…DE ACEEA !!!

maxresdefault (1)

 

Spuneam, în expunerea de motive din articolul ” De ce…?!”,  despre nevoia tot mai mare a normalizării vieților noastre și pe cale de consecință a Pământului.

Cum, transformarea  lumii începe din tine, din fiecare om conștient al acestei planete, urgisite tocmai de către șefii de promoție ai evoluției, de cei aflați în vârful lanțului trofic, de oamenii, care au căpătat, cu siguranță pe merit, calitatea  de a crea, dar și capacitatea de a distruge, acum,  tot acești oameni, trebuie, ca în ultimul ceas, precum  din haos  a fost creat Universul și cum din cenușă pasărea Phoenix a renăscut, să facă tot posibilul și la nevoie imposibilul, să devină normali.

Nu trebuie să devenim mai înțelepți, mai buni, mai învățați, mai nu știu cum. Este suficient să să ne dumirim cine, ce și dece suntem pe lume, să fim cei ce suntem cu adevărat, parte integrantă și integrată în mod conștient în Univers. Este suficient să funcționăm în mod unitar, atât în interiorul nostru, cât și în afara noastră, să fim un întreg, în întreg, iar acest fapt reprezintă descoperirea decisivă în vederea evoluției noastre ca Univers, nu doar ca specie omenească limitată.

Specia omenească, în scurta ei istorie, de când a devenit astfel, a tot rătăcit drumul, direcția corectă de urmat  în vederea creșterii sale, a evoluției sale integrale.  Este adevărat, în domeniul practic al vieții, domeniul așa numit al științei, tehnicii și tehnologiei, au existat și există mijloace pentru îmbunătățirea vieții, de care nu ne putem bucura decât parțial și care, după cum vedem, se întorc împotriva noastră. Asta, din cauza faptului, că toate aceste descoperiri sunt controlate numai de către mintea practică, de intelectul educat să controleze întreaga ființă, o ființă care nu și-a descoperi calitatea umană, adică : sursa universală,  libertatea, autenticitatea, compasiunea, normalitatea.

Mintea, așa zis practică, intelectul, din cauza izolării sale de întreg, de ființă, de energiile integratoare și armonizatoare ale ființei noastre universale, a rămas involuată în planul umanității, al compasiunii, prin perpetuarea unei educații, în acest sens al izolării ei de ființă, de întreg, încât astăzi ea, pe măsură ce și-a extins controlul asupra ființei pătrunzând și în domeniul relaționării ființei cu ea însăși, cu mediul înconjurător și cu Universul, acum a devenit  cel mai mare dușman al nostru și al mediului.

Din acest motiv, omenirea se află astăzi în pragul extincției, într-un permanent conflict, iar  haosul generalizat nu mai poate fi oprit, decât în urma descoperiri normalității și asta  până nu este prea târziu. Această  descoperire este la îndesufletul nostru prin dezvoltarea sensibilității, a iubirii compasionale, prin descoperirea inimii,  acestei interfețe unificatoare și armonizatoare dintre noi și Univers.

De fapt, suntem inconștienți de faptul, că din totdeauna, am fost și  suntem Univers. Dar, mintea stăpânită de intelect, acolo unde s-a cuibărit ego-ul, acest  virus mortal inventat de aceiași minte fricoasă de grija zilei de mâine, adică de timpul perceput în mod fals ca trecut și viitor, ne împiedică să realizăm acest adevăr eliberator, că suntem Univers. În plus, acest intelect a inventat, conform limitelor sale, toate sistemele filosofice, sociale, politice, economice și religioase  egoiste, care conduc de mii de ani lumea într-o direcție complet greșită.

Ei bine, oricât de ciudat, de greu, de imposibil chiar, ar putea părea unora, sunt hotărât să descoperim împreună normalitatea, adică cu toți  cei care se află în pragul înțelegerii acestei nevoi a normalității, a revenirii la matcă, la rădăcini, la origini, ca mai apoi, liberi de orice constrângere filosofică sau religioasă  inventată, să ne descoperim substanța comună, unitatea ființei propri și să pătrundem în unitatea armonică a Ființei Universale.

Nu vă mai lăsați copleșiți de îngrijorarea faptului, că ”majoritatea” semenilor noștri merg acum în marș forțat, sau de bună voie, într-o direcție coplet  greșită. Suntem unici și fiecare va avea, după fervoarea sa, după devoțiunea sa, după meritul său,  în aflarea adevărului eliberator, momentul său de glorie, momentul binecuvântat  al trezirii la realitate. Trezirea nu este un fenomen excepțional, întîmplător, sau dedicat unor oameni aleși și nici nu se petrece fiind înregimentați  în vreo  turmă. Trezirea este un fenomen strict individual.

Ei bine,da… cu o floare se face primăvară, dar asta, numai dacă, ne vom regăsi într-un buchet, în care fiecare floare are calea sa unică, dar direcția este comună.

Această direcție comună reprezintă NORMALITATEA. Haideți s-o descoperim împreună.

Vom trăi relaționarea și relația,  ca prim pas al trezirii, vom descoperi iubirea pentru a  pătrunde în tainele relației cuplului, vom vedea în lumina realității  iubirea și sex-ul, vom pătrunde în taina timpului și a iluziei morții, vom descoperi eternitatea între nenaștere și nemurire, vom vedea relația dintre bine și rău și dintre  adevăr și minciună, vom descoperi cum funcționează creierul, de ce nu vedem realitatea, vom afla de ce ne delegăm responsabilitățile altora, despre falsa nevoie a autorității spirituale, despre rațiune și inimă, despre scopul vieții, vom pătrunde în realitate, în adevăr, în relația cu D-zeu, în religiozitate, în solitudine, în singurătate și inflația de comunicare, vom demantela modul în care ego-ul  ne-a preluat psihologic ființa în stăpânire  și cum ne  putem elibera de această…inexistență, vom rezolva falsul război purtat în lăuntrul și în afara noastră, vom vedea chipul hâd al competiției generatoare de conflicte, vom pleca de la lumina legilor naturii, ca să pătrundem în strălucitoarea lumină a spiritualității,  vom evidenția ștafeta unei educații ortrăvite și vom creiona reperele clare ale creșterii copilului, al viitorului adult, ca șansă primordială în transformarea decisivă pe termen mediu și lung a societății și în fine, nu în ultimul rând, vom descoperi meditația ca mod de viață, vom experimenta liniștirea minții, atenția  relaxată, martorul spectator, tăcerea și lumina interioară prin descoperirea și dezvoltarea sensibilității organelor de simț spiritual, care corespund, în plan subtil, cu organele de simț fizic și vom vorbi  despre viața de zi cu zi ale celei mai ignorate  ”meseri”, aceleia  de… OM.

Pentru firile mai practice, mai matematice vom vorbi despre Legea Atrecției Universale, despre fizica cuantică și Legea Rezonanței și despre minciuna aflată în această ecuație, despre câmpul cuantic  în relație cu ștința religioasă, realitatea, aura, apa și conștiința…

Desigur , nu pot cuprinde acum multitudinea temelor ce se vor tot naște, pe măsura intrări, tot mai profund în normalitate.

Am însă convingerea, că pe măsură ce vom răspunde întrebărilor fundamentale, imensa majoritate a întrebărilor, care acum vă frământă în mod fals, și asta din cauza stării confuzionale în care se află imensa majoritate a oamenilor, aceste false întrebări vor dispare de la sine.

De fapt, acesta este și rolul pe care mi l-am propus. Să realizăm împreună, că noi, că în noi se află toate răspunsurile, chiar și la întrebări pe care nu  le-am pus, că noi, fiind, în mod fundamental Univers, suntem răspunsul Universului la toate întrebările posibile ale Existenței,  suntem  de fapt, oglinda acestuia, oglinda realității aflate în veșnicul acum.

Haideți să fim această oglindă vie, conștientă, în care să se oglindească realitatea, miracolele acestei mirobolante Existențe. Nici o bucurie, nici o fericire, nu este prea mare, dacă vom face efortul minim de a fi, cu adevărat,  ”CEI  CE  SUNTEM !”.

Reclame
Publicat în Multiversuri spirituale | Lasă un comentariu

DE CE…?!

1

Cu mulți ani în urmă  am decis să pătrund în Existență conștient, în normalitatea acesteia, nu doar în normalitatea gândirii, dar și în cea a trăiri, aspecte ce nu pot fi despărțite, iar pe cale de consecință am hotărât și schimbarea  mediului de viață, motiv pentru care, împreună cu familia, am părăsit orașul.

Nu este vorba despre o ”evadare”, de o fugă de răspundere, cât este vorba despre un proces exact invers.  Acela, al faptului, că pe măsură ce te dumirești de cine, ce și de ce ești în Existență, devii tot mai responsabil și refurzi compromisul cu propria  viață, refuzi să sub-viețuiești, ca să supra-viețuiești în orice condiții, când tu ești dator,  ca OM, să super-viețuiești.

Acest concept al trezirii la normalitate, l-am lansat cu ani buni în urmă, dar, chiar cei care compasionează cu acest concept, se mulțumesc  doar să cmpasioneze și atât, ceea ce demonstrează că această compasionare, nu este urmarea unei nevoi reale. Dacă ar fi așa, ar proceda în consecință începând cu propria lor viață. Observ, că această ipocrită compasionare, se rezumă doar la afirmarea nevoii de normalitate și la promovarea ei , ca nevoie potențială. Când realizezi nevoia normalității, a normalizării vieții sub toate aspectele ei, nu mai poți trăi altfel, începi cu tine, cu propria viață și mai apoi devii un factor, un vector al promovării acestei normalități prin puterea exemplului personal.

M-am mutat într-un mic sat subcarpatic, aflat situat între cordiale, blânde și ofertante coline, unde procesul descoperiri miracolelor Existenței a fost și este mult eccelerat.

A trăi la firul ierbii, acolo unde se înfăptuiesc și se manifestă miracolele normalității, nu poate fi descris, explicat sau analizat. Realitatea întrece cu mult orice imaginație, oricât ar fi ea de generoasă.

Îngrijitul grădinii, livezii, albinelor, reprezintă acte demiurgice, care depășesc cu mult înțelesul unor simple activități.

Dar, pe măsura ce miracolele vieții, ce ți se oferă pe tavă atunci când vii acasă, iar casa ta este cu ușile și ferestrele vraiște, gata să primească aceste miracole, realizezi unitatea din care și prin care te manifești , tu, ca întreg, nu doar ca ”parte” iluzorie, separată de întreg, din acea clipă, nu mai poți trăi deplin(cum altfel?!) pe o insulă a fericirii înconjurată de un ocean de lacrimi. Pur și simplu nevoia implicării tot mai adânc în Existență îți dă de la sine și motivația și energia necesară acestei implicări.

Cum ”piața” societății nu este liberă, cum ea se află sub ocupația unor sisteme false de gândire, care au devenit sisteme de viață concrete, a trebuit să mă adaptez, fie și minimal, acestei realități…ireale.

Pentru început am făcut acest blog, în care am tot explicat modalitaea prin care ne putem descoperi normalitatea. Din păcate nu a stârnit un ecou cu adevărat semnificativ.

La propunerea cuiva, am consimțit să fac parte din comitetul de inițiativă al unei cooperative, care urmărea promovarea pe piața românească a producătorilor și produselor românești, ca astfel să se stimuleze producția și producătorul autohton, adică economia națională, iar cei goniți din țară, de intențile de colonizare ale țării, de către  sistemul politic și economic exploatator, să aibă astfel ocazia să se reîntoarcă în țară și să-și găsească rostul. În subsidiar se urmărea și unitatea românilor, pe care nevoile supraviețuirii și interesele conducătorilor, îi țineau dezbinați.

Dar iată, că, pe măsură ce numărul celor ce intrau în cooperativă se tot mărea, ieșeau tot mai mult la iveală mentalitățile egoiste, acele ambiții de putere și avere, acea lăcomie endemică de nestăpânit.

Am supus la vot calea de urmat, iar oamenii, în majoritatea lor, au votat pentru calea corporatistă, cale dovedită de succes, dar care era paralelă cu proiectul inițial. Am demisionat din funcția de președinte și am plecat din coop.

Cu cca. 7 ani în urmă, m-am alăturat unui alt proiect lansat pe piață, meritocrația, o Mișcare la care am aderat de la începuturile ei și care propunea instaurarea în societate al unor Principii/Legi Universale ale Evoluției, aflate însă, în flagrant contast cu cu structurile egotice sociale, politice, economice și religioase  inventate  de mințile lacome ale oamenilor. Mișcarea băltea, era ținută în viață doar de către inițiatorul ei.

Am încercat revigorarea ei, plecând de la respectarea strictă a Principilor, fără nici un compromis.

La fel, ca în cooperativă, pe măsură ce se alăturau tot mai mulți oameni , majoritatea venea în Mișcare, cu chipul deformat al lumii noastre bolnave, motiv pentru care am atenționat pe inițiatorul Mișcării, cel cu drept de veto în primirea membrilor, de acest pericol iminent al deturnării Mișcării. Inițiatorul a preferat cantitatea în detrimentul calității, motiv pentru care am demisionat din funcția de președinte executiv al Mișcării și am  părăsit Mișcarea.

Mulțumesc Existenței pentru că mi-a oferit posibilitatea acestor experiențe, în urma cărora se desprinde o ideie clară. Orice întreprindere, orice organizație, orice inițiativă, care  depinde de existența unui număr cât mai mare de participanți, fără criterii de evaluare, sau fără posibilitatea controlului calității acestora, va fi reprezentativă pentru modul cum este reprezentată în societatea lărgită proporția de oameni confuzi și cei… cât de cât conștienți.

De fapt, eu știam teoretic acest aspect , dar am încercat marea cu degetul, că poate…poate… Ei bine, nu este momentul, iar faptul trebuie acceptat, reprezintă realitatea bună/rea.

Astfel, am luat decizia să nu abandonez, dar, să nu mai depind de nimeni, sau să dețin controlul, atunci când mai vreau să promovez normalitatea, ca mod de viață.

De acum înainte, când am ceva de spus și chiar am, nu voi mai merge eu către oameni, îi voi lăsa pe aceștia să vină în spre mine.

Cine, cu adevărat , simte acestă nevoie reală a normalității, să vină în spre mine și în spre cei de o seamă cu ei, astfel încât să alcătuim o comunitate reală, posibilă, necesară.

Despre ce urmărește această comunitate, în mod punctual, într-un alt articol.

Publicat în Fără categorie | 2 comentarii