalizat, devine neadevăr, cănd este limitat de simbolistica cuvintelor. Niciodată cuvântul nu va fi obiectul, niciiodată cuvântul om, pom, piatră ș.a.m.d., nu va fi OMUL, POMUL, sau PIATRA. ”Limbajul” Universului este TĂCEREA, iar cei care ÎNȚELRG tăcerea, pot comunica cu stelele, cu pietrele, cu întreg Universul.*

Acești oameni înțelepți știau căadevărul verbalizat, tradus pentru mințile ignorante(nu inocente), devine neadevăr, de aceea vorbeau în puilde, în parabole. Chiar și așa bisericile interpretează profitabil aceste pilde și parabole, inventând tot felul de ritualuri înrobitoare, dar extrem de profitabile financiar.

Budha a rămas tăcut, el știa că orice va spune va fi interpretat greșit de către mințile contrafăcute ale oamenilir și cu toate acestea i s-au ridicat temple și i se dedică ritualuri.

Lui Iisus, care a vorbit, care a compasionat cu fiecare viețuitioare, i s-au răstălmăcit pildele, parabolele, gesturile, iar în plus i s-au pus în gură vorbe pe care nu le-a rostit, iar altele au fost intenționat ignorate.

Așadar, adevărul nu poate fi comunicat verbal, nici scris, nici transmis, decăt de la minte la minte, dar asta se petrece între cei ce sunt deja…ACOLO.

Adevărul este revelat de către fiecare cercetător hotărât, de fiecare om însetat de adevăr. Un om ignorant va înțelege ce vrea el, ce-I convine, după limitele propriei gândiri. Chiar poate să-i facă rău adevăruri pe care nu le  poate ”digera”. Iisus spune că nu trebuie date mărgăritare porcilor, referitor la acest pericol.

Faptul că în lume existăatâtea curente fiolosofice, sau religioase, este din cauza interpretărilor unor spuse înțelese în mod diferit.

După moartea lui Budha sau Iisus, au apărut nenumărate biserici sau temple de cult, care interpretează învățăturile acestora în fel și chip, biserici care se luptă între ele, care se contrazic, care în fond se luptă pentru supremație pe piața religilor, supremație profitabilă material.

Va continua…

* În basmele noastre populare personajele inocente comunică cu elementele naturii în mod…normal.

Posted in Multiversuri spirituale | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 8 comentarii